FLUTURASI (MICROLEPIDOPTERE)

FLUTURAsI (MICROLEPIDOPTERE)

Cînd stai într-o noapte de vara, cu un felinar aprins, la masa din gradina, se aduna o lume întreaga de fluturi, atrasi de lumina. Unii mai nerozi intra înlauntru si-si pîrlesc aripele delicate la burlanul fierbinte; altii mai cuminti vin, se izbesc de geamul 858f511i felinarului, stau o bucata de vreme ametiti si apoi îsi iau zborul, vazînd ca au gresit drumul. În aceasta lume de vietati predomina fluturasii, fapturi gingase, mici, dar pe cît de mici, mai toti stricatori prin omizile lor.

Între ei cel mai cunoscut, groaza gospodinelor, este molia-de-casa (Tineola biselliella). Nu e fluturasul stricator. El zboara ca un zanatec de colo-colo în odai de cum s-a aprins lumina, fiind fluture de noapte. Dai sa-l prinzi si degeaba truda. Cînd socoti ca l-ai strivit între palme, atunci îsi trece pe dinaintea nasului, pare ca ar vrea sa te necajeasca. De altfel fluturele care zboara de cele mai multe ori este barbatul. Femeia e ocupata cu depunerea oualor. Daca ai ajuns sa-l prinzi, poti vedea ca e un fluturas dragut, cu aripele de dinainte batînd în auriu, iar cele dindarat argintii, avînd în lungul lor, pe margini, franjuri fine ca niste fire de matase.

Fig. 370. Molia-de-haine (din Kosmos, refacut de M.s.). 1 - femeie; 2 - siragul de oua: 3 - ou marit; 4 - larva în tubul ce si-l fabrica; 5 - larva; (3 - gogoasa; 7 - nimfa.

Pacatul e ca abia iese larva din ou si stricaciunea începe. Fluturoaica pune ouale, ca niste siraguri de margele, în scoarte, în haine, unde sînt fire de lîna. S-a constatat ca, pe lînga lîna, larva se hraneste si cu fire de iuta, matase, par. Nu pune gura pe firele de bumbac, pe hîrtie ori paie. Din o stofa tesuta din bumbac si lîna alege firele din urma. Larva e ascunsa într-un cilindru ce si-l fabrica din care nu scoate decît capul cafeniu. Dupa o bucata de vreme, larva se înveleste într-un cocon spre a se transforma în fluture.

S-a cautat sa se nascoceasca tot felul de mijloace pentru stîrpirea larvei de molie, care aduce mari stricaciuni; s-a folosit tot soiul de gaze, de lichide care se evaporeaza; degeaba. Fabricantii de stofe au cheltuit mari sume de bani pentru gasirea unui leac cu care sa îmbibe firele de lîna, asa încît sa nu le mai roada moliile.

Tot degeaba. Naftalina, atît de mult întrebuintata de gospodine, nu prea serveste la mare lucru. Singurul mijloc care s-a vazut ca e mai bun, e ca hainele, blanurile, sa fie cît mai des aerisite, scuturate si lasate în bataia soarelui. Lumina si mai ales caldura nu e pe placul larvelor. Hainele de lîna, puse într-un spatiu închis, cu o temperatura de 55°C, scapa de molii. Curatenia este tot leacul cel mai bun. S-a constatat ca molia pune ouale în anumite locuri de preferinta, cum sînt petele de grasime sau pe locurile îmbîcsite cu sudoare. Deci, tot curatenia, aerisirea a ramas cel mai bun leac împotriva moliilor. Gospodinele de la tara au bunul obicei de a pune printre scoarte sulfina, pelin, rosmarin, al caror miros nu prea place moliilor. S-a gasit ca e bun acest mijloc e cel mai usor de folosit.

Sînt puzderie soiurile de fluturasi stricatori, asemenea moliei. Mai adesea împotriva lor omul ramîne neputincios, cu toata lupta ce tine sa o duca. Îi ataca poamele din gradina, grîul din hambar, de pe cîmp. Pîna si faina, daca nu e mereu aerisita, «face viermi », care de fapt sînt larvele unui fluturas marunt. Ar fi greu de însirat chiar si cei mai de seama dintre ei.

Fig. 371. Cuib de omizile marului.

Fig 372

Fig. 373. Molia-de-mere (B.).

