Balena albastra - sau balena uriasa

Balena albastra

Balena albastra sau balena uriasa (Balaenoptera musculus) este cel mai mare mamifer care a trait vreodata. Este cu atāt mai surprinzator cu cat din multitudinea speciilor oferite hrana de ocean, aceasta se hraneste cu una dintre cele mai mici plante, planctonul.

Chiar daca vaneaza īn apele adanci, balena este obligata sa iasa la suprafata pentru a lua aer.Aerul expirat īl elimina sub forma de presiune, ce determina aparitia unor jeturi de chiar sase metri īnaltime.

Datorita dimensiunilor,balena albastra a devenit principala prada īn timpul īnflorii vanatorii de balene.Dupa ucidere,corpul lor era transformat īn grasime folosita īn industria alimentara, iar fanoanele erau fo 24224m1216y losite pe post de oase de peste.

Cercetari recente indica faptul ca balenele albastre ating maturitatea (la care pot face pui) la 6 - 10 ani sau cand masculul are 23 de metri lungime, iar femela, 24 de metri. Puii se nasc la intervale de 2 - 3 ani, avand de stat in burta "mamei" 12 luni.

Puiul are 7 - 8 metri lungime la nastere si aproximativ 3 tone greutate (cat 1.000 de bebelusi). Perioada de alaptare a acestuia este de 7-8 luni, rastimp in care ajunge la 16 metri lungime si 23 de tone greutate. In perioada de alaptare, puii consuma in total, zilnic, pana la 379 de litri din laptele mamei, bogat in grasimi.

Īn 1930-1931 au fost ucise 30.000 de balene albastre. De atunci,efectivul se reface treptat,cu toate aceastea,astazi traiesc numai 2.000 de balene albastre. Organizatii influente īncearca protejarea balenelor albastre si reusesc.

Cel mai mare mascul descris vreodata a avut 31 de metri lungime.Conform masuraturilor bine documentate precis, cea mai grea balena a avut 178.000 de kilograme greutate.

Īn randul marinarilor englezi,balena albastra era cunoscuta sub denumirea de balena cu sulf, deoarece īn apele nordice era acoperita de un strat subtire de vegetatie oceanica ce īi camufla culoarea.

Oasele de balena (oasele de peste) erau folosite īn trecut, printre altele, si pe post de ace de par, de catre femei, īn realitate erau fanoane.

BALENELE

Faimoase pentru salturile lor acrobatice si pentru cāntecele tānguitoare, aceste balene dezvaluie, unul cāte unul, secretele comportamentului lor subacvatic.

Mai tineti minte cānd cele mai mari animale din lume pareau a fi īn pericol de disparitie? Era īn anii 1960 si '70, cānd vānatoarea comerciala īmputinase atāt de considerabil multe dintre speciile de balene mari, īncāt parea ca lumea va fi jefuita de o īntreaga dimensiune a minunii.

Dar nu a fost. Daca vizitati acum, iarna, Canalul 'Au'au, dintre insulele hawaiiene Maui si Lānai, veti descoperi ca oceanul s-a umplut de titani. Balene-cu-cocoasa care cāntaresc 40 de tone sar si īmproasca apa peste tot. Sar cu cozile stergānd suprafata, īn timp ce barbiile le ajung la 12 metri īn aer, apoi cad cu un zgomot atāt de puternic, īncāt e purtat la kilometri distanta.

Reduse la cāteva mii de exemplare īn toata lumea, balenele-cu-cocoasa īncep sa-si revina dupa ce o interdictie internationala de a le ucide a intrat īn vigoare īn anii 1960. Un recensamānt de trei ani, ce va fi finalizat īn curānd, numit SPLASH, cel mai amplu si mai amanuntit studiu efectuat vreodata asupra balenei-cu-cocoasa, ar putea stabili ca numai populatia din Pacificul de Nord ar fi de peste 10.000, posibil chiar de 25.000 de exemplare.

