CLASA MELCILOR (GASTEROPODELOR)

CLASA MELCILOR (GASTEROPODELOR)[1]

Melcii īsi duc casa īn spinare. Ea are obisnuit forma unui con sucit īn .spirala, īnlauntrul caruia se poate strīnge corpul animalului.

Se deosebesc de celelalte moluste avīnd un picior ca o talpa, cu care aluneca; capul este despartit de trup, iar pe cap, obisnuit, se afla 4 cornite simtitoare.

Cea mai mare parte traiesc īn apa marilor. Pe tarmul Marii Negre, amestecate cu cochiliile de lamelibranhiate, se pot culege si multe cochilii de melci, fel de fel īmpodobite la exterior. Mai toate sīnt marunte. Gasteropode maxi traiesc īn oceane.

Cei care īsi duc viata, īn apa marilor respira ca si pestii, prin branhii. Sīnt īnsa melci de uscat sau īn apa lacurilor care pot respira prin plamīni[2].

Īn cuprinsul tarii noastre din aceasta categorie sīnt multi. Vor fi tinuti īn seama cei mai comuni.

Pulmonatele. Obisnuit este melcul (Hclix pomatia), numit culbec īn Moldova.

Scoica goala se īntīlneste adesea. Uneori mare si de 4 centimetri īn diametru. Larga, cu deschidere circulara, are coloare galbie, cu usoare dungulite mai 212t1920c īnchise īn curmezis.

Prin gradini, prin vii, caci īi plac mugurii vitei (de unde si numele melc-de-vii), pe vremea umeda mai adesea, se poate observa si animalul.

Fig. 421. Melcul (d. refacut de M.s.)

Copiii īl iau, īl pun pe palma si cīnta frumusel:

Melc, melc, codobelc

Scoate coarne boieresti

si te du la Dunare

si bea apa tulbure.

Daca-i dai pace, melcul asculta, īsi scoate īntīi piciorul, valurat, īncet, cu prudenta, apoi capul si īn cele din urma cele 4 cornite, doua mai lungi cu ochii - puncte negre - īn vīrf, doua mai scurte. Nu le tine lapan īn sus, ci le apleaca īncolo si īncoace. Le serveste sa vada si sa simta ce e īn jur, ba chiar sa miroasa prin cele mai lungi.

Lasat īn voie, jos pe pamīnt, porneste īncet la drum. E proverbial mersul lui. A merge ca un melc īnseamna a merge agale, a nu te grabi. Poate trece peste asperitatile tarinei, a vreascurilor uscate, si chiar peste lama ascutita a unui brici fara sa se, taie. Talpa piciorului e bogata īn ghinduri care secreta un suc ca un soi de clei ce se īntareste īndata īn contact cu aerul si astfel melcul aluneca lesne pe ea ca pe o punte de sticla.

Nu e tocmai un animal indiferent pentru om, caci hrana o ia de la frunze. O hacuieste marunt, cu doua placi, ca niste rozatoare, cu dinti marunti, numerosi. De-l īnvelesti īn hīrtie si-l lasi noaptea īn odaie, te trezeste rontaitul melcului de crezi ca e un soarece.

Pe la īnceputul verii, melcii se īngrijesc de pui. Cine ar crede ca acest animal, asa cum este. se īnfierbīnta la dragoste; īi arde chiar de dans īn jurul femeii; ba uneori s-a observat ca stiu si ce e sarutatul, atingīndu-se gingas cu vīrful cornitelor. Femeiusca depune ouale īntr-o gropita ce o sapa singura cu partea de dindarat a piciorului. Dupa ce a lasat vreo 70 oua, cu coaja tare le acopera iarasi cu tarina, pe care o bate cu talpa piciorului de nici nu se poate cunoaste unde sīnt.

Spre iarna se trag īn frunzar, īntre muschi, se īnchid īn cochilie cu un capac si dorm somnul greu, īn amortire. Respiratia se face īncet, caci capacul e poros, inima abia bate. Cīnd natura īnvie, iese din gaoacea de piatra si-si duce din nou aceeasi viata.

Carnea de melc se manīnca; la francezi mai ales e īn mare catare. Se importau din Germania cu milioanele. si noi repede am imitat obiceiul. [...]

P. Licherdopol, īnvatatul romān care s-a ocupat cu aratarea melcilor din Romānia [...], spune ca si pe valea Prahovei se cultiva melci. Parte din melcii vīnduti īn Bucuresti sīnt din Banat si Transilvania.

Neamurile apropiate ale melcului-de-vii (Helix) la noi ca si aiurea sīnt din cale afara de multi. Numai īn judetele Mehedinti si Prahova. Licherdopol a gasit vreo 20 de specii[3].

Tot atīt de raspīndit, ca si precedentul este melcul-austriac sau serpesc (Cepaea vindobonensis), a carui cochilie se recunoaste lesne, dupa niste dungi cafenii pe lungul spiralei.

Fig. 423. Clansilia din

Fig. 424. Melcul-austriac (d.refacut de M.s.).

