GINDACII-DE-BALTAA

Gīndacii-de-baltaA

Sīnt gīndaci carnivori pe uscat; altii traiesc īn apa dulce unde se hranesc, se īnmultesc. Mediul schimbīndu-se, se īntelege ca se schimba si obiceiurile lor, ca si īnfatisarea trupului. Nu sīnt multi, dar prea bine cunoscuti; se abat īn fierbinteala zilelor de nunta, cīnd si lor le trebuie spatiul liber al aerului pīna prin locuin 11111w2224l tele din orase.

Unul din ei, boul - de - balta (Hydrous piceus)[1] e mare uneori cīt si radasca, masurata fara coarne. E īnvalit pe spate cu o chitina stralucitoare neagra ca smoala, batīnd īn verziu. Pe pīntece īnsa e argintiu din cauza numeroaselor besicute de aer prinse pe perii de pe trup. E un bun īnotator, desi cam greoi. A 2-a si a 3-a pereche de picioare sīnt mai latute, cu peri pe margine si servesc drept lopeti. Totusi gīndacului īi place mai mult sa stea pe fund, īntre plantele de apa cu care se hraneste. De respirat īnsa respira aerul de afara, īntr-un chip cu totul original. Se ridica la fata apei si-si scoate antenele, umflate la capat. Le īndoaie putin, asa īncīt aerul se prinde īn Cīrja ce-o fac si aluneca de-a lungul perisorilor pe piept si pīntece. De aceea, pe fata de jos gīndacul e argintiu.

E interesant si chipul cum femeia īsi depune ouale, īntr-un soi de leagan de matase, lipit de fata inferioara a unei frunze slobode. Cum īn acel balon e prins si aer printre ouale asezate vertical, frunza īnoata cu ele si mereu sta īn bataia soarelui.

Larvele sīnt īnzestrate cu 3 perechi de picioare, iar vīrful trupului e ascutit. Īn schimb capul chitinos are gura cu 2 falci taioase, neegale, cu care sfarma scoica culbecilor de apa si apoi īsi īnfunda gura īn carnea moale, sorbind-o. Cīnd sa se transforme īn nimfa, iese din apa, fixīndu-se printre buruienile de pe tarm.

Mai bun īnotator este Dytiscus marginalis. Viata lui e mai legata de apa. E mai vioi, desi ca īnfatisare e la fel, forma unui fund de covata, ovala. Coloarea e mai maslinie si cu niste tivituri galbii pe margine. E o placere sa-l vezi īnotīnd īn acvariile din casa. Picioarele dindarat sīnt schimbate īn lopatele, cu suprafata marita prin doua siruri de peri. Pe cīt īnoata de bine, pe atīta se acatara usor de plantele de apa cu celelalte 2 perechi de picioare neschimbate; atīta doar ca cele de dinainte spre vīrf sīnt transformate īn ventuze ca sa se poata tinea pe spatele lucios al femeii. Respira tot aerul de a-fara, dar altfel decīt boul-de-balta. Vine pīna la fata apei cu capatul dindarat al trupului; departeaza putin vīrful aripelor, unde se afla deschiderea pentru supt aerul. Cīnd īsi da drumul īndarat īn apa, a mai luat o provizie de aer sub forma unei besicute argintii.

Fig. 228. Dytiscus (D) si Cybister cu larva lui

Mare prapad printre animalele de balta o face larva acestui gīndac, mic ca un titirez si lacom fara pereche. De gura larvei sale, īnzestrata cu doua cangi tari, nu scapa nici pestisorii mici, nici mormolocii. Cangile sīnt gaurite la vīrf, pe unde se scurge un suc ce paralizeaza prada, dar īn acelasi timp īi ataca partile moi. Larva nu mesteca, ci suge victima sa din care nu ramīne decīt īnvelisul[2].

Alaturea de gīndaci mari de balta, īn apele noastre se mai gaseste īnca unul marunt (Gyrinus natator) a carui miscari iuti la fata apei, cīnd soarele īl bate īn plin, e o dragalasenie. Īnoata ca sageata, iar trupul lui straluceste ca o bucata de metal luciat.

Grupati mai multi la un loc, īti fac impresia tineretului care patineaza iarna pe oglinda ghetii, facīnd fel de fel de figuri, cu miscari iuti. Cīnd e vremea rea, si cerul īnnourat, parca au intrat īn pamīnt, tinīndu-se mai mult la fundul apei. Au o particularitate. Ochii lor compusi sīnt īmpartiti īn 2 cīmpuri, asa īncīt daca stau la fata apei pot. vedea si ce e deasupra ca si ce e īn apa. Cīnd le vine pofta, se acatara cu picioarele de dinainte pe buruienile de la tarm, se trag pe uscat si dupa oarecare sfortari īsi īntind aripile si apuca razna prin aer, adesea dīnd buzna īn geamurile luminate de la locuintele departate de apa. Īi atrage lumina ca si pe tovarasii sai mai mari.

Numarul coleopterelor de apa este destul de mare. Numai īn iezucul ce se gaseste īn Gradina botanica din Bucuresti, d-ra Ecaterina Dobreanu a descris vreo 9 genuri, din care cei mai multi neam cu Dyliscus marginalis.

Fig. 229. Peltodytes coesus (B., refacut de M.s.).

Fig. 230. Acilius sulcalus din Gradina Botanica din Bucuresti (d. E. Dobreanu, refacut de M.s.).

Frumusel este Peitodtites coesus, galbui si cu punctisoare negre. Larva are un aspect cu totul deosebit, prin cele doua tuburi de la coada si 22 perechi de fire lungi pe tot corpul, care-i servesc drept branhii.

Ceva mai mic decīt Dytiscus este Acilius sulcatus cu pieptul galbiu si cu picioarele de dinainte cu niste umflaturi. Īsi pune ouale la suprafata apei īn bucatele de surcele, īntre radacini de plante. Larva tot atīt de pradalnica se tine cu gura īn fata apei si de multe ori se repede dupa mustele care se apropie prea mult de ea.