Jumatate pāna la doua treimi din aceste balene se aduna īn jurul Insulelor Hawaii de la sfārsitul lui noiembrie pāna īn mai, īn special aici, īn canal, si īn alte parti din cei 3.550 km² ai Refugiului Marin National pentru Balene-cu-Cocoasa, din Insulele Hawaii. Pentru fiecare balena-cu-cocoasa care atrage uralele ambarcatiunilor īn timp ce se ridica īmproscānd apa īn lumina soarelui, exista multe altele īn adāncuri.

Īn mod obisnuit, balenele ies la vedere doar pentru scurt timp, cānd despica licarirea oceanului ca sa respire. Balenele-cu-cocoasa, desi mai active la suprafata decāt cele mai multe specii, īsi petrec totusi cam 90% din viata sub apa. Oare ce fac acolo, jos? Colinda pe distante prea mari, prin mari agitate si īndepartate, pentru ca oamenii de stiinta sa le poata urmari; nu e de mirare ca obiceiurile balenelor, vietuitoarele cele mai mari de pe Pamānt, īnca sunt cufundate īn mister. Dar īn largul apelor albastre si calde, minunat de limpezi, ale Canalului 'Au'au cercetatorii aduna noi indicii despre o parte esentiala din viata balenelor: ritualurile de curtare si nasterea.

Observatorii din cadrul Whale Trust, o fundatie de cercetare si educatie cu sediul īn Maui, au descoperit ca unii dintre masculii scufundati intoneaza celebrul cāntec al balenei-cu-cocoasa, umplānd marile cu incantatii stranii, minunate. Unele femele īngrijesc noua generatie de pui, care acumuleaza zeci de kilograme pe zi si īntr-un an īsi dubleaza lungimea, datorita laptelui bogat al mamelor lor. Ceea ce nu a priceput nimeni pe deplin pāna de curānd a fost ca multe alte balene-cu-cocoasa din adāncuri nu calatoresc, nu cānta si nu alapteaza, ci pur si simplu stau suspendate cu capul īn jos. "Cu cāt am cercetat mai atent, cu atāt am gasit mai multe balene-cu-cocoasa care pur si simplu se lasau duse de curent, cu 2 sau 3 km/h, la adāncimi īntre 9 si 24 de metri - spune fotograful Flip Nicklin, de multa vreme observator al mamiferelor marine. Acum, cānd ma uit peste canal, īmi imaginez acest rāu de balene curgānd, ascunse vederii obisnuite."

Animalele nu par nici sa manānce, desi multe dintre ele au migrat 4.000 km sau mai mult de la locurile de hranire, din largul coastelor Alaskai si Columbiei Britanice, si le asteapta o lunga calatorie de īntoarcere. Unii speculeaza ca balenele hoinaresc mai departe, īn larg, pentru a lua macar cāte o gustare, cānd si cānd, dar oamenii care urmaresc balenele-cu-cocoasa zi de zi nu vad nici macar o māna de fecale. Se pare ca animalele traiesc consumānd straturile de untura de sub pielea lor. Poti sa faci asa ceva daca esti enorm ca o balena-cu-cocoasa.

Balenele care stau suspendate sub apa nici macar nu se obosesc prea mult cu respiratul. Īn loc sa iasa la suprafata o data la fiecare 10 sau 15 minute, pentru o serie de respiratii, asa cum fac balenele-cu-cocoasa mai ocupate, ele stau sub apa aproximativ o jumatate de ora, abia clintindu-si vreun muschi. "Noi le zicem balenele care īsi tin respiratia" - spune Nicklin. Este posibil sa-si conserve energia pentru activitati mai importante pe durata iernii, mai exact pentru amor.

"Pozitia de crucifix" - observa Dan Salden, seful Fundatiei Hawaii pentru Cercetarea Balenelor, un alt grup, cu sediul īn Maui, care studiaza comportamentul social al balenelor-cu-cocoasa. Sta la prora vasului sau, Deep Blue, si descrie un mascul care s-a ridicat vertical, iesind aproape pe jumatate din apa, si īsi īntinde īn lateral īnotatoarele pectorale lungi, ca niste aripi, capatānd forma unei cruci. Miscarea īl tine la distanta pe unul dintre cei 10 sau 11 masculi care se īntrec īn spatele lui sa se apropie cāt mai mult de premiu: o femela care īnoata chiar īn fata grupului.

