ORDINUL EFEMEROPTERELOR[1]
Cel mai curios reprezentant la noi al acestei grupe este efemera, vetriga în graiul poporului (Ephemera vulgata).
Pe la începutul verii, în lungul Bistritei, al Dunarii ca si al altor rîuri, asisti la un spectacol din cele mai surprinzatoare. Prin aer flutura mii si mii de insecte gingase ca niste mascati fulgi de zapad 22522r176w 9;. Nu cad din cer, ci s-au ridicat din zbuciumul valurilor. Cu atît e mai feeric spectacolul, cu cît se întîmpla, de regula, cum se lasa amurgul si numai sus, pe vîrf de munte, lumineaza o dunga din soarele asfintit sau cînd luna plina cerne în aer o lumina fosforescenta. Fulgii vii se zbat cît se zbat si apoi se lasa pe ape. A doua zi acopera drumurile, ca si fata rîului. Nu mai misca. Devin prada pasarilor, bucuroase ca le-au cazut mana din cer; mai bucurosi sînt pestii ca le vine de-a gata o mîncare atît de aleasa. Îndeosebi pastravii fac tumbe în apa, venind de la adînc ca sa înghita trupurile înca nu de tot rigide ale gustoaselor insecte.
Spre seara ies din îmbracamintea nimfei, din apa. Zboara în placerile nuntii cîteva ceasuri. Dupa împerechere barbatii cad ca trasniti la pamînt. Mor în ultimele zvîcnituri de fericire. Femeile mai traiesc doar atîta cît leapada ouale la fata apei. Mor si ele îndata.
Fig. 187. Efemere (d.C. Motas).
Traiesc viata ideala. N-au nevoie sa manînce, caci, pentru cele cîteva ore de viata, au provizii în trup. Nici n-ar putea mînca. Gura le e ca si cusuta. Sînt fapturi gingase, dantela fina de matasa. Trupul e lungaret, subtirel si terminat la vîrful cozii cu un smoc de perisori lungi, albi ca egreta. Au aripi mari, cafenii deschis cu nervuri si pete mai închise, dar care în întunerecul serii par albe, iar cînd joaca în purpuriii razelor de la asfintit par batute-n aur. Daca adultii traiesc numai cît tine zborul nuntii, în schimb larvele au viata lunga, ascunse în mîlul de pe lînga malurile apelor. Parintii sînt copiii aerului; puii cunosc în-tunerecul coloanelor ