GĪNDACII-CU-ANTENE-LUNGI (CERAMBYCIDELE)[1]
Sīnt dintre cei mai frumosi gīndaci de la noi, atragīnd atentia prin antenele uneori mai lungi decīt trupul, noduroase si īndoite īn arcuri frumoase ca niste coarne de tap. E bucuria celor care se īndeletnicesc cu strīnsul gīn-dacilor. caci fac podoaba colectiei lor.
Au trupul zvelt, lungare 20120s1813u 55;, cu fruntea ca taiata drept, cu vīrful pīntecelui ascutit, cu aripile lungi, frumos boltite. si picioarele sīnt lungi, subtiri. Le plac locurile cu soare si-i gasesti pe flori sau pe copacii de pe līnga poienile īnflorite.
Unu] dintre cei mai frumosi de pe la noi este straluciri (Aramia moschata), ca taiat īn pietre scumpe. Cu antenele si picioarele albastrii, cu spetele verzui «īn culoarea paunului», cum spune poporul, are aripi ca batute cu ciocanelul. De altfel colorile sīnt schimbacioase, verdele trecīnd uneori īn albastru sau aramiu. Cīnd e verde, lesne s-ar putea lua drept un gīndac-de-turba, daca n-ar avea antenele lungi, īndoite pīna la capatul trupului; cīnd e vremea frumoasa le tine īn laturi. Īl gasesti adesea pe trunchiurile de salcie scorburoasa. Prins īntre degete, lasa un miros patrunzator de mosc: unii fumatori pasionati īl tin īnchis īn tabacherea de tutun, pentru a-l parfuma.
Mīndru e si croitorul sau gornicul (Cerambyx cerdo), cel mai mare de pe la noi. Lungaret, are cīte un spin scurt pe scutul pieptului negru, zgrunturos, iar aripile sīnt negre ca smoala, trecīnd īn castaniu spre vīrful lor mai subtiat. Īmbracat īn haina noptii, ziua nu prea iese din ascunzis.
Fig. 241. Straluciul.
Larva traieste sub scoarta stejarului. Felul de viata i-a dat schimbari importante. Traind la īntuneric, n-are nevoie de ochi. Cum e mut, e si surd complet. Trupul se reduce la un sac, īnvelit īntr-o piele subtire, matasoasa la pipait, si la falci puternice. Pīna si picioarele īi sīnt īnchircite. Dupa expresia platica a lui Fabre, e un mat viu, tīrītor. Īn schimb, cīnd se afla īn mare numar, e un pericol pentru stejarul cel mai falnic, caci lemnul nefiind tocmai hranitor, larva sta īn copac 3 - 4 ani. La īnceput rozīnd sub scoarta, īsi adīnceste apoi cotloanele spre inima arborelui, omorīndu-i cu vremea sau īn orice caz scazīnd mult din valoarea industriala a lemnului. Īn schimb un asemenea copac, care-si are agonia lunga, e o atractie pentru pasari si īn special pentru ciocanitoare, care gasesc sub scoarta lui ca un burete, hrana grasa si din belsug. E īntotdeauna o menajerie īn aer liber, plin de tot soiul de furnici, gīndaci si pasari fel defel. Frumos e si Saperda carcharias, mai gros, mai butucanos, cu trupul īmbracat īn pavaza galbie zgrunturoasa cu numeroase punctisoare negre peste tot; coarnele lungi, arcuite, sīnt vrīstate cu negru si galben. Sta linistit pe scoarta de plop si salcie, īn care-si depune ouale. Larva sapa īn lemn si-i cunosti casa dupa faina ce curge din gura canalului.
Fig. 242. Croitorul (D., refacut de M.s.)
Fig. 243. Stratigalia maculata (d. refacut de M.s.)
Fig. 244. Barbatul si femeia de Acanthoanus aedilis (R., refacut de M.s.).
Un gīndacel mic, des īntīlnit pe florile de morcov salbatic este Strangalia maculata, cu aripele galbene patate cu negru si cu mustetile fin arcuite, date īn laturi. E unul din cei mai comuni gīndaci cu coarne de tap de pe la noi. Uneori, spre munte, te poti pomeni cu un gīndac cu antene lungi chiar īn casa, adus cu lemnele de brad culese din padure. Larva lui traieste īn trunchiurile de brad cazute de furtuna: taiate pentru foc, cu ele se aduce si larva līnga casa. Cīnd i s-a ispravit veleatul, din ascunzisul ei iese ca gīndac, fara culori, dar cu niste musteti de 2 ori mai lungi decīt trupul. Acesta e Acanihoanus aedilis. Numai barbatul are antene lungi, pe cīnd la femeie sīnt mult mai scurte, ceea ce a condus la īncheierea ca ele nu servesc numai drept podoaba, ci desigur sīnt īn legatura si cu simturile, servind barbatului sa-si gaseasca la distanta nevasta.
