Filipii de
iarna
Ca si Circovii, Filipii sunt zeitati in legatura cu care nu s-au pastra foarte multe credinte. Se stie ca si ei, ca si Sfantul Petru, sunt patroni ai lupilor, de aceea aceasta sarbatoare e tinuta mai cu seama in casele de ciobani si in gospodariile in care sunt animale.Acestia sunt respectati pentru protejarea vitelor si a oilor de atacul lupilor.
Sarbatoarea a devenit cu timpul un obicei prin care omul se fereste de paguba,in general,pentru ca, de fapt, lupii fac mai multa paguba decat e nevoie pentru propria hrana,sfasie vitele pe care nu le pot cara,sperie oile,le zburatacesc sau le vatama.
Exista Filipi de Iarna si Filipi de
Toamna. Perioada cuprinsa intre aceste doua sarbatori este perioada de
imperechere a lupilor.Filipii de Iarna sunt tinuti in special de femei, tanara
nevasta primind mostenire,la casatorie, de la soacra sau de la mama, un anumit
numar de Filipi,al caror cult trebuie sa il respecte in zilele cu pricina;acest
numar variaza de la zona la zona.
Filipii sunt,probabil,urmasii romanului Lupercus,ai caror oficianti, lupercii,aveau puterea de a fertiliza femeile lovindu-le cu bucati de piele ale tapului sacrificat.
La romani,in perioada de celebrare a Filipilor,lupoaicele cauta pe langa gospodarii taciuni aprinsi pe care sa-i inghita. Femeile trebuie sa pazeasca cu foarte mare atentie focul si jarul din 22522y2423w vatra pentru a nu ingadui inmultirea exagerata a fiarelor si pentru a imprumuta din fertilitatea acestora.In aceste zile nu se coase,nu se spala pe cap si nu se da cu imprumut,pentru ca altfel lupii vor manca vitele.
Unele persoane spun ca Filipii de Iarna incep odata cu ziua Sfantului Grigore Teologul(25 ianuarie),care se crede ca apara impotriva ologelii, arsurilor ori inecului.Sfantul ii ajuta pe bolnavi,ii sprijina pe cei neputinciosi,pe napastuiti si le ocroteste pe vaduve.
Sarbatoarea e respectata si de cei care se indeletnicesc cu munca lemnului, crezand ca astfel vor avea mai mult de lucru. Se mai spune ca daca un gospodar nu respecta sarbatoarea va avea pagube in recolte,ce vor fi distruse de pasarile cerului,va ramane fara pasarile din curte pe care le vor manca hultanii.
E bine ca in aceste zile sa se atarne la hornul casei o secure sau o unealta pentru ca astfel sa fie uitate vitele si oile de catre dihanii.
Romanii din unele parti ale
Bucuvinei,si mai ales in satele in care nu e datina de a serba Sfantul Trif,
tin asemenea trei Filipi, numiti in genere Filipii de Iarna, si anume:unul in
ajun,al doilea in ziua si al treilea a doua zi de Intampinarea Domnului.In
comuna Fundu Moldovei se tin Trif cel Nebun,patronul ganganiilor, dar se tin si
Filipii de Iarna.In aceste zile nu este voie sa se foloseasca pieptenele,acul
si nici sa se tese.Randuiala cere sa se faca placinte pentru a fi date de
pomana.
Femeile
mai lipesc gura sobei cu lut,ca sa se lege si gura lupilor. Singura lucrare
ingaduita si chiar recomandata in aceste zile este spalatul rufelor cu apa
clocotita,caci numai astfel se poate opari,prin empatie, gura lupului.
Legendele referitoare la originea lupului afirma ca acesta a fost creat de drac,pentru ,,paguba" omului.Numai ca diavolul n-a putut sa-si duca opera la bun sfarsit: dupa ce a modelat lupul din huma sau lemn,nu a mai reusit sa-i dea viata.Pentru a iesi din aceasta incurcatura, el a acceptat pariul cu Dumnezeu:lupul va prinde suflet,dar va fi al aceluia ,,dupa care s-ar lua sa-l manance". De indata ce a prins viata,animalul infometat s-a repezit la drac;acesta abia a scapat ascunzandu-se intr-o balta,lasand insa o bucata din calcai in coltii lupului:,,De atunci,lupul e al dracului si dracul nu are calcai".