Lateral, la babordul lui Deep Blue, cātiva baieti solizi din fruntea grupului s-au tot fātāit īnainte si īnapoi, īmpingāndu-se, īmbrāncindu-se, tamponāndu-se si lovindu-se unul pe altul cu īnotatoarele, īn timp ce navigheaza rapid prin Canalul 'Au'au. Acum un trio īnoata īn paralel, tināndu-si capetele enorme ridicate mult, spargānd valurile ca niste vase care se misca rapid. "Trei masculi barci cu motor" - spune Salden, īn timp ce apa de mare se scurge īn cascade din gurile partial deschise ale balenelor, iar volumul de aer care intra si iese rapid prin nari suiera ca niste sirene de fabrica.

Cānd īn sfārsit trioul se scufunda, balenele elibereaza jeturi de aer pe gura. Una adauga si un jet continuu prin nara. "Dāra de bule -declara Salden. Probabil animalul dominant o foloseste ostentativ." Dintr-o singura miscare, spatele unui mascul se ridica tot mai sus si mai sus deasupra apei, fara niciun efort vizibil. Asta pentru ca un alt mascul s-a scufundat sub el si a īnceput sa-l ridice. Ce termen va folosi pentru asta Salden, fostul titular al Catedrei de comunicare prin limbaj din cadrul Universitatii Southern Illinois, din Edwardsville?

Dupa ce le fotografiaza cozile pentru a identifica indivizii implicati - fiecare balena-cu-cocoasa are un model unic al pigmentului si cicatricelor de pe partea de dedesubt a cozii -, Salden se īntoarce spre o asistenta, Peggy Stap, care a stat pāna acum rabdatoare, la pupa, īmbracata īn costum de scafandru si cu niste labe de īnot supradimensionate. "O.K. - spune el. Da-i drumul!" {i ea īsi da drumul peste bord, īnotānd spre derby-ul īn plina desfasurare din Regatul Gigantilor, avānd īntr-o māna camera cu care filmeaza cele cāteva sute de mii de kilograme ale matahalelor agitate si tinānd-o pe cealalta sus, deasupra apei, ca sa indice numarul si directia balenelor, dar si ca sa ne permita s-o urmarim mai usor de pe punte.

Cercetatorii au īnceput sa denumeasca meleurile balenelor-cu-cocoasa care se miscau rapid "grupuri competitive", dupa ce Salden, Stap si altii au descoperit ca acestea sunt aproape īntotdeauna alcatuite dintr-o femela urmarita de un detasament de masculi. Un petitor, numit escorta principala, tinde sa se mentina cāt mai aproape. De obicei, este unul dintre cei mai mari masculi si e permanent ocupat sa-i tina la distanta pe ceilalti concurenti de categorie grea, escortele secundare. {i acestia, la rāndul lor, se lupta cu masculii care īncearca sa-i depaseasca. Actiunea se poate derula ore īn sir, īntr-un ritm datorita caruia partile inferioare ale īnotatoarelor pectorale si caudale, de obicei albe, devin roz, probabil inundate de sānge din cauza efortului.

Crestaturi, zgārieturi si scobituri proaspete atesta nivelul serios al competitiei. Totusi este posibil sa existe si o anumita cooperare, cānd doi sau trei masculi fac echipa īn ceea ce pare a fi un efort de a bloca īnaintarea unei femele sau de a o īmpinge afara din cursa pe una dintre escortele principale. "Am vazut si doi masculi facāndu-l sandvici pe un al treilea, blocāndu-l - spune Salden. Unul a venit pe sub el, iar celalalt i s-a aruncat pe spate." Sunt acestea oare aliante intentionate sau cazuri de cooperare egoista a indivizilor atunci cānd altii preiau initiativa? Sau poate simple accidente de sincronizare? Nimeni nu stie sigur.

