FURNICILE
A treia grupa dintre bimenoptere o formeaza furnicile[1], care se bucura de aceeasi faima ca si albinele.
Traiesc o viata sociala: lucratoare, barbati ş 11111y241l ;i femei. Pe cînd albinele zboara, culegînd nectarul florilor, furnicile misuna prin iarba, pe scoarta copacilor, în padure, în gradini si chiar în case. Unde le cauti, acolo le gasesti. Harnicia lor e proverbiala.
De studiul vietii lot se leaga activitatea multor învatati, si cu cît sînt mai în amanunt cercetate, cu atîta se descopera mai multe manifestatii, a caror lamurire ramîne înca în parte tainuita.
Societatile de furnici sînt adevarate orase în miniatura, într-un musuroi existînd si peste 50 000 de indivizi.
si în societatea furnicilor este o matca, regina, care adesea nu se deosebeste de lucratoare decît ca la o anumita vreme capata aripi. Lucratoarea, marunta, nearipata, cu antenele ca rupte la mijloc, pot uneori si ele sa dea oua nefecundate.
Mare forfota e atunci cînd barbatii si femeile aripate zboara în roiuri dese, spre împarechere.
Cetatea furnicilor este musuroiul, cu o arhitectura mai complicata decît a albinelor, caci îl cladesc din crengi, cetini, tarîna; e nevoie de anumite calcule mecanice pentru ca sa nu se naruie cînd se sapa caminele, odaile de locuit, tunelurile, un musuroi fiind ca o Cetatuie. O parte îl sapa în pamînt, dar e cladit si deasupra pamîntului, la furnicile noastre de padure înalt cît un brat bun de fîn.
Musuroaiele sînt facute pentru adapostul furnicilor, dar mai ales pentru cresterea puilor. Cine n-a vazut, cînd a stricat un musuroi, cu cîta graba ies din pamînt furnicile, cu cîte «un ou» alb în gura, care adevarat este nimfa, adusa mai la fata, în bataia soarelui, sau mai la adînc, cînd e ploaie.
Hrana furnicilor este orice substanta dulce, nectar ori dulceata. Umbla moarte dupa zahar si dulciuri, dar nu ramîn numai la întîmplare. Spre a avea oricînd hrana, se folosesc de paduchii-de-plante, nelipsiti de oriunde este o vegetatie. Se urca, îi ajung cu antenele, iar ei dau o picatura dulce; furnica, se grabeste sa o linga.
E atît de mare grija de hrana, mai ales pentru pui, încît uneori furnicile tin purecii în captivitate, ca într-un staul, la îndemîna oricînd.
Unele furnici din tarile calde ajung chiar sa creasca ciuperci în întunerecul coloanelor lor subpamîntene ori sa semene adevarate ogoare în preajma musuroiului lor.
Furnicile duc razboaie între ele. Iau sclavi de la învinsi, de-i cresc si folosesc ca lucratori. Se crede ca au si chipul lor de a se întelege, ca mutii, caci altfel nu s-ar lamuri si «omenia» lor fata de tovarasele prea încarcate, ranite. Da de veste unei stafete si aceasta repede aduce batalionul de salvare.
Fig. 302. Furnica-de-padure.
si la noi sînt mai multe soiuri de furnici. Cele mai variate traiesc însa în tinuturile calde.
Furnica-de-padure (Formica rufa) e aceea care-si construieste la noi cele mai înalte musuroaie. Mai ales pe lînga padurile de brad pot avea si 1 metru înaltime, o îngramadire de ace, crengute, bucatele de lemn, pe care te miri cum le cara, fiind de 2 - 3 ori mai mari decît trupul lor. Lucratoarele (4 - 7 mm), de coloare neagra-roscata, duc munca grea. În seama lor sta cladirea cetatii. Deschideri mai largi la suprafata musuroiului sînt portile mari prin care ies si intra cîrdurile de furnici, pe strazile largi dinlauntru, din care apoi se desprind cotloanele înguste ce duc în toate partile cuibului.
Cînd le stricam musuroiul, îti dai seama de bogatia furnicarului. Cu miile ies de înnegresc fata. Mînioase, împroasca din ele un suc întepator, ce se evaporeaza repede. Aceste furnici sînt o adevarata binefacere, caci curata padurile de multe insecte marunte, stricatoare.
Furnica-rosie (Formica sanguinea) nu construieste musuroaie înalte. În schimb sînt razboinice. În coloane compacte se îndreapta spre musuroaiele altor soiuri de furnici, le ataca si le iau nimfele, spre a le creste drept sclavi. De obicei furnicile atacate apartin la Formica fusca, mai micuta. Furnicile care se întîlnesc mai adesea pe crengile cu pureci-de-plante apartin la furnica-neagra (Lasius fuliginosus) cu trupul stralucitor. Îsi fac cuiburile mai ales pe lînga trunchiurile de arbori.
Fig. 303. Parte din musuroiul de furnici-de-padure (R., refacut de M.s.).
Furnica obisnuita (Lasius niger), marunta, e tot neagra. si ea se tine de purecii-de-planta. Lasius flavus, ca chihlimbarul la coloare, e asa pentru ca îsi duce viata sub pamînt, fara musuroi extern. Ele sînt si mai cuminti. Nu se aburca pîna la purecii-de-plante, ci-i aduc în musuroi, le fac o încapere mai larga, punîndu-i pe lînga radacinile plantelor, în care-si înfig rostrul ca sa suga hrana. Astfel fiecare cuib de furnici are «vaci» în staul.
Sînt furnici la noi, mari, care aduc însemnate pagube padurilor. În Ocolul Teregova (Banat), în primavara anului 1942, ele au ros nu numai lemnul, dar si liberul moliftilor (dupa Fotoc).
Fig. 304. Parte din cuib de furnica-neagra
«Traiesc în colonii în lemnul de molift, brad, stejar, chiar sanatosi, preferînd pe cei cu putregai la baza; se suie în sus pe trunchi uneori, pîna la 10 m rozînd galerii în diferite sensuri, dar mai ales verticale, în zona de primavara care în cele din urma ajunge sa fie cu totul distrusa. Ghionoaiele catînd "oua" de furnici, produc gauri si mai mari, depreciind astfel valoarea trunchiului»
(CC Georgescu si A. Melanide).
Fig. 305. Musuroi de furnici alaturi de un staul de "vaci".
Fig. 306. Lemn atacat de Formica ligniperda (din CC. Georgescu si A. Melanide).
|
