GÎNDACII-CU-ANTENE-LUNGI (CERAMBYCIDELE)[1]
Sînt dintre cei mai frumosi gîndaci de la noi, atragînd atentia prin antenele uneori mai lungi decît trupul, noduroase si îndoite în arcuri frumoase ca niste coarne de tap. E bucuria celor care se îndeletnicesc cu strînsul gîn-dacilor. caci fac podoaba colectiei lor.
Au trupul zvelt, lungare 20120s1813u 55;, cu fruntea ca taiata drept, cu vîrful pîntecelui ascutit, cu aripile lungi, frumos boltite. si picioarele sînt lungi, subtiri. Le plac locurile cu soare si-i gasesti pe flori sau pe copacii de pe lînga poienile înflorite.
Unu] dintre cei mai frumosi de pe la noi este straluciri (Aramia moschata), ca taiat în pietre scumpe. Cu antenele si picioarele albastrii, cu spetele verzui «în culoarea paunului», cum spune poporul, are aripi ca batute cu ciocanelul. De altfel colorile sînt schimbacioase, verdele trecînd uneori în albastru sau aramiu. Cînd e verde, lesne s-ar putea lua drept un gîndac-de-turba, daca n-ar avea antenele lungi, îndoite pîna la capatul trupului; cînd e vremea frumoasa le tine în laturi. Îl gasesti adesea pe trunchiurile de salcie scorburoasa. Prins între degete, lasa un miros patrunzator de mosc: unii fumatori pasionati îl tin închis în tabacherea de tutun, pentru a-l parfuma.
Mîndru e si croitorul sau gornicul (Cerambyx cerdo), cel mai mare de pe la noi. Lungaret, are cîte un spin scurt pe scutul pieptului negru, zgrunturos, iar aripile sînt negre ca smoala, trecînd în castaniu spre vîrful lor mai subtiat. Îmbracat în haina noptii, ziua nu prea iese din ascunzis.
Fig. 241. Straluciul.
Larva traieste sub scoarta stejarului. Felul de viata i-a dat schimbari importante. Traind la întuneric, n-are nevoie de ochi. Cum e mut, e si surd complet. Trupul se reduce la un sac, învelit într-o piele subtire, matasoasa la pipait, si la falci puternice. Pîna si picioarele îi sînt închircite. Dupa expresia platica a lui Fabre, e un mat viu, tîrîtor. În schimb, cînd se afla în mare numar, e un pericol pentru stejarul cel mai falnic, caci lemnul nefiind tocmai hranitor, larva sta în copac 3 - 4 ani. La început rozînd sub scoarta, îsi adînceste apoi cotloanele spre inima arborelui, omorîndu-i cu vremea sau în orice caz scazînd mult din valoarea industriala a lemnului. În schimb un asemenea copac, care-si are agonia lunga, e o atractie pentru pasari si în special pentru ciocanitoare, care gasesc sub scoarta lui ca un burete, hrana grasa si din belsug. E întotdeauna o menajerie în aer liber, plin de tot soiul de furnici, gîndaci si pasari fel defel. Frumos e si Saperda carcharias, mai gros, mai butucanos, cu trupul îmbracat în pavaza galbie zgrunturoasa cu numeroase punctisoare negre peste tot; coarnele lungi, arcuite, sînt vrîstate cu negru si galben. Sta linistit pe scoarta de plop si salcie, în care-si depune ouale. Larva sapa în lemn si-i cunosti casa dupa faina ce curge din gura canalului.
Fig. 242. Croitorul (D., refacut de M.s.)
Fig. 243. Stratigalia maculata (d. refacut de M.s.)
Fig. 244. Barbatul si femeia de Acanthoanus aedilis (R., refacut de M.s.).
Un gîndacel mic, des întîlnit pe florile de morcov salbatic este Strangalia maculata, cu aripele galbene patate cu negru si cu mustetile fin arcuite, date în laturi. E unul din cei mai comuni gîndaci cu coarne de tap de pe la noi. Uneori, spre munte, te poti pomeni cu un gîndac cu antene lungi chiar în casa, adus cu lemnele de brad culese din padure. Larva lui traieste în trunchiurile de brad cazute de furtuna: taiate pentru foc, cu ele se aduce si larva lînga casa. Cînd i s-a ispravit veleatul, din ascunzisul ei iese ca gîndac, fara culori, dar cu niste musteti de 2 ori mai lungi decît trupul. Acesta e Acanihoanus aedilis. Numai barbatul are antene lungi, pe cînd la femeie sînt mult mai scurte, ceea ce a condus la încheierea ca ele nu servesc numai drept podoaba, ci desigur sînt în legatura si cu simturile, servind barbatului sa-si gaseasca la distanta nevasta.
O numeroasa grupa de insecte[2], apropiate de Capricoarne se hranesc numai cu frunze, pe care le dau gata, lasînd arborele, ori plantele mai marunte, ca uscate.Capul lor e mic, îndoit în jos, spre a fi mai usor sa foarfece frunza. Antenele sînt mai scurte decît la Capricoarne, rar pîna la jumatatea corpului. La picioare au un fel de pîsla din perisori marunti pentru ca sa nu lunece pe luciul frunzei. Adultul, ca si larva, mîncînd frunzele sînt dusmani rai pentru om.
Din aceasta grupa fac parte gîndacii-plopului (Chrysomela populi), cu corpul lungaret bombat, negru cu aripile rosietice.
Fig. 245. Gîndacul-plopului (B., refacut de M.s.).
Fig. 246. Gîndacul-cartofilor: a = oua pe dosul frunzelor; b - larve: d = adult.
De cum simt caldura primaverii, ies din ascunzisul lor din frunzar, se urca pe plop si pun ouale pe dosul frunzei, gramajoare de cîte 100, negre ca boabele de icre. Larvele albicioase, cu puncte negre, grasune, se pun pe mîncate. Nu se tem de prea multi dusmani, caci pot împrosca un suc ce miroase a ulei de migdale amare, continînd acid salicilic, bogat în tesuturile plopului.
Un periculos dusman al agricultorilor este gîndacul-cartofilor (Lcptinotarsa decemlineata)[3]. Atît de.mare frica a bagat în cultivatori, încît în Germania se luasera masurile cele mai riguroase ca sa nu treaca din Franta, unde pare-se ca începuse sa faca mari pustiiri. De loc e din America: s-a propagat foarte repede. În 10 ani s-a întins din regiunea Pacificului pîna în Oceanul Atlantic; de aici a trecut si în Europa.
Gîndacul se recunoaste lesne dupa 10 dungi negre pe aripi si o pata neagra, triunghiulara, pe cap. De cum au rasarit cartofii, gîndacii ies din pamînt, unde au iernat, si se pun sa manînce frunzele tinere. Repede depun pachete de 40 oua pe dosul lor: peste cel mult 3 saptamîni ies niste larve grasune, galbii, cu 2 siraguri de puncte pe laturile corpului. Dupa ce si ele manînca frunza, se baga în pamînt, se transforma în pupa si peste 2 saptamîni iese a 2-a generatie de gîndaci. S-a socotit ca o femeie a gîndacului pune 700 oua, asa încît în a 2-a generatie ies peste 200 000 de larve. De pe urma frunzelor secatuite, nu rodeste cartoful decît niste tubercule mici, necomplete. E un adevarat dezastru.
În anii din urma, ca de o epidemie, ulmii din Bucuresti si din restul tarii au fost atacati de Xanthogaleruea luteala, un coleopter apropiat de cei cu antenele lungi. Nu numai gîndacii, dar si larvele manînca frunze de ulm, pîna cînd îi lasa ca arsi.
Fig. 247. Gîndacul-ulmului
Sînt galbii, cu mari pete negre pe cap, piept, dar mai ales în lungul elitrelor spre marginea lor, avînd picioarele tot galbene, iar antenele lungi îndoite înainte. În Bucuresti apar prin Mai si depun ouale imediat ce vremea se încalzeste, pe fata de jos a frunzelor, în lungul nervurilor. Se recunosc prin asezarea lor de o parte si alta a nervurilor, avînd forma ovala, ascutita la un capat. Dupa 2-3 zile ies larvele, la început galbii, apoi dupa cîteva napîrleli negrii, si o banda alba în lungul spinarii si pete negre pe fiecare inel, ajungînd lunga de 1 cm. Adultul manînca frunza de ulm, formînd gauri; larva cu cît creste, cu atît manînca frunza pîna ce nu ramîn decît nervurile; frunza se suceste si se usuca.
Fig. 248. Larve de gîndacul-ulmului (d.C. Hrisafi).
Fig. 249. Ce ramîne din frunza de ulm (d.C. Hrisafi).
Invadati si în America, amenintînd ulmii din parcuri, nu a fost stavilita decît aducîndu-se din Europa niste viespi, care distrug ouale coleopterului.
|