Marul, numai marul, este atacat de larvele fluturelui Hyponomeuta malinella, frumos la înfatisare, ascuns în Iulie pe sub frunze, zburînd cînd le scuturi. Fluturele e mic, cu aripele cele de dinainte albe ca laptele, cu vreo 12 puncte negre, asezate în trei siruri si cu franjuri fine pe margini. Femeiusca pune ouale la baza mugurilor ce se vor deschide primavara. Cuiburile cu oua de vara le acopera cu o coaja ce seamana cu a marului, de nu le poti zari usor. Acolo ies larvele în Iulie, dar stau ascunse, pîna în primavara, cînd apar una dupa alta si încep sa manînce frunzisoareie. Dupa ce mai cresc, se urca la vîrful crengutei, prind frunzele mari cu fire de matase si tese un cuib argintiu, în care foiesc larvele mîncînd toate frunzele. Acolo se schimba-n pupa. Amenintate, se lasa iute pe un fir de matase la pamînt.

Larvele altei molii (Carpocapsa pomonella) traiesc în mere si pere, sapînd un canal pîna ce ajung la sîmburii cu care se hranesc mai dupa plac. Marul creste, pe dinafara nici nu se cunoaste ca e atacat, numai ca atunci cînd o aproape de copt cade jos. E mar viermanos; abia se cunoaste pe el pata neagra pe unde a intrat larva sau cîteva murdarii marunte. Larva se ascunde în pamînt, sub coaja copacului sau în magaziile cu fructe; se înveleste în gogoasa ca nimfa. În primavara iese fluturasul ce se cunoaste dupa o mare pata bruna, cu reflexe bronzate, înconjurate cu o dunga ca de aur, de la capatul aripelor mari. Fluturasul are mai multe generatii.

«În regiunea Iasului are 3 -4 generatii ca în 1913 si 1935. Prima generatie în April. Mai, iar cea de-a patra în ultimele zile din August si Septembrie» (Gh. Fia-tescu).

Dar Cochylis, care pericliteaza recoltele viilor? si ea e un fluturas nici de 12 mm de mare, cînd îsi întinde aripile. Mai rau ca da doua generatii de larve pe an. Din ouale puse pe flori ies larve mici, verzui, (are gauresc ovarele si leaga florile cu fire de ata. Se lasa la pamînt sau ramîn pe scoarta vitei, se schimba în nimfa din care prin Iulie ies alti fluturasi. Acestia pun ouale pe agurida, iar larvele gauresc bobita acra, nimicind-o. si asa ce a ramas neatacat din primavara, e stricat în vara, iar recolta de toamna e slaba. S-au încercat multe mijloace împotriva lor, dar degeaba truda. S-a cautat sa-i prinda noaptea cu ajutorul lampilor cu acetilen, dar cricîti se prind tot mai ramîn îndeajunsi ca sa duca slabirea rodului. Bun mijloc e sa se stropeasca floarea cu zeama de tutun, ca sa se ucida larvele din prima generatie.

Fig. 374. Cochylis (d. refacut de M.s.).

Pîna si stiubeile cu albine nu sînt scutite de pacostea fluturasilor. E gaselnita sau molia-albinelor (Galeria mellonnella), un flutu-ras ce zboara prin preajma prisacilor si sta toata ziua lipit de peretii stupilor. Cu aripele lui numai franjuri, cu marginea de jos a aripelor de dinainte ca de piele, cu niste epolete de peri, cu antenele subtiri ca doua fire de par, e poate unul din cei mai frumosi fluturi de noapte. Dar ce folos daca larvele lor sînt atît de stricatoare?

Iata cum descrie C.L. Hristea obiceiurile acestui fluturas, în cartea «Stuparitul», cu multe observatii originale:

«De obicei femeia zboara noaptea, cerceteaza urdinisurile si se strecoara neobservata în stupii mai slabi, unde depune ouale, în colturile cele mai departate, acolo unde albinele nu prea umbla. Cînd stupul e bine pazit si fluturoaica nu poate depune ouale înauntru, le asaza sub fundul stupului, la încheieturile scîndurilor.

Viermele de îndata ce a iesit din ou îsi tese un giulgiu matasos, în care se înveleste, astfel ca albinele nu pot sa-l atace; numai capul îi ramîne afara, si cum el e chitinos, albinele nu-l pot întepa. El înainteaza astfel în fagure pe masura ce manînca, facîndu-si galerii mereu. În masura în care creste, îsi largeste si haina învelitoare, pîna cînd ajungînd la deplina dezvoltare se transforma în nimfa, ce se fixeaza de obicei pe marginea betisoarelor din rame, unde-si sapa în lemn un culcus, pîna ce iese fluture».

Fig. 375. Fluturele-de-gaselnita (B., refacut de M.s.).

si de aceasta pacoste adusa omului de insecte, tot politia naturii îl poate apara. Traieste o musculita marunta (Dibrachis buceanus) din neamul albinelor, careia îi place sa depuna ouale numai în nimfa de gaselnita, de o omoara.

Chiar viespilor le vine de hac asemenea larve maruntele. Larva moliei-viespilor (Aphomia sociella) este atît de lacoma încît da repede gata cuibul de viespi si tot ar mai cere de mîncare. E adevarat Flaminzila din povestea «Harap-Alb».

