Alimentatia viteilor in perioada de alaptare

Alimentatia viteilor in perioada de alaptare

Alimentatia viteilor de la fatare pana la intarcare priveste pt inceput:

alimentatia lactata,

alimentatia „solida”.

Alimentatia lactata. Imediat dupa fatare si cu cat mai repede cu putinta, viteii trebuie sa primeasca obli 626j98g gatoriu colostru. Ideal ar fi la cca 2 h de la fatare si nu mai tz de 6 h. Colostrul are o excelenta valoare nutritiva, are prop laxative ajutand la eliminarea meconiului si mai ales confera imunitate. In aceasta subperioada colostrala cu o durata de 6-7 zile, colostrul se administreaza de 3-6 ori/zi, in mai multe tainuri: la inceputul perioadei 5-6 si mai putine la sfarsitul ei. Cant de colostru necesara oscileaza intre 3-6 kg/zi, catre 3 la inceput si catre 6 la sfarsitul ei. Subperioada de alaptare propriu-zisa, cu folosirea laptelui integral sau a substituentilor de lapte. Atat timp cat viteii st hraniti numai cu lapte sau inlocuitori, ei se comporta pe plan digestiv ca animale monogastrice, numai stomacul fiind functional. Laptele trece direct prin gutiera esofagiana in stomac,unde exista numai flora lactica. Pana la 3 sapt de viata cant de lapte creste treptat ajungand la cca 8 kg/zi , adica echivalentul 1kg de lapte praf. In continuare cant de lapte ramane ct pt a permite si consumul de alimente solide, iar in ultimele 2 sapt premergatoare intarcarii scade treptat.

Alimentatia „solida”, la cca 3 sapt de viata incepe si administrarea alimentelor solide, altele decat laptele. Pt inceput se admin nutr concentrate sub forma de nutr combinate, o nota in plus pt vitaminele din complexul B, pt ca viteii ar trebui sa sintetizeze aceste vitamine. Fara introducerea in hrana a alimentelor solide in general nu s-ar permite dezvoltarea rumenului, dezvoltarea populatiei microbiene si nu se poate realiza intarcarea, in plus o cant mai mare de lapte se disponibilizeaza pt consumul uman. La cca 4 sapt se recomanda administrarea fanurilor (leguminoase) la discretie ca si in cazul nutr combinate, fanurile st nutr traditional folosite in hrana viteilor. In afara de aportul lor in elementele nutritive permit dezvoltarea rumenului prin cresterea motilitatii peretilor sai si actioneaza ca un tampon impotriva diareei, frecvent intalnita la vitei. Dupa varsta de 1 luna in hrana viteilor se pot include nutr verzi vara si silozuri iarna. Dintre silozuri se recomanda silozul de porumb cu un cont mai mare in SU 30-35%, acesta permite o buna dezvoltare corporala si reducerea cant de concentrate din ratie. Apa curata si reimprospatata se asigura la discretie, ea faciliteaza si consumul de alimente solide si intensificarea fermentatiilor ruminale.

Cea mai mica varsta la care se pot intarca viteii este de 2 luni. De cele mai multe ori se intarca la 3 luni ,daca viteii apartin raselor de lapte si la 6 luni daca apartin raselor de carne.

Alimentatia tineretului taurin femel de reproductie

Dupa intarcare femelele se separa de masculi si st crescute si hranite separat. In ceea ce priveste alimentatia, ea trebuie sa raspunda la 2 obiective:

Sa permita realizarea unei greutati cat mai mari la prima fatare. Se apreciaza ca: hranirea trebuie facuta in asa fel incat in preajma primei fatari vitelele sa aiba cca 80% din greutatea de adult, daca greutatea e de 600 kg, vitelele trebuie sa aiba in jur de 480-500kg. Nu se recomanda o fortare a cresterii dincolo de aceasta crestere pt ca s-ar incalca al 2-lea principiu.

Sa permita dezvoltarea rumenului si a ugerului.

