Mamiferele din Muntii Bucegi . România (II)
Lupii (Canis lupus) au trecut în legenda în Anglia, Irlanda, Danemarca, Belgia, Olanda. În tara noastra, li s-a restrîns arealul numai la zonele de munte. În Bucegi am mai întîlnit ciobani suparati de tributul luat catre asfintit de soare sau în toiul noptii. Hoinari nocturni, cu mersul lor spornic pot parcurge 40-60 km într-o noapte. Mai stabile par a fi lupoaicele cu pui. Avînd ascutite simturile vazului, auzului si mirosului, si vînînd în tovarasie, lupii rareori dau gres în turmele de oi, în cîrdurile de cerbi si caprioare, în atacarea cailor si boilor la munte. Ca ar ataca omul, nu sînt decît inventii si exagerari. Real este ca, întîlnind un om înghetat sau mort, lupii nu se sfiesc sa-l manînce. Dar nu ataca omul viu. Accidentele de oameni muscati de lupi se întîmpla numai în cazuri de turbare, cînd în tragica lor vagabondare musca si om, si animale, fara sa manînce.
Muscaturile sau ranirile de lupi turbati sînt întradevar primejdioase pentru sanatatea omului. Daca la aceste riscuri se adauga si pagubele pe care le fac lupii în vînatul salbatic si în animalele domestice, întelegem prigoana omului împotriva lor. Totusi, cunoscînd ca lupii reprezinta si ei o valoare a naturii, ca au un important rol regulator, împiedicînd înmultirea anarhica si degenerarea ierbivorelor, ca sînt hoitari si curata terenurile de cadavre, împiedicînd declansarea unor epidemii, sîntem si în fata cîtorva argumente pentru a nu-i extermina si mai ales pentru a nu-i mai combate prin otravire. Este necesara o tinere în frîu a numarului lor prin metode de vînatoare, dar nici sa nu repetam experienta trista a altor tari care au trebuit sa colonizeze lupi.
Vulpile (Vulpes vulpes) spre deosebire de lupi sînt mai mult raspîndite în cîmpie si deal, si tot mai putin spre golurile alpine. În padurile Bucegilor sînt pîndite de lupi si rîsi iar acvilele si buhele mari le decimeaza puii. O serie de boli (mai rele fiind rîia si turbarea) controleaza si ele populatiile de vulpi. Omul le vîneaza toamna tîrziu si iarna, cînd blana le este mai bogata, mai valoroasa. În numele diversitatii faunistice si pentru interesul cinegetic, vulpile trebuie pastrate în fauna tarii întregi.
Adevaratii stapîni ai muntilor împaduriti sînt ursii (Ursus arctos). Desi sînt omnivori, sînt grupati în ordinul carnivorelor, alaturi de lupi si vulpi. Manînca de la vitele mari si cerbi, pîna la cadavre, gîndaci si larve, apoi radacini si bulbi, ciuperci, ghinda, jir, afine, coacaze, zmeura, muschi de pamînt si iarba, dar si ovaz, porumb si alte plante de cultura. De placerea pentru miere se catara în arbori si înfrunta întepaturile albinelor pîna ajung la scorbura cu faguri. Fara a fi hibernanti, iarna se retrag în culcusuri de unde pot oricînd iesi sau ataca. Nici ursoaicele nu hiberneaza, ele trebuind sa îngrijeasca puii.
Este însa adevarat ca peste iarna fac un post de cîteva luni de zile. Adaposturile si le fac în pesteri, în crapaturi adînci din stînci, sub radacinile arborilor sau sub trunchiurile doborîte de vînt. Au bune simturile mirosului si auzului. Sînt animale calme si inteligente, putînd aprecia situatiile de pericol si sa chibzuiasca la strategia de agonisire a prazii. În caz de primejdie, trec în cealalta extrema, atacînd cu furie nestavilita. Pe cît de jucausi sînt ursuletii, pe atît de ursuzi devin la batrînete. Pagubele cauzate de ursi în turmele din munti sînt adeseori însemnate, mai ales spre sfîrsitul verii. Ca elemente deosebit de aratoase în fauna Carpatilor (deci si a Muntilor Bucegi), ursii trebuie energic ocrotiti pentru a nu deveni raritati sau chiar sa dispara.
Padurile Bucegilor mai sînt strabatute de mistreti (Sus scrofa), caprioare (Capreolos Capreolos), cerbi (Cervus elaphus) si capre negre (Rupicapra rupicapra).
Cerbii reprezinta o întruchipare a perfectiunii, frumusetii, puterii si nobletei unei specii instalate în Carpati înaintea aparitiei omului. Taurii au caracteristice coarnele mari, cu rol de aparare si atac, dar si pentru scoaterea hranei de sub zapada. Ele sînt semne ale barbatiei si vigoarei. Epoca împerecherii (10 septembrie-10 octombrie) sau "boncaluitul" reprezinta perioada culminanta în viata cerbilor si impresionanta pentru vînatorul observator sau turist. Protectia cerbilor presupune asigurarea linistii în paduri, nedefrisarea fara a lasa suficiente refugii, controlul populatiilor de lupi, pastrarea raportului între sexe, completarea hranei si instalarea de sararii. Coarnele de cerbi sînt trofee valoroase cu care tara noastra s-a prezentat la multe expozitii internationale de vînatoare.
Caprele negre din Bucegi pot fi vazute adesea în mici ciopoare la pragul peretilor de stînca golasa. Iar daca nu apare acest noroc în drumetiile alpinistilor, de mai multe ori le-am vazut din telefericul de la Busteni spre Cabana "Babele" în apropierea tufelor de jnepeni sau de bujori de munte apar aceste maiastre ale naturii, care întruchipeaza forta, dîrzenia si curajul într-o lume încremenita în piatra. Sînt adevarate frumuseti redate de tinuta semeata a capului, supletea trupului, armonia formelor, îndrazneala în salturile pe marginea prapastiei. Coarnele sînt purtate atît de tapi, cît si de capre si sînt permanente. O alta deosebire fata de coarnele cerbilor este ca nu sînt de natura osoasa, ci cornoasa (de origine epidermica). Caracteristica este curbura coarnelor de capre negre, formînd o cange cu vîrf ascutit. La coarnele tapilor, curbura este mai puternica, putînd atinge 18 grade, iar vîrful coborînd spre ceafa. Caprelor negre nu li se poate gasi vreo vina. Daca ursii si lupii n-o ajung, iar zaganii sau vulturii-barbosi care erau cei mai temuti dusmani ai caprelor negre au disparut, în schimb au ramas braconierii si vînatorii nesatiosi care le împusca fara crutare. si între turisti sînt unii care poate nici nu-si închipuie cît rau le fac fluierîndu-le, strigînd sau provocînd avalanse de pietre. Sînt declarate monumente ale naturii, în Muntii Bucegi fiind interzisa vînarea lor. Deoarece în acesti semeti munti exista si alte specii) de mamifere care, de obicei, scapa atentiei noastre în drumetii, dar de fapt au un mare rol în structura si fiziologia ecosistemelor naturale din Bucegi, într-unul din numerele viitoare vom prezenta lista lor, cu numele stiintifice si românesti.
Dr. Dumitru Murariu
|