Lumea acestor fluturasi de noapte este asa de mare, încît spre a-i cunoaste numai pe cei care traiesc la noi, o viata de om s-a caznit învatatul român A. Caradja[1], ce traieste izolat la conacul sau de lînga Tîrgul Neamt (Grumazesti). A ajuns cunoscut în lumea întreaga si i se trimit pentru studiu fluturasi din China, Japonia, India etc.

Larvele altor fluturasi marunti se vîra în launtrul frunzelor cît sînt ele de subtiri si manînca numai cuprinsul hranitor, lasînd în urma lor niste canale ca minuscule tunele, prin care înainteaza.

Fig. 376. Lyonetia (d. C. Molas si V. Zaharescu).

Un neam al moliei (Lyonetia clerkella K.) a invadat, în Moldova (1933) arborii, atacîndu-le frunza si lasînd niste urme încolacite; poporul spune ca «ploua cu serpi» trimisi de Dumnezeu pentru prevestirea oamenilor. Numai dupa rugamintile Maicii Domnului, nu a lasat Dumnezeu sa ploaie cu serpi pe pamînt, ci numai pe frunze.

Fig. 377. Frunza de cires cu urmele larvei de Lyonetia (d. C. Motas si V. Zaharescu),

Fluturasul marunt este unul din cei mai frumosi, cu aripioarele argintii cu reflexe aurite, iar pe la margini cu franjuri fine, lungi la capatul aripelor asa colorate parca ar fi niste minusculi ochi de paun.

Larva nici de 5 mm are capul cafeniu, trupul verzui, transparent. Se vîra în frunza si sapa galerii cu atît mai groase, cu cît si larva creste. Le sapa în frunze de mar, de cires, de gutui, de mesteacan, de alun etc. si sapa mai repede decît omul, caci în 24 ore poate sa faca si peste 30 mm de tunel. Dupa ce a crescut, cînd i-a venit vremea sa se schimbe în nimfa, iese din frunza si-si cauta loc, de regula, sub frunze spre a tese gogoasa. Dupa vreo 12 zile apare fluturele, întotdeauna seara.

La fel un alt fluturas (Lithocolletis comparella), citat de A. Caradja, în regiunea Grumazestilor (Neamt), a invadat în anii 1934 - 1935 plopii din jurul Bucurestilor. Gr. Eliescu a gasit frunze de plop cu cîte 30 de tunele pe una. Viata arborelui este în acest chip primejduita.

Asemenea fluturi a caror larva sapa mine în frunza, din care pricina sînt numite miniere, se întîlnesc puzderie la noi. În teza sa de doctorat recenta, d-ra E. Dobreanu[2] a însemnat vreo 83 de specii de fluturasi minieri, care ataca frunzele celor mai diferite plante, pîna si ale molidului.

De altfel nu numai larvele de fluturi sapa mine în frunze, ci si cele de gîndaci, muste, viespi etc.

Lumea fluturasilor este nenumarata. Nu scapa de ei nici un loc, iar munca ce o depun larvele micute pentru ca sa asigure hrana este în adevar uneori uriasa. Cei mai interesati, în aceasta privinta, sînt fluturasii de pe lînga ape. Nici nu si-ar putea cineva închipui ingeniozitatea acestor mici gînjulii.

Iata dupa Brchm cîteva exemple.

Larvele fluturelui Schochobius giganiellus, uriasa molie, îsi sapa locuinta în inima papurii pîna ajunge la radacina. Nemaiavînd aicea ce mînca, cauta un pai, îl taie cît e ea de lunga, se vîra într-însul si astfel se ridica la fata apei, unde pluteste pîna ce da de o alta creanga de papura. Se ridica pe ea, cu luntrea în spate, iar la locul potrivit leaga luntrea cu cîteva fire de matase de papura pîna ce, în tihna, îsi sapa loc în inima papurei.

Mai minunata e larva fluturelui Scirpophaga praelata, dragut în îmbracamintea lui de matase alba, tinîndu-se de crengutele de pipirig, unde pune ouale. Larvele cum ies, îsi fabrica o sfoara de matase si-si dau drumul în jos. Vîntul le leagana si astfel ajung pe o planta de balta, cum e limba broastei. Cum s-a prins de ea, se pune pe lucru si-si sapa în inima crengii, mîncînd maduva pe o distanta de un metru, pîna ce ajunge la radacina. Aicea îsi face culcus mai larg, pe care-l astupa cu un capacel captusit cu matase, ca sa nu intre apa în casa. Asa ierneaza. La primavara iese, cauta alta planta, sapa si în ea un tunel de vreo 3 1/2 m, îl largeste într-un loc, îl captuseste cu matase si se transforma în nimfa.