Amandoua sunt fiinte malefice,dar,in loc sa colaboreze,ele se resping reciproc.Astfel,animalul care trebuia sa fie ajutorul dracului devine dusmanul sau.Momentul de varf al acestei infruntari se consuma in miezul iernii,in ziua in care dracii nu se mai pot ascunde in taramul harazit lor:apele adanci si statute.,,Culcusul dracilor sunt apele: balti,lacuri,garle; si fiindca in ziua de Boboteaza se sfintesc apele,peste noapte nu le mai da mesii sa se piteasca,asa ca ei sunt goniti de lupi,care ii mananca mai repede decat pe purcei".
Desi are o actiune predominant
malefica, lupul, si nu alt animal, jaloneaza intre leagan si
mormant intreaga existenta a oamenilor.
Uneori prezenta lupului in datinile de nastere tine de ordinea beneficului.Atunci cand se face ,,schimbarea numelui"(pentru a proteja-in mod magic-copii bolnavi sau amenintati cu moartea),noul nume ,,e dorit sa fie numele unui animal salbatic-Lupu,Ursu,etc,respectiv Lupa,Ursa, Vidra, etc, caci credinta este ca salbaticiunile sunt ,,curate" medical vorbind,deci exemplare ca sanatate si posesoare a tuturor virtutilor de curaj si putere."
Acesata convingere populara isi are ecou si intr-un descantec in care celui bolnav i se promite
,,Mancarea lupului,
Puterea ursului,
Sa mananci cat lupu
Si sa poti cat ursu."
Ziua Sfantului Trifon este considerata prima mare sarbatoare a calendarului agricol,pomicol si viticol.Ea este precum un nou cap de an si o zi in care se intampina iarna cu vara.In calendarul pastoral, intervalul 1-3 februarie este considerat alt ciclu de sarbatori ale lupului.Conform acestor credinte, Sfantul Trifon e chiar patronul lupilor,fiind pus in legatura cu Sfantul Petru si lupii acestuia.Sfantul Trifon este precum un aparator de rele si de durere.Cine nu serbeaza aceasta zi,conform traditiei populare, se crede ca se imbolnaveste de ,,duca-se pe pustii".In aceasta zi,podgorenii se duc cu preotul la vie, unde se va face sfestanie,pentru a pazi via de piatra, de mana si de gerul de la deal.Ei intind mese pe sub pomi,iar preotul boteaza dealurile cu pruni si meri,precum si ograzile gospodarilor.
In data de 2 februarie are loc tarcolitul viilor,ocol ritual al viei, stravechi obicei la inceput de an viticol.Proprietarii viei indeplinesc ritualul, se cinstesc si se intorc acasa cu multa veselie.Se spune ca daca o apa este dezghetata, Stretenia se manie si o ingheata.Daca apa e deja inghetata,ea o va dezgheta. Daca pamantul este acoperit de zapada,atunci va ninge si va fi ger.Daca e zapada,atunci incepand de la Stretenie va incepe sa se incalzeasca.
Daca in aceasta zi va fi cald, este semn ca vara va fi calduroasa si imbelsugata;in schimb, daca va fi frig sau viscol, vara va fi friguroasa si neroditoare.
Cu toate acestea,Stretenia se tine ca sarbatoare aparatoare de rele: ea fereste oamenii de lupi, de inec si de foc. Prin traditie, e ziua cand se intalnesc iarna cu primavara si cand, cu ajutorul ursului, care iese din barlog,se pot face previziunile meteorologice ca cele prezentate mai sus si ca cele ce vor urma.
Batranii spun ca au auzit si ei de aceste datini tot de la batranii lor,care la randul lor au auzit de ele de la alti batrani. Prin puterea dragostei si a traditiei, acestia le-au transmis mai departe ca astazi sa ne putem bucura si noi de ele.
De Stretenie ursul iese din barlog ca sa isi dezmorteasca oasele,iar in cazul in care afara a gasit soare si senin, se sperie de umbra sa si intra in barlog unde va mai sta inca sase saptamani, aceasta insemnand tot atatea zile de vreme rece, zapada si ger.