Prin urmare in cazul vitelelor se recomanda un regim de hranire modulat, intre 3-6 luni se recomanda folosirea unor nivele de hranire mai mari care sa permita realizarea unor sporuri de 800-900 g/zi , in acest interval se speculeaza potentialul ridicat de crestere fara a afecta dezvoltarea rumenului si ugerului. Intre 6 si 18 luni (varsta aprox a primei monte) se recomanda scaderea niv de hranire astfel incat sa permita realizarea unor sporuri de 600-700 g/zi. De la monta la prima fatare se poate reveni la niv de hranire mai ridicate care sa permita sporuri de 800-900g/zi. Toate acestea se refera la tineretul taurin femel care apartine raselor de lapte crescute intensiv.

In cazul raselor de carne la care fatarile au loc dincolo de 30 luni schema de hranire se diferentiaza. Prin urmare se poate spune ca vitelele de reproductie pot fi hranite cu cant relativ mari de nutr voluminoase si cu cant relativ mici de nutr concentrate. Mai precis:

In perioada de stabulatie 1,5-2 kg/100 kg GV .

In perioada de vara 3-5 kg/100 kg GV.

Se folosesc si nutr conc 6-8 kg/100 kg GV /cap/zi.

Alimentatia taurinelor la ingrasare.

Cea mai mare cant de carne provine de la masculii necastrati. In cant mai mici carnea de taurine provine si de la masculii castrati , de la femelele respinse de la reproductie si de la vacile reformate (vacile dupa incheierea ciclului productiv si reproductiv).

v    Alimentatia tineretului taurin la ingrasat.

Se urmaresc 2 obiective:

o     obtinerea unor sporuri in greutate cat mai mari;

o     obtinerea unor sporuri in greutate cat mai bune calitativ.

In leg cu compozitia sporului ,acesta poate fi abordat din 2 unghiuri : anatomic ( ponderea carnii, grasimii, oaselor in carcasa ) si cel chimic (ponderea prot, grasimii, apei in spor).

Indiferent de unghiul de acordare se considera ca: se obtine calitatea cea mai buna at cand ponderea carnii e mai mare si cea a grasimii mai mica. Pt obtinera unor carcase de calitate cat mai buna se pot avea in vedere cateva elemente precum: alegerea greutatii de sacrificare, pe masura avansarii animalelor in greutate, ponderea carnii in corp ramane relativ ct, iar ponderea grasimii creste , prin urmare se impune optimizarea greutaii de sacrificare.

Alegerea raselor supuse ingrasarii la aceeasi greutate corporala de sacrificare rasele semiprecoce si cele tardive au un cont mai mic de grasime in corp decat cele precoce (rasa baltata rom –rasa semiprecoce la aceeasi greutate de sacrificare are un cont mai mic de grasime in corp decat rasa Holstain – rasa precoce.).

Alegerea niv de hranire. In practica se poate opta pt un niv de hranire ridicat si continuu asa cum se intampla in ingrasarea industriala a tineretului taurin sau un niv scazut si discontinuu asa cum se intampla in ingrasarea semiintensiva si extensiva a taurinelor.

     Sisteme intensive de ingrasare a tineretului taurin.

Se folosesc niveluri de hranire ridicate si continue. Acestea permit realizarea unor sporuri in greutate foarte mari dar cu un cont mai mare al grasimii in carcasa. In literatura st descrise 3 metode:

Ingrasarea ultra baby-beef ( pt carne „alba” ).

La acest tip de ingrasare st supusi doar masculii dupa 6-7 zile de viata. Hranirea se face exclusiv cu lapte sau inlocuitori de lapte. Sacrificarea are loc intre 2-5 luni la 100-200 kg; SMZ-urile cuprinse intre 500-1500 g. Dat modului de hranire numai cu lapte sau inlocuitori, carnea e mai deschisa la culoare decat cea obisnuita; datorita cont mai scazut in Fe, a mioglobinei, laptele e relativ sarac in Fe. Calitatea e excelenta dar e scumpa dat modului de hranire. Laptele intergal daca se foloseste e foarte bine, dar e un aliment scump, in a 2-a parte a ingrasarii el nu mai permite realizarea celor mai bune sporuri in greutate. Prin urmare solutia o constituie folosirea inlocuitorilor de lapte. Pe piata pt vitei se gasesc 3 tipuri de inlocuitori de lapte: crestere (26-27% PB); finisare (20-21% PB); unici (intre..).

