ORDINIL CAPRIMUGIFORMELOR[1]
Familia Caprimulgidelor[2]
Lipitoarea (Caprimulgus europaeus) este o pasare de noapte; nu rar se poate vedea si în gradinile cu buruieni mari printre copaci. Asa am putut- 12412x2322m o observa mai îndelung într-o gradina din Botosani, oras cu întinse gradini, odata mai îngrijite.
Obisnuieste sa stea si ziua la pamînt. Cu greu o poti recunoaste si de multe ori te sperie «tîsnind» de lînga picior. Culoarea penelor sale cafenii cu multi pistrui si dungi, e de asa natura încît formeaza un frumos caz de mimetism.
Încolo seamana cu o rîndunica la trup, numai ca e mult mai mare. Are capul turtit la frunte, gîtul mic, pliscul scurt, |putin îndoit si cu «mustati» la baza. Un cearcan rosietic în jurul ochilor îi da o înfatisare de pasare rapitoare. Aripele sînt ca la rîndunici, mai scurte decît coada, ascutita la vîrf.
Ziua sta pitulita în iarba sau uneori pe o creanga mai groasa de copac, nu în curmezisul ei ca mai toate pasarile, ci în lung. Strîns lipita de coaja abia o poti baga în seama, caci si îmbracamintea ei cafeniu-ceusie, cu multi stropi mai albi si dungi deschise, seamana cu coaja crapata, acoperita cu licheni, a copacului.
Fig. 84. Cap de lipitoare.
De cum se însereaza, o data cu liliecii, devine vioaie; zboara mai mult pe aproape de pamînt. Nici n-o auzi cînd da din aripi. Gura e despicata larg, ca si la lastuni, asa încît prinde din zbor fluturi, carabusi, hrana ei obisnuita. Dupa ce se satura, se asaza iarasi în iarba ca sa mistuie mîncarea. Nu se osteneste sa-si faca un cuib împletit. Îi ajunge o mica depresiune de teren, unde depune oale, pe care le cloceste pe rînd barbat si femeie. Numele ei latinesc înseamna mulgatorul caprelor, dupa o credinta a mai tuturor popoarelor ca în ea se ascunde necuratul, care ia mana caprelor, sugîndu-le noaptea laptele. De aceea nu e bine vazuta de popor, ca si cucuveica, desi e una din pasarile cele mai folositoare, prin stîrpirea insectelor.
|
