ŢESUTURI VEGETALE
Ţesuturile sunt grupari de celule distincte sub raport structural si functional. Se deosebesc mai multe categorii de tesuturi:
ŢESUTURI MERISTEMATICE (MERISTEME)
Sunt tesuturi ce-si mentin permanent caracterul embrionar, functia lor fiind aceea de a genera celule, care se diferentiaza sub actiunea factorilor interni si externi alcatuind tesuturi definitive. Meristemele sunt constituite din celule de dimensiuni reduse, strâns unite între ele, cu nucleu voluminos 131b14b , citoplasma bogata si fara substante ergastice si vacuole.
Dupa locul unde se afla în planta, se disting doua categorii principale de meristeme:
a. Meristeme apicale. Se afla la vârful organelor (radacina, tulpina) si asigura cresterea lor în lungime. La extremitatea vârfului în conul de crestere (vârful vegetativ) se afla meristemul primordial, constituit din câteva celule initiale si derivatele lor cele mai apropiate. Din meristemul primordial rezulta meristemele primare, reprezentate prin: protoderma, strat periferic care va genera atât rizoderma radacinii cât si epiderma tulpinii; meristem fundamental, generator al scoartei primare si maduvei; procambiu, sub forma mai multor suvite longitudinale înglobate în meristemul fundamental, din care se vor diferentia fasciculele conducatoare.
b. Meristeme laterale. Se constituie în tesuturile structurii primare ale radacinii si tulpinii si, prin diviziuni tangentiale, formeaza tesuturi secundare care produc cresterea în grosime a radacinii si tulpinii. Ele se mai numesc si meristeme secundare. Aici apartin cambiul si felogenul.
Cambiul. Formeaza o teaca cilindrica unistrata în lungul radacinii si tulpinii (inel în sectiune transversala) si, prin diviziuni alternative ale initialelor fusiforme, genereaza spre interior lemn (xilem) secundar si spre exterior liber (floem) secundar (fig. 11). Celulele lui sunt mai ales alungite pe directia axului (prozenchimatice). Fac exceptie doar celulele cambiale care prin diviziuni alternative produc atât spre interior cât si spre exterior parenchim al razelor medulare. Aceste celule sunt parenchimatice si se numesc initiale de raza ale cambiului.
Felogenul. Se constituie în scoarta primara (uneori în epiderma sau periciclu) si formeaza spre exterior tesut protector multistrat (suber), iar spre interior tesutul numit feloderm. Are o activitate limitata în timp: în decursul vietii plantelor se formeaza mai multe felogene, mereu mai spre interior, ajungând a se diferentia si în liberul secundar.
ŢESUTURI DE PROTECŢIE
Sunt tesuturi definitive cu pozitie periferica. Atunci când iau nastere din meristemele primare se numesc tesuturi de protectie primare, iar atunci când sunt formate de felogen se numesc tesuturi de protectie secundare.
Ţesuturi de protectie primare sunt epiderma, care înveleste tulpinile (lujerii) cu structura primara si frunzele, si respectiv exoderma, care înveleste radacina cu structura primara.
Epiderma are celule cu peretii exteriori cutinizati, cerificati ori impregnati cu SiO2. Celulele ei sunt vii si, exceptând celulele stomatice, fara cloroplaste (fig. 12). Epiderma prezinta formatiuni: stomate ce au rol în schimbul de gaze si transpiratie si peri ce au rol de protectie, secretie etc.
Fig. 12 - Stomata în epiderma unei frunze: a - celule stomatice sectionate; b - ostiola; c - celule anexe; d - camera substomatica; e - parenchim lacunar; f - celule epidermice (din Raven, P. H. si colab., 1992)
Ţesutul de protectie secundar este suberul, care se caracterizeaza prin pereti impregnati cu suberina. Spre deosebire de epiderma, celulele lui sunt moarte la maturitate, dispuse de obicei în mai multe straturi din serii de celule suprapuse radiar (fig. 13). Interiorul celulelor este plin cu aer, iar peretii pot contine rasini si tanin, ceea ce le mareste calitatea protectiva. Fiind impermeabile, datorita suberinei, straturile compacte de suber nu permit schimburi de gaze si transpiratia tesuturilor vii, mai interne. Aceste procese se realizeaza la nivelul lenticelelor, în dreptul carora, în locul straturilor compacte, felogenul genereaza un tesut suberos afânat, tesutul de umplere (fig. 13).