Daca pe data de 2 februarie este luna plina,adica cer senin, vara va fi numai buna, cu timp cald, cu ploi la timpul lor, fara vanturi puternice, iar anul va fi deosebit de rodnic, asa cum am mai spus.
In cazul in care in care nu va fi frig tare, cerul va fi senin ziua, inseamna ca vara va fi manoasa, cu multe cirese si visine, iar anul bun pentru stupari cu multa miere si roiuri multe.,
In ziua de Stretenie nu se lucreaza, nu se matura si mai ales nu se da gunoiul si cenusa afara din casa. Corbii vor scormoni in cenusa, vor lua jarul in cioc si vor aprinde casa si acareturile cu el. De va fi scos gunoiul din casa, peste noapte lupoaica va scormoni in el si gasindu-l bogat in resturi de mancare se va inmulti si va avea barlog pe langa casa unde va face stricaciuni in animale.
Cu o zi inainte de Ziua Ursului, in unele asezari din sudul Romaniei se desfasoara un ceremonial bahic, de origine tracica, numit Arezanul sau Gurbanul Viilor. In dimineata zilei de 1 februarie, barbatii mnergeau la plantatiile de vie, de obicei in saniile trase de cai. Inainte de plecarea din sat se striga:,,Hai sa mergem la Gurbanu!".Ajunsi in camp,fiecare proprietar isi taia, de la vita sa, cateva corzi cu care se incingea peste piept si isi facea cununita pe cap si cingatoare la brau.Dezgropa apoi sticla sau plosca cu vin ingropata toamna si se intalneau cu totii in jurul focului aprins la o anumita inaltime.Acolo se manca,se bea, se juca in jurul flacarilor, se sarea peste foc, se stropea vin peste focul aprins. Seara, barbatii se intorceau in sat, cu facliile aprinse in mana si continuau petrecerea pe grupe de familii.Este posibil ca in vechime sa se fi jertfit o oaie sau un berbec, asa cum indica numele turcesc al obiceiului, Gurban: sacrificiul unui animal intreg si impartirea lui participantilor.
Desi am mai spus cate ceva despre Stretenie, acum vom adauga ca aceasta sarbatoare ocupa, in calendarul popular,ziua de mijloc a Filipilor
de
iarna(in Muntenia si Oltenia)sau a Martinilor de Iarna(Banat).In calendarul
crestin ortodox, la data de 2 februarie se praznuieste Intampinarea
Mantuitorului Iisus Hristos.Ursului, dovada a caracterului divin,nu i se spune
pe nume acum,urs, iar prin locurile lui obisnuite de trecere i se lasa, de obicei,
o pulpa de vitel.Daca, totusi,trebuia sa i se pronunte numele i se zicea, cu
respect, Al Batran, Mos Martin, Mos.
Oamenii au asociat comportamentul ursului, prezentat putin mai sus, cu timpul capricios de la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, asa cum Baba Dochia este raspunzatoare de zilele schimbatoare de la inceputul lunii martie.
Consideram ca ar fi bine sa prezentam povestea ursului.
Odata, iesind Dumnezeu la plimbare si intalnind un urs in cale, l-a intrebat:
-Ursule, de cand te-am facut eu pe tine,ai mancat vreodata miere?
Ursul, dand din umeri, i-a raspuns ca nu stie ce e mierea si nici n-ar vrea sa manance asa ceva. Suparat, Dumnezeu l-a trimis pe Sfantul Petre sa-l ia de urechi si sa-l bage putin cu nasul intr-un stup cu miere. Sfantul Petre l-a apucat pe urs de urechi sa-l duca la stup. Ursul se opunea si, tot tragandu-se inapoi, i s-au rupt urechile. Sfantul Petru l-a apucat atunci de gat, l-a tarat pana la stup si l-a varat cu botul in miere. Vazand ca e buna, a inceput s-o manance cu lacomie, fara a mai lasa si albinelor.Vazand aceasta, Dumnezeu i-a poruncit Sfantului Petre sa- alunge de la stup.Cu toata bataia primita, ursul nu s-a dezlipit de mierea dulce a stupului.Pentru a-l indeparta, l-a apucat de coada si , tot tragand cu putere, a ramas cu ea in mana.De atunci a ramas ursul fara coada si cu urechile scurte.
|
