ORDINUL CORMORANILOR, PELICANILOR (PELECANLFORMELOR)

ORDINUL CORMORANILOR, PELICANILOR (PELECANLFORMELOR)[1]

Familia cormoranilor (Phalacroeoraeidelor)

Īn acest ordin intra doua din pasarile cele mai mari de la noi, care au comun marea lor lacomie, fiind adesea tovarase la vīnat. Īn afara degetelor la fel, se deosebesc la īnfatisare.

Una, cormoranul ( Phalacrocorax carbo)[2], e dracul īn forma de pasare, la coloare ca taciunele nears; cafeniu īnchis. De aceea i se spune pe aiurea: corb-de-mare. Nu e īnsa la fel peste tot; pe pīntece si piept, penele dese, 454x2318e marunte, bat īn albastriu, cu stralucire metalica. Pe spate si aripi pare ca are isolzi; fiecare pana pe margini este īncondeiata cu alb, asa īncīt se deosebeste bine una de alta. Pete albe nu are decīt pe obraji, presarate pe cap si doua cana-furi la solduri. Coada e formata din pene mai tapene, retezate la vīrf, asa asezate īncīt ai crede ca īi sīnt īnfipte, ca sa se poata sprijini īn ele.

Familia pelicanilor (Pelecanidelor)[3]

Babita sau pelicanul (Pelecanus onocrotalus), dimpotriva, pare ca e acoperita uneori cu petale rozacee de macies; numai spre vīrful aripelor are cīteva pene mai sure, iar pe cap poarta un soi de creasta de pene īncretite si ceva mai lungi[4].

Amīndoua au picioarele ca de rata, cu unghii mari[5]. Amīndoua au gītul subtire, destul de lung, putīndu-1 īndoi īn toate chipurile.

Deosebirea e la cap. La cormoran capul e lungaret, terminat printr-un plisc subtire, puternic, īndoit la vīrf ca o gheara. Babita are si ea capul mic fata de trup, dar cu pliscul lung, din oase ce seamana cu solzii de crocodil si īncīrligat la vīrf. Caracteristic pentru babita este sacul de piele galbena sustinut de marginile falcii de jos, cum este pīnza crīsnicului tinut de nuielile īndoite si legate de coada acestui instrument de pescuit.

Amīndoua īnsa sīnt tovarase la vīnat, caci amīndoua se hranesc aproape numai cu pesti. De aceea traiesc pe līnga baltile mari; puzderii sīnt īn baltile din Delta Dunarii, contrastīnd, cīnd stau alaturea, prin caloarea lor. Rar se ratacesc pīna-n tinutul Vaslui.

E o priveliste neuitata aceea care ti-o prezinta bancurile de nisip de pe līnga lacurile mari din delta sau de līnga tarmul marii. Se pare o insula de nuferi īntr-un cadru negru. Iar de te poti apropia sa le privesti mai bine, atunci poti prinde contrastul.

Pelicanii greoi stau mai linistiti. Tacticosi, īsi usuca aripele pe jumatate īntinse ori īsi potrivesc penele de pe spate cu pliscul cu care ajung pīna la coada. Alaturea, cormoranii au pozitiile cele mai comice. Care e cu gītul īntins, atent, care cu gītul īndoit ca o toarta de ulcior, care cu penele de la coada rasfirate ca ale unui curcan ori cu aripele īntinse, gata sa zboare. Unii stau nemiscati ca soldatii de santinela, altii dimpotriva mereu schimbīndu-si pozitia.

Sute si mii īmpīnzesc fata apelor; sīnt pasari carora nu le place decīt traiul īn societati mari. Nu se bat īntre ele de la mīncare, caci au īndeajuns macar ca sīnt de o lacomie fara pereche. Se īmpaca, ba chiar īsi cauta tovarasia, pentru ca se completeaza unele pe altele.

Cormoranii sīnt dibaci īnotatori, se cufunda lesne si tin īndelung sub apa. Ca o sageata se afunda īn apa, la adīnc; ies, cine stie unde, respira putin si se afunda din nou. Vīnatoarea lor este mai mult sub apa. De aceea ei se duc spre largul baltii sau se pironesc īn asteptare pe parii ce sustin voloacele la un talian asezat ceva mai departe de tarm, ca la Agigea. Prin aceasta aduc un serviciu babitei, rascolind pestii si mīnīndu-i spre mal, unde-i asteapta crīsnicu! celorlalte nesatioase. Acestea se tin lant la marginea apei, caci macar ca īnoata bine, nu se pot cufunda. Cel mult īsi vīra pliscul si gītul lung īn apa, dar niciodata nu da gres.