Prin partile mai secetoase traieste la noi alt soi de melci, cu cochilia lungita, sucita marunt, cu ceva coaste subtiri īn lung. Īn toiul verii stau lipite pe firele de iarba uscata pe malul marii, asa de mult īncīt ai crede ca sīnt flori. E genul Chuisi-Licherdopol). Numai din cuprinsul Transilvaniei un cercetator sas, Bielz, cunoscator bun al faunei Ardealului, a gasit peste 40 specii. Se pot recunoaste repede nu numai prin cochilia ca un turn, dar mai ales cīnd privesti deschiderea cochiliilor goale. Nu e rotunda si neteda ca a altor melci, ci strīmtata prin niste falduri ce par dinti.

Variatia formelor de melci de la noi e mare. Adeseori pe marginea drumului din padurile dese, te opreste-n loc un melc pe līnga care nu poti trei e fara sa nu te uiti la el mai cu atentie. N-are cochilie aparenta; e gol si negru ca pacura, de-l zaresti de la departare. E gol si totusi se preumbla agale, fara sa-i pese de dusmani pentru ca da din el un miros ca de plosnita de cīmp. iar carnea are un gustacru si īntepator. Daca vreun cine, care-l vede pentru īntīia oara, īl ia īn gura, nu stie cum sa-l stupeasca mai repede aratīndu-si dezgustul.

Dusmanul cel mai rau al acestui melc gol e soarele. Se fereste apucīnd tot pe la umbra, sau umblīnd dupa mīncare mai mult noaptea.

Coloarea lui neagra ca de drac l-a facut cautat de vrajitori īn toate vremurile. Tocat marunt, se dadea īmpotriva ofticii; pus pe o umflatura, se crede ca o face sa dea īnapoi; negii cad daca se ung cu substanta mucilagi-noasa, iute la gust, ce acopera trupul.

Fig. 424. Limax (d. refacut de M.s.).

Sīnt doua soiuri de asemenea melci fara cochilie vizibila. Unuia īi zice Arion, negru mai deschis si chiar roscat, altuia mai comun, Limax, numit pe la Comarnic pe valea Prahovei si babita. Se mai deosebeste ca e mai negru si are o muche pe partea de sus a piciorului[4].

E pacostea gradinilor cu zarzavat. Manīnca mai ales frunzele de salata. Se cunoaste urma lor dupa gaurile rotunde taiate īn frunze, spre deosebire de urmele omizilor care manīnca frunza din dunga.

Melcii de apa dulce au cochilia mai subtire, altfel sucita decīt la ceilalti, terestri, mai expusi agentilor dusmanosi.

Fig. 430. Limnaea

Aproape nu e apa limpede īn care sa nu se gaseasca Limnaea stagnalis, una din nelipsitele fiinte dintr-un acvariu, caci prezinta oarecari variatii īn comportarea lor. Au cochilia subtire, ascutita la vīrf, iar ultima īncolacitura mult mai larga decīt celelalte, miscīndu-se pe pe-

Se ridica din vreme-n vreme la fata apei spre a se aproviziona cu aer, cu care-si umple plamīnul. E interesanta cīnd patineaza la fata apei cu capul īn jos, o acrobatie care si-a gasit lamurirea prin aceea ca ea, ca si melcul de vii, īsi īntinde o tromba de pīnza lucie, pe care aluneca īn interiorul apei. E unul din animalele asupra careia s-au facut numeroase experiente, din care reiese cīt de variabila este forma cochiliei īn legatura cu micile schimbari din mediu] īn care se gaseste. Prof. Popovici-Bāznosanu a aratat ca īn conditii egale cantitatea de hrana face ca animalul sa creasca īn scurta vreme si sa ajunga la maturitate īn mai multe zile decīt daca hrana e pe sponci. Īn primele cazuri si īnmultirea se face mai repede.

Mai curioasa ca forma este Planorbarius corneus. Casa ei e un colac, cu spirele īnvīrtite īn acelasi plan. Este interesanta pentru ca are dubla respiratie. Īn apele putin adīnci se ridica de-a lung\il buruienilor, ajunge la suprafata si respira aerul din atmosfera. Īn lacurile adīnci, cum e īn lacul Genevei, s-a constatat ca, neputīndu-se ridica de la fund, sta īn mīl si respira oxigenul din apa. Plamīnul es.te īmpartit īn doua; partea de dinainte poate servi. ca plamīn, cea dindarat ca branhii.

Nici cu acestea nu s-a terminat variatia gasteropodelor terestre si de apa dulce.

Fig. 426. Planorbanus

Important este Viviparus viviparus[5], caci este o ramasita a melcilor care traiau puzderie īn lacurile de pe vremea tertiara de la noi. Cochilia seamana cu a unui Helix, numai ca e mai īnalta si cu deschidere mai circulara. Fara sa aiba nevoie de aerul atmosferic, caci īl ia din apa, īnoatat si ea cīnd e soare, mai mult la fata. Daca o nelinisteste ceva, se lasa īnsa repede la fund, cazīnd ca o piatra, īnchizīndu-se īn casa cu un capacel. Mai are o particularitate. Nu depune oua, e vivipara, adica naste pui, rīnd pe rīnd dīndu-le drumul īn acvariului. Obisnuit traieste īn lacuri, dar si īn apele Dunarii .

Fig. 427. Vivipanis (R. refacut de M.s.).