Fig. 13 - Suber cu lenticela la soc (Sambucus
nigra): suberul (sb) generat spre exterior de felogen (fg), se
afla sub epiderma (ep); spre interior felogenul a dat nastere
unui strat de feloderm (fd), delimitat de scoarta primara (sc. pr.);
straturile afânate din dreptul lenticelei apartin tesutului de
umplere (t.u.) (dupa Barykina,
R. P. si colab., 1971)
PARENCHIMUL
Este foarte bine reprezentat în organele plantelor. Aici apartin: tesutul asimilator din frunze (mezofilul), tesutul de depozitare din diferite organe, tesutul de absorbtie cum este scoarta primara a radacinii etc.
XILEMUL (ŢESUTUL CONDUCĂTOR LEMNOS)
Este un tesut complex care, în afara transportului apei cu saruri minerale prin celulele sale lungi, conducatoare, mai îndeplineste si rol mecanic prin fibrele sale (fibre xilematice), precum si rol de depozitare prin celulele sale parenchimatice.
Celulele conducatoare ale xilemului, numite elemente traheale, sunt de doua tipuri: traheide, caracteristice gimnospermelor, dar întâlnite si la angiosperme, si elemente de vase, caracteristice angiospermelor. Deosebirea principala dintre ele este ca elementele de vase se suprapun cap în cap formând tuburi lungi (pâna la 1,5 m) numite trahee sau vase perfecte, întrucât peretii terminali vecini sunt strabatuti de perforatii care permit circulatia usoara a sevei brute. În schimb traheidele, numite si vase lemnoase imperfecte, nu-si pierd individualitatea, întrucât se articuleaza unele cu altele în siruri lungi, fara ca peretii terminali vecini sa fie strabatuti de perforatii mari, ci doar de numeroase punctuatiuni areolate.
Traheele si traheidele generate pe
parcursul cresterii în lungime a tulpinii si radacinii au
mai ales îngrosari inelate si spiralate, iar cele generate mai
târziu au peretii cu îngrosari în retea sau prezinta
îngrosari uniforme (doar în dreptul punctuatiunilor peretii
ramân subtiri) (fig. 14).
FLOEMUL
(ŢESUTUL CONDUCĂTOR LIBERIAN)
Este de asemenea un tesut complex care, în afara functiei de transport a sevei elaborate, îndeplineste si rol mecanic prin fibrele sale floematice si sclereide, precum si de depozitare prin celulele sale parenchimatice.
Celulele conducatoare ale floemului se numesc elemente ciuruite si au în pereti numerosi pori grupati în câmpuri ciuruite (fig. 15).
La
angiosperme, elementele ciuruite au câmpurile ciuruite din peretii
terminali vecini cu porii mai largi decât din ceilalti pereti.
Acesti pereti terminali ± oblici sunt numiti placi ciuruite. Elementele ciuruite
se suprapun cap în cap, alcatuind tuburi
ciuruite (vase liberiene). Spre
deosebire de elementele traheale ale xilemului, elementele ciuruite ramân
vii la maturitate. Reticulul endoplasmic al protoplastilor din celule
vecine este interconectat la nivelul porilor. Fiecare element ciuruit este
însotit de 1-2 celule anexa care, spre deosebire de elementele
ciuruite, au nucleu.
ŢESUTURI MECANICE
Asigura rezistenta la solicitari mecanice (compresiune, întindere, îndoire etc.), având deci rolul scheletului de la animale.
Sunt de doua tipuri: colenchim si sclerenchim.
a. Colenchimul. Este constituit din celule vii ce au numai pereti primari, cu îngrosari neuniforme din celuloza si substante pectice. Poate fi colenchim angular, când îngrosarile sunt la colturi sau colenchim tabular (fig. 16), când numai peretii tangentiali sunt îngrosati.
Fig. 16 - Tipuri de colenchim: A - angular la Cucurbita; B - tabular la Sambucus: lm - lamela mijlocie; pr - perete radiar; pt - perete tangential; ct - citoplasma; cl - cloroplaste (dupa Braune, W. si colab., 1994)
b. Sclerenchimul. Este constituit din celule moarte la maturitate, ce au si perete secundar (îngrosat uniform si mai adesea lignificat).
Poate fi alcatuit din celule alungite
(prozenchimatice) si ascu-tite la capete, si atunci se
numeste sclerenchim fibros. Aici
apartin, spre exemplu, fibrele din lemnul secundar (fibre xilematice, fibre
lemnoase) (fig. 17) care dau taria lemnului si fibrele floematice (fibre liberiene). Când celulele alcatuitoare sunt ± izodiametrice, tesutul
apartine la sclerenchimul scleros.
De exemplu, nodulii din fructul de par sunt alcatuiti din celule
izodiametrice numite sclereide.
O
categorie speciala de tesuturi o reprezinta tesuturile
secretoare, cum sunt, spre exemplu, canalele rezinifere si laticiferele,
cu celule ce secreta rasini, respectiv latexuri etc.
|