Se stie ca balenele-cu-cocoasa colaboreaza - de pilda, cānd īsi īcoltesc prada īn teritoriile unde se hranesc vara. Unele coopereaza pentru a māna pestii spre coralii stralucitori formati chiar din bulele de aer provocate de balene; apoi se ridica īmpreuna printre bancurile argintii, cu gurile larg deschise. Īn alte momente, balenele par sa colaboreze pentru a māna pestii sau krillul spre tarm sau spre desisuri de varec. Unii observatori au raportat ca mici grupuri se grabeau sa alunge balene-ucigase care hartuiau o balena-cu-cocoasa singuratica, de parca ar fi luat o decizie colectiva de a-i sari īn ajutor. Din nou, nimeni nu e sigur ce anume se petrece de fapt īn creierul mare si īncretit al animalelor. Dar īncercarea de a īntelege mamiferele dintr-un mediu atāt de diferit de al nostru face parte din atractia acestei frontiere oceanice. Balenele au un mod de a transforma īntrebarile despre natura īn īntrebari despre natura cunoasterii si despre modul īn care creierul omului interpreteaza lumea.

Megan Jones, de la Whale Trust, stie sigur un singur lucru despre balenele-cu-cocoasa: chiar daca vin pe lume cu o lungime de 4 pāna la 5 metri, cu īnotatoare pectorale si caudale, nu fac exceptie de la regula ca puilor de mamifere le place grozav sa se catere pe mamicile lor. Un pui se tot agita pe deasupra si pe dedesubtul īnotatoarelor mamei sale, aripioarele toracice - membrele ei anterioare modificate. Un nou-nascut care se fātāie pe botul ei masiv, platforma lata formata de maxilarul superior, alungit, pare bucuros sa se cocoate acolo ca un amfibian colosal, care se simte la fel de bine īn apa si īn aer, īn timp ce mama pe jumatate īsi īmpinge, pe jumatate īsi cara puiul dolofan. Unele balene-cu-cocoasa au fost vazute plimbānd pe aceasta platforma delfini-mari saritori si ridicāndu-l uneori pe cāte unul atāt de sus, īncāt semana cu un pasager aflat pe puntea de observatie a unui iaht.

Jones se īntreaba daca prezenta unui pui afecteaza comportamentul femelei. Ea a confirmat ca, īn Hawaii, femelele interactioneaza rareori. Totusi majoritatea au cel putin un petitor, un mascul care le urmareste sau īncearca din cānd īn cānd sa le ademeneasca, din fata sau din spate, la mica distanta, parca pentru a le modifica traseul. De cele mai multe ori, este o cursa relativ lenta - cu un alt nivel de intensitate decāt īn grupurile competitive.

De obicei, femelele nasc o data la doi sau la trei ani, pentru ca gestatia dureaza 11 luni si este urmata de aproape un an īn care mama īsi alapteaza si īsi īngrijeste puiul īn crestere. Desi majoritatea femelelor cu pui nu participa neaparat la ritualurile de īmperechere, cercetatorii din Maui descopera ca totusi unele participa si, ca urmare, masculii curteaza si femele cu pui, si femele solitare. Dar, cu toata atentia devotata a escortei, Jones rareori vede o femela care sa-i arate, la rāndul ei, cea mai mica urma de interes. Aceste femele care se misca lent, deloc demonstrativ, pot fi subiecte de cercetare mai dificile decāt grupurile care se balacesc, īn care o femela este urmarita de o multime de masculi. Jones īncearca sa stea ore īn sir lānga o femela linistita (cu puiul si escorta ei, daca exista), notānd fiecare miscare pe care o poate vedea.

Nu e deloc neobisnuit ca subiectii ei sa se faca nevazuti īn albastrul nemarginit īnainte ca ea sa poata stabili un tipar. De multe ori, ajunge la un pas de a-l asambla, cānd este īntrerupta de sosirea unui nou mascul sau chiar a unui mic grup, care, īn general, alunga femela. Oricum ar fi, Jones trebuie s-o ia de la īnceput.