Inlocuitorii de lapte se administreaza cu ajutorul unor hranitoare automate. In primele 2 sapt de ingrasare nu se recomanda fortarea cresterii prin folosirea unor cant mari de lapte, de aceea sporurile in greutate st diferite. Daca apare diareea, 24 - 48 h nu se mai administreaza lapte , ci numai o solutie rehidratanta. In a 2-a parte a ingrasarii cand sporurile in greutate posibile st foarte mari in afara cresterii cant de inlocuitori se procedeaza si la cresterea concentratiei acestora ( laptele de vaca integral are 13% SU, in a 2-a parte a ingrasarii creste pana la 20 % SU, adica in loc de 9 L apa calda si 1 kg lapte praf , folosesc 5 L apa si substituentul devine mai concentrat.). Se apreciaza ca la sfarsitul perioadei de ingrasare viteii pot consuma 8-10 L lapte praf reconstituit.

Ingrasarea barley –beef

Se practica in special in tarile din V Europei unde orzul e o cereala importanta. Se folosesc cant mari de concentrate evident dominate de orz. Acesta in comparatie cu alte cereale are ca efect producerea unei grasimi de cant mai buna, consistenta mai tare. Sacrificarea are loc la 10-12 luni si aprox 350 kg.

Ingrasarea baby- beef clasic

Cea mai folosita metoda si consta in folosirea nutr concentrate pana la limita functionarii normale a rumenului ( pana la 60-65% concentrate in SU a ratiilor). In aceste conditii sporurile in greutate realizate st foarte mari 1-4 kg/zi pe toata perioada de ingrasare. E adevarat ca tot la un asemenea mod de hranire creste ponderea de hranire in corp. In aceste cond intervine piata, daca aceasta solicita carcase mai bune, sacrificarea poate avea loc la 12 luni resp 350-400 kg , iar daca piata e mai ingaduitoare sacrificarea are loc mai tz la 18 luni resp 500-550 kg greutate de sacrificare.

     Sisteme semi-intensive si extensive de ingrasare a tineretului taurin.

In aceste sisteme se folosesc niveluri de hranire scazute si discontinue. Tot in aceste sisteme, pt ingrasare se folosesc rase de carne. Ratiunile st duble, de o mai buna calitate a carcasei pt care incearca specularea la maxim a folosiri nutr verzi . In aceste cond nutr verzi (pasunea) se administreaza la discretie , iar animalele pot realiza sporuri cumsecade 1000-1100 g/zi. Iarna insa se folosesc cant mai mici de concentrate asa incat sporurile realizate st de 600-700 g/zi. Dupa o asemenea per de restrictie din timpul iernii, in vara urmatoare animalele recupereaza o parte din sporul pierdut in timpul iernii (spor compensatoriu) .

Deosebirile intre cele 2 sisteme constau in: varsta de sacrificare, greutatea de sacrificare si cantitatea de concentrate din ratie. In cele semi-intensive folosind rase specializate de carne sacrificarea are loc sub 30 luni, la greutati de 600-650 kg, iar ponderea concentratelor in ratii e sub 30 %, in cele extensive sacrificarea are loc la peste 30 luni, la peste 700 kg , iar ponderea concentratiior in ratii e mai mica.

v    Alimentaia vacilor reformate.

Dupa incheierea ciclului productiv si reproductiv vacile nu se sacrifica imediat pt ca st foarte slabe, ci st supuse unei „reconditionari” in sensul ca se doreste pe cat posibil refacerea masei corporale. Durata ingrasarii e de 3 luni, se folosesc cant mari de nutr voluminoase si pe cat posibil subproduse industriale mai ieftine (borhoturile) . Cant de concentrate incluse in ratii nu depasesc 1-2 kg/zi in primele 2 luni din cele 3 si 2-3 kg in ultima luna de viata.