Myotis mystacinus (liliac cu mustati, liliac cu barba)
Phylum Vertebrata | Clasa Mammalia | Ordinul Chiroptera | Familia Vespertilionidae
Antebratul 32-38 mm; capul + trunchiul 35-45
mm; anvergura 215-225 mm; coada 34-40 mm; urechea 13-15 mm; craniul 12-14 mm;
greutatea 4-6 g; 38 dinti. Liliac mic. Urechile ajung sau depasesc varful
botului cu 1-2 mm. Marginea externa scobita la mijlocul lungimii sale. Tragusul
drept, ingust si ascutit. Patagiul se prinde la baza degetelor. Ultima vertebra
codala libera. Fata cu peri lungi, ce ascund forma conica a botului; buza
superioara cu mustati din peri lungi si batosi. Urechile si patagiul subtiri,
sure-cafenii inchis pana la negru. Parul lung, sur-cafeniu, intunecat pe spate
si cateodata negricios sau rosu-cafeniu, pe abdomen sur palid pana la
negru-sur. Firul de par catre baza negru, spre varf mai deschis. Specia are
varietati de talie si culoare.
Raspandit ca si celelalte specii de Myotis. La noi
rar, semnalat in Banat, Transilvania si Dobrogea. Traieste de preferinta in
apropierea apelor, zburand aproape de suprafata lor, ca si prin pajisti si
alei. Dupa hrana iese imediat dupa apusul soarelui, zburand pana in zori.
Somnul de iarna scurt si intrerupt. Formeaza colonii mici de 10-15 indivizi,
rar cu alte specii, prin podurile caselor, morilor, sub stresini, prin pesteri,
scorburi. Femela naste 1-2 pui
|