O zi obisnuita pentru Jones īncepe la scurta vreme dupa rasarit. Dupa cāteva ore īn bataia soarelui, toata lumea de la bord actioneaza cu creierul partial topit de caldura. Alizeele s-au īntetit, iar mica ei ambarcatiune este spalata din belsug de valuri cu creste albe de spuma. E timpul sa se īntoarca acasa, dar Jones spune: "Am fost asa de aproape īnainte ca masculii aia care au aparut sa ne strice ultima sesiune! Hai sa mai īncercam o singura tura de urmarire, de doua ore!" {i asa continua pāna cānd membrii echipei se retrag din nou īn port, tārziu, complet prajiti, īmproscati cu apa sarata, facāndu-si planuri s-o ia de la capat īn ziua urmatoare, mereu cu speranta ca va veni un moment luminos al revelatiei.

Īntr-o dupa-amiaza, la 15 metri adāncime īn azurul orbitor, un pui de balena-cu-cocoasa se odihneste, vārāt sub īnotatoarea mamei lui, apoi se muta pentru a se cuibari īn urmatorul lui loc preferat: sub gātul ei. Un al doilea adult da tārcoale prin apropiere. Pielea īntunecata, plina de cicatrice si zgārieturi, sugereaza ca este un mascul.

Jones opreste motorul si īsi pozitioneaza ambarcatiunea deasupra balenelor si usor īn lateral. Jason Sturgis, de la Whale Trust, īsi da drumul fara zgomot de pe platforma de la pupa, cu dispozitivul de snorkeling. La mai putin de jumatate de kilometru distanta, o a doua ambarcatiune coboara un difuzor īn apa si īncepe sa emita o mostra de sunete foarte nemuzicale - grohaituri, huruituri, murmure, rāsete sarcastice si smiorcaituri -, pe care le scot masculii īn grupurile competitive. Sturgis īnregistreaza reactia femelei cu o camera video.

Cum femelele fara pui prezinta cea mai mare probabilitate de a se īmperechea, ele ar trebui sa reactioneze altfel decāt femelele cu pui - teoretizeaza Jones. Pentru a proba acest lucru, ea va avea nevoie de o combinatie de ape linistite, echipament care sa functioneze silentios si balene de care sa se poata apropia, pentru multe astfel de experimente. Īn timpul celor cātorva la care asist si eu, niciun tip de femela nu pare interesata sa se apropie de sunete. Atunci, care sunt pasii prin care aceste femele care ramān nepasatoare ajung sa fie urmarite de o hoarda de petitori? {i unde anume, īn oricare dintre aceste secvente sociale, are loc īmperecherea propriu-zisa? Pentru moment, ritualul de īmperechere al balenelor-cu-cocoasa ramāne o enigma - una aproape la fel de profunda ca si cāntecul lor.

Jim Darling s-a straduit timp de 25 de ani sa descifreze codul cāntecului balenei-cu-cocoasa. Aceste vocalize, emise numai de masculi, sunt probabil cele mai lungi si mai sofisticate cunoscute īn rāndul animalelor. Structura lor formala este alcatuita dintr-o succesiune de teme sau melodii care acopera o plaja uimitoare de tonuri, de la ciripituri de piculina la bubuituri joase, ca de corn de ceata. Unii oameni de stiinta spun ca pot detecta si rime. Avānd īn vedere cāt de multa energie si cāt timp sunt necesare pentru producerea acestor arii submarine, cei mai multi oameni au presupus ca menirea lor trebuie sa fie sa atraga parteneri. Aceasta teorie a fost spulberata īn 1997, cānd Darling, cercetator īn cadrul Whale Trust, si Flip Nicklin au descoperit cum cāntaretii din Canalul 'Au'au atrageau nu sexul opus, ci alti masculi.