Sīnt pacostea baltilor[6]. O pereche de babite cu cei doi pui manīnca pīna la 14 kg peste pe zi. Īnghitind crapi de 2 kg, iar un cormoran īnghite 2 - 3 kg de peste pe zi .

Fig. 47. Babita (d.C. Mol as din Revista sliint. V. Adaniachi - Iasi, refacut de M.s.

Vīnatoarea o fac mai īntīi dimineata; e dejunul. Dupa ce s-au saturat, se retrag spre tarm. Cormoranii zboara pe arbori, daca sīnt, croncanind ca ciorile, īndoind crengile de greutatea lor. Babitele se tin de regula pe pamīnt. Amīndoua se soresc, ca sa li se usuce penele, curatindu-le cu pliscul. Īsi īntind aripele, bat din ele ca sa se zvīnteze mai repede, se leagana cīnd pe un picior cīnd pe altul, luīnd pozitiile cele mai variate. Dupa ce-si curata hainele, se odihnesc cīt bate soarele prea de sus, mistuind ce au mīncat. Babitele se lasa pe pīntece ca gīstele, strīngīndu-si gītul si sprijinindu-si pliscul greu pe spate. Cormoranii stau la rīnd ca soldatii, dar neastīmparate.

Dupa-amiaza se īntorc iarasi la balta, pentru masa de seara, pe care o prelungesc pīna la apusul soarelui, cīnd se retrag la culcusul lor, cormoranii, galagiosi, babitele tacute, demne, caraghioase de importanta ce dau trupului lor, numai pīntece.

Cei dintīi sīnt tipul hraparetului lacom, dar inteligent, vioi, iscodind orice, cu simturile agere, prudent si īndraznet; cele de-al doilea fiind tipul burghezului domol, lenevos, care nu-si īmparte viata decīt īntre mīncare si odihna, multumit de sine cīnd s-a saturat, placīndu-i linistea īntre ai sai si chiar traind bine cu toata lumea pasareasca.

Neavīnd dusmani - e greu chiar hultanului cīt de mare sa se īncumete sa le atace - dau pace si ele altora.

Babita īsi face cuibul adunīnd papura sau stoloane de stuf pe insulele plutitoare, unde e mai mare siguranta, ori pe plaur. Cuibul seamana cu niste gateje azvīrlite la īntīmplare. Cormoranii, dimpotriva, īsi iac cuibul pe copaci, din crengi azvīrlite fara mestesug; bietii pui golf.si te miri cum nu se īnteapa īn vīrful vreascurilor uscate. Cuibul, crengile si trunchiurile copacilor s-īiit ca varuite de gainatul albicios al pasarilor; pe līnga toate e un miros greoi de putreziciune, provenit din pestii cazuti din cuib. E un adevarat iad sub salciile pline de cuiburi de cormoran, care marginesc iazurile din delta sau canalele din balta. Ca si vulpea, uneori nu se ostenesc sa-si faca culcusurile singure, ci-1 fura de la ciori si de la stīrci. Cele dintīi fug īn fata dusmanului mai puternic; cei de-ai doilea duc lupta pentru casa lor, dar ies de regula biruiti. Numai cormoranii de pe Insula serpilor[8], nu au īncotro si trebuie sa-si astearna culcusul puilor pe stīnca goala.

si babitele si cormoranii traiesc lesne īn captivitate; una din placerile gradinilor mari zoologice este si cusca lor.

Cormoranii, prin unele parti, cum e īn China, servesc la pescuit, omul slujindu-se de lacomia, dar si de istetimea lor. Pentru aceasta sīnt crescuti si educati anume. Dusa īn larg, pe pluta de bambus, pescarul da drumul pasarei. Ea se afunda si iese dupa scurt timp, cu un peste īn plisc, gata sa-l īnghita. Ţi-ai gasit! Omul i-a pus un inel la gīt, asa īncīt gītita e strīmtata. Pescarul o cheama, pasarea vine. Prada īi este luata din gura. Ca sa fie si ea multumita, rasplatita de osteneala si mai ales ademenita, i se azvīrle un chiticas. Alteori cormoranul se pune-n greva si nu vrea sa vina la chemare. Pescarul īl prinde cu un soi de plasa si-l trage spre pluta.