Agentii biologici
Agentii biologici pot provoca leziuni ce conduc la deces prin acsiuni nocive asupra corpului uman. Agentii biologici sunt reprezentati de animale, insecte, reptile, plante, microbi. Actiunea lor nociva asupra omului este de obicei accidentala.
Animale
Animalele ce pot provoca leziuni omului sunt animalele terestre si cele marine.
Animalele de uscat(terestre) - pot provoca traumatisme mecanice prin muscatura, traumatisme provocate de animale domestice (câini, pisici, porci) sau salbatice (lupi, vulpi, ursi). Muscaturile lor nu sunt mortale în general, decât daca p 848q1612i laga muscata se suprainfecteaza si este ignorata sau în cazul transmiterii unor boli periculoase de la animale la om (turbarea). Moartea poate surveni în mod direct în urma muscaturii cand aceasta intereseaza zone vitale - caracteristica este muscatura de lup ce produce plagi sfâsiate la nivelul gâtului. Un alt fel de leziuni produse de animale sunt loviturile în cazul cornutelor sau sau traumatismele produse de cal prin calcare.
Animalele marine - unele animale marine sunt veninoase, folosindu-si în mod activ acest venin (e injectat în momentul când musca) sau sunt toxice pentru consum.
Exista o serie de pesti si vietuitoare marine veninoase:
Acvila de mare - întepatura ei provoaca durere intensa, edem hemoragic, escara, infectie, greturi varsaturi. Se poate ajunge pâna la septicemie, tetanos si gangrena.
Chefalul, calcanul - au glande veninoase ce sunt active toxic numai în perioada de reproducere (de depunere a icrelor);
Murena - muscatura sa este foarte veninoasa, veninul sau este hemolitic si neurotoxic
serpii marini - o parte din ei sunt extrem de veninosi, muscatura lor putând duce la deces;
Caracatita e dotata cu o substanta neagra-albastruie ce este foarte iritanta pentru mucoase
Exista circa 500 de specii de pesti toxici, unii fiind agresivi si având o toxicitate activa (intepaturi, muscaturi), altii sunt toxici prin consumul lor.
Molustele - în general nu sunt toxice, dar în anumite perioade ale anului ele stocheaza ocantitate de substante toxice din microorganismele pe care le consuma, ele nefiind afectate, dar devin toxice pentru consum.
Unele reptile marine sunt toxice pentru consum - unele specii de broasca testoasa din apele tropicale (hepatonefrita letala);
Mamifere marine: ficatul de foca, urs polar sau delfin pot produce intoxicatii grave (hipervitaminoza A);
Ouale de arici de mare sunt toxici pentru consum, iar tepii acestuia pot strapunge pielea provocând dermatite.
Reptilele - unele specii de serpi si sopârle pot sunt veninoase, iar venirea omului în contact cu ele (muscatura) poate provoca leziuni grave, chiar decesul.
Gravitatea muscaturii si a leziunilor produse de reptile depinde în mod direct de cantitatea de venin inoculata, activitatea toxica a veninului, precum si de greutatea victimei (copii sunt mai vulnerabili la venin decât adultii, la fel si persoanele slabe). Veninul, în special cel de sarpe, este format dintr-un complex de substante, multe dintre ele cu activitate enzimatica. Pe membranele celulare umane se gasesc receptori pentru majoritatea componentelor din veninul reptilelor.
În general veniurile nu au specificitate, nu sunt exclusiv neurotoxice, hemotoxice sau cardiotoxice, efectele lor fiind în cele mai multe cazuri cumulate. Un bolnav muscat de sarpe va fi întotdeauna considerat si tratat ca un intoxicat cu substante multiple.
Efectele veninurilor sunt urmatoarele:
Neurotoxice - senzoriale, motorii, cardiace
Dispnee
Efecte citotoxice - cu actiune asupra eritrocitelor, vaselor de sânge, rinichi, plamân, tesut muscular cardiac
Defecte de coagulare - se poate ajunge chiar la incoagulabilitate acuta.
Leziuni ale tesutului nervos - modificari ale granulatiilor Nissl, opacitatea nucleilor, umflarea nucleolilor, fragmentarea pericarionului, degenerarea granulara.
La noi în tara singulrul sarpe periculos pentru om este considerat vipera Berus. Muscatura de vipera produc decesul rapid prin sindrom de incoagulabilitatea acuta. Acest sindrom se datoreaza substantelor toxice de tipul hemolizinelor, neurotoxinelor, histaminelor, ce au si proprietati curarizante. Caracteristic muscaturii de vipera este prezenta a doua întepaturi localizate la aproximativ 7 cm una de alta. Muscatura este prezenta pe un fond tumefiat si edematos.
Singura sopârla veninoasa cunoscuta este Gila Monster.
Arahnidele - scorpionii si paianjenii.
Scorpionii - În România traiesc unele specii de scorpioni în Delta Dunarii si în unele zone subcarpatice (mai rar). Întepatura lor provoaca la nivel local durere, tumefactie si limfangita. Efectele veninului de scorpion sunt neuro si hematotoxice. Pacientii pot prezenta simptome ca: astenie fizica, tahicardie, dispnee, la copil apnee, cianoza, hipersalivatie. Decesul este foarte rar si a fost înregistrat numai în cazul copiilor.
Paianjenii - Toti paianjenii sunt veninosi, exeptie facând doar doua grupe mici. Piesa bucala a lor nu poate penetra total tegumentul omului, iar cantitaea de venin inoculata este foarte mica si nu pune probleme de toxicitate. În Delta Dunarii traieste vaduva neagra, un paianjen foarte periculos. Muscatura lui pune probleme în special copiilor sub 15 kg, carora le poate provoca decesul. Simptomele muscaturii vaduvei negre sunt: crampe, rigiditatea toracelui si abdomenului, cefalee, anxietate, eruptii cutanate, prurit intens, greata, varsaturi, hipersalivatie, hipertensiune arteriala (în special craniana).
Insectele - albine, viespi, barzauni, furnica rosie, furnica mare (Scleroderma).
Veninul insectelor au efecte complexe: hemolitice, histaminice, nefro si neurotoxice. Aceste efecte se datoreaza continutului bogat în peptide, proteine neenzimatice (melitina, apanina), enzime (fosfolipaza A si B, hialuronidaza), amine (histamine) a veninului lor.
În general întepaturile insectelor nu sunt grave, ele devine periculoase pentru om în urmatoarele conditii:
Întepaturi în numar mare - circa 100 de vispii pot omorî un om
Întepaturi asupra copiilor, în special cei cu greutate corporala sub 15 kg. si de varsta mica - 10-20 de viespii pot omorî un copil
Supradozarea veninului - albinele africane detin o cantitate mare de venin, mult mai agresiv pentru corpul uman, astfel veninul provenit de la 2 exemplare poate omorî un adult
Reactiile anafilactice
Zona inoculata - întepatura în zona endobucala duce la edem glotic cu asfixie mecanica prin obstruarea cailor respiratorii superioare. Cu cât întepatura este mai aproape de zona cefalica, efectele sunt mai grave.
Bacteriile - pot determina o serie de boli infectioase, dintre care unele cu potential letal.
Tetanosul - e data de bacilul tetanic, bacil anaerob, cu poarta de intrare cutaneo-mucoasa, la poarta de intrare fiind si locul multiplicarii lui. Endotoxina eliberata de el duce la cresterea excitabilitatii neuromusculare, la contractura tonica a muschilor scheletici si respiratori (asfixie mecanica) si chiar la rupturi musculare si fracturi în urma unor crize de contractura generalizata.
Toxiinfectiile alimentare - apar în urma consumului de alimente contaminate cu germeni sau toxinele si metaboliti lor toxici. Sunt boli acute, date frecvent de agenti etiologici ca: Salmonella, Clostridium, Capzlobacter jejuni.
Botulismul - este o neurointoxicatie data de Clostridium Botulinum. Din cele 7 tipuri serologice de bacil cele mai periculoase sunt tipul A, B si E (intoxicatiile în urma consumului de peste). Toxina eliberata de bacil interfereaza eliberarea acetilcolinei la nivelul terminatiilor nervoase post-ganglionare pre-sinaptice ale placii nueromusculare. Datorita paraliziei muschilor respiratori decesul se instaleaza în urma insuficientei respiratorii acute sau în urma stopului respirator bulbar.
Sângele heterolog - poate provoca o serie de accidente sau complicatii în urma transfuziei. Complicatiile pot fi de doua categorii: imediate si tardive.
Complicatii imediate:
Incompatibiltatea de grup - reactii hemolitice acute
Incompatibiltatea Rh - reactii de izoimunizare
Reactii dupa transfuzii masive - hipercoagulabilitate
În caz de sânge infectat - soc bacteriemic
Embolii
Reactii alergice febrile
Hipervolemie ce duce la insuficienta cardiaca acuta.
Complicatii tardive:
Transmitarea de boli - hepatita, sifilis, malarie, SIDA
Hemosideroza
Izoimunizare la antigeni eritrocitari, leucocitari, trombocitari sau plasmatici.
Intoxicatia cu ciuperci
Exista foarte multe specii de ciuperci, dar dintre acestea cele mai periculoase sunt cele din clasa amanita si specia halvella. Intoxicatiile cu ciuperci se produc pe fondul confuziei lor cu cele comestibile, cazurile fiind aproape exclusiv accidentale. Ciupercile îsî pierd partial toxicitatea prin fierbere, nu însa si prin uscare. Cea mai toxica ciuperca este amanita falloides, a carei toxicitate nu se pierde prin fierbere. Substantele toxice active continute sunt faloidina si amanitina (D.M.L. = 5 mg) si muscarina (D.M.L. = 50 mg).
Intoxicatiile cu amanita faloides sunt cele mai frecvente dintre toate consumurile accidentale de ciuperci necomestibile (80%). Sindromul falloides apare la circa 12-48 dupa ingestie si debuteaza cu tulburari digestive violente - colici, varsaturi, diaree, astenie, ameteli, sete puternica. Constiinta nu este alterata. Evolutia dureaza în medie 3-8 zile si are remisiuni înselatoare, spre final aparând simptome ca: oligurie, icter, convulsii, hiperazotemie si tulburari grave respiratorii.
Consumul de amanita muscaria duce la instalarea sindromului muscarinic. Sindromul apare la 1-2 ore dupa ingestie si se caracterizeaza prin arsuri stomacale, transpiratie, mioza, tulburari digestive, excitatie (maniacala comatoasa).
Anatomo-patologic specifice tuturor intoxicatiilor sunt:
Rigiditate cadaverica - tardiva si slaba
Leziuni inflamatorii si ulceratii pe mucoasele digestive
Degenerescenta grasoasa hepatica.
|