Darling si restul echipei de la Whale Trust au folosit o boxa subacvatica pentru a emite īnregistrari ale cāntecului. Primele experimente par sa confirme ca femelele nu sunt atrase de cāntec, pe cānd masculii par dornici sa cerceteze sursa acestuia. Poate ca menirea cāntecului nu este sa curteze, ci sa lanseze o provocare, ca atunci cānd un elan mascul īsi trāmbiteaza mesajul peste versantii muntilor. Daca ar fi asa, ne-am astepta sa se declanseze o disputa cānd un alt mascul apare pentru a vedea care e sursa revendicarii. Totusi cānd un mascul nou se alatura unui cāntaret, remarca Darling, cele doua balene īsi dau ocol fara o agresivitate evidenta. E posibil chiar sa se īndeparteze īnot īmpreuna, ca doi amici holtei, adesea pentru a li se alatura altor balene. Poate cāntaretii recruteaza aliati masculi care sa-i ajute sa gaseasca o femela si sa o īnlature pe escorta ei principala. Daca femela īncearca sa fuga, se poate forma atunci un grup competitiv care īnoata rapid si loveste cu īnotatoarele.

Sau poate cāntecele sunt mult mai mult decāt simple chemari catre aliati sau rivali. Niste analogii potrivite ar putea fi hiturile sau imnurile nationale, din cāte stim noi. Toate balenele-cu-cocoasa dintr-o anumita regiune, de pilda din Pacificul de Nord, cānta acelasi cāntec.

Numai un expert ca Darling poate detecta variatiunile minore din rāndul subpopulatiilor, cum ar fi balenele-cu-cocoasa care īsi petrec iarna īn largul coastelor Hawaiiului sau cele care stau īn largul Filipinelor. Totusi cercetatorii au descoperit ca populatiile de balene din diverse parti ale lumii intoneaza cāntece absolut diferite. De asemenea, cāntecele se schimba īn timp - de la un an la altul si chiar īn cursul aceluiasi sezon de īmperechere.

Cu un deceniu īn urma, balenele-cu-cocoasa din canal īsi īncheiau cāntecul cu o serie de tipete ascendente, chiar īnainte de a iesi la suprafata ca sa respire. Anul urmator, pasajul final s-a modificat īntr-o serie de oracaituri. Acum doi ani, cāntecul avea doar patru teme, īn scadere fata de anii anteriori, cānd avea pāna la opt teme, si chiar si un novice putea sa detecteze un ton nou, ca un mormait, care domina un anumit pasaj. Īncepānd din 2006, erau sase teme, una cu o īnfloritura proaspat adaugata - patru chitaituri puternice -, iar zgomotele finale, de dinaintea iesirii la suprafata, semanau mai mult cu un bāzāit.

Recent, cercetatorii care asculta balenele-cu-cocoasa de-a lungul teritoriilor lor de hranire din Nord au receptat cāntece la sfārsitul toamnei si din nou primavara, ba chiar si la īnceputul verii. Hidrofoanele U.S. Navy, desfasurate pe fundul marii, detecteaza balenele-cu-cocoasa cāntānd si pe durata īndelungatei lor migratii. Oare ar fi posibil ca balenele sa cānte ca sa-si stabileasca identitatea ca grup sau, poate, ca indivizi? Ca sa le spuna altora cine sunt si de unde vin? Sau ca sa-si īmpartaseasca cunostintele despre curenti, pesti si poate despre stele?

Pe cercetatori īi asteapta ani multi de studii. "De ce fac asta? - se īntreaba Darling cu glas tare. Oamenilor le plac enigmele. Eu vreau sa stiu. Simplu." Dar poate ca nevoia de a sti functioneaza īn ambele sensuri. Nicklin īsi aminteste ca era cu dispozitivul de snorkeling la oarecare distanta de o balena-cu-cocoasa, cānd aceasta s-a apropiat la cātiva metri de el. Curiozitatea fata de oameni nu este deloc neobisnuita īn rāndul balenelor-cu-cocoasa, mai ales īn rāndul celor tinere. Dar acest exemplar adult l-a adus cu blāndete pe Nicklin spre ochiul sau, cu o īnotatoare. Cine poate sa spuna daca acesta nu a fost un caz īn care un confrate mamifer cu creier mare si-a īntins māna din curiozitate si uimire, ca īn acele momente electrizante īn care un cimpanzeu sau o gorila a atins pentru prima data māna cercetatorului?