O numeroasa grupa de insecte[2], apropiate de Capricoarne se hranesc numai cu frunze, pe care le dau gata, lasīnd arborele, ori plantele mai marunte, ca uscate.Capul lor e mic, īndoit īn jos, spre a fi mai usor sa foarfece frunza. Antenele sīnt mai scurte decīt la Capricoarne, rar pīna la jumatatea corpului. La picioare au un fel de pīsla din perisori marunti pentru ca sa nu lunece pe luciul frunzei. Adultul, ca si larva, mīncīnd frunzele sīnt dusmani rai pentru om.
Din aceasta grupa fac parte gīndacii-plopului (Chrysomela populi), cu corpul lungaret bombat, negru cu aripile rosietice.
Fig. 245. Gīndacul-plopului (B., refacut de M.s.).
Fig. 246. Gīndacul-cartofilor: a = oua pe dosul frunzelor; b - larve: d = adult.
De cum simt caldura primaverii, ies din ascunzisul lor din frunzar, se urca pe plop si pun ouale pe dosul frunzei, gramajoare de cīte 100, negre ca boabele de icre. Larvele albicioase, cu puncte negre, grasune, se pun pe mīncate. Nu se tem de prea multi dusmani, caci pot īmprosca un suc ce miroase a ulei de migdale amare, continīnd acid salicilic, bogat īn tesuturile plopului.
Un periculos dusman al agricultorilor este gīndacul-cartofilor (Lcptinotarsa decemlineata)[3]. Atīt de.mare frica a bagat īn cultivatori, īncīt īn Germania se luasera masurile cele mai riguroase ca sa nu treaca din Franta, unde pare-se ca īncepuse sa faca mari pustiiri. De loc e din America: s-a propagat foarte repede. Īn 10 ani s-a īntins din regiunea Pacificului pīna īn Oceanul Atlantic; de aici a trecut si īn Europa.
Gīndacul se recunoaste lesne dupa 10 dungi negre pe aripi si o pata neagra, triunghiulara, pe cap. De cum au rasarit cartofii, gīndacii ies din pamīnt, unde au iernat, si se pun sa manīnce frunzele tinere. Repede depun pachete de 40 oua pe dosul lor: peste cel mult 3 saptamīni ies niste larve grasune, galbii, cu 2 siraguri de puncte pe laturile corpului. Dupa ce si ele manīnca frunza, se baga īn pamīnt, se transforma īn pupa si peste 2 saptamīni iese a 2-a generatie de gīndaci. S-a socotit ca o femeie a gīndacului pune 700 oua, asa īncīt īn a 2-a generatie ies peste 200 000 de larve. De pe urma frunzelor secatuite, nu rodeste cartoful decīt niste tubercule mici, necomplete. E un adevarat dezastru.
Īn anii din urma, ca de o epidemie, ulmii din Bucuresti si din restul tarii au fost atacati de Xanthogaleruea luteala, un coleopter apropiat de cei cu antenele lungi. Nu numai gīndacii, dar si larvele manīnca frunze de ulm, pīna cīnd īi lasa ca arsi.
Fig. 247. Gīndacul-ulmului
Sīnt galbii, cu mari pete negre pe cap, piept, dar mai ales īn lungul elitrelor spre marginea lor, avīnd picioarele tot galbene, iar antenele lungi īndoite īnainte. Īn Bucuresti apar prin Mai si depun ouale imediat ce vremea se īncalzeste, pe fata de jos a frunzelor, īn lungul nervurilor. Se recunosc prin asezarea lor de o parte si alta a nervurilor, avīnd forma ovala, ascutita la un capat. Dupa 2-3 zile ies larvele, la īnceput galbii, apoi dupa cīteva napīrleli negrii, si o banda alba īn lungul spinarii si pete negre pe fiecare inel, ajungīnd lunga de 1 cm. Adultul manīnca frunza de ulm, formīnd gauri; larva cu cīt creste, cu atīt manīnca frunza pīna ce nu ramīn decīt nervurile; frunza se suceste si se usuca.
Fig. 248. Larve de gīndacul-ulmului (d.C. Hrisafi).
Fig. 249. Ce ramīne din frunza de ulm (d.C. Hrisafi).
Invadati si īn America, amenintīnd ulmii din parcuri, nu a fost stavilita decīt aducīndu-se din Europa niste viespi, care distrug ouale coleopterului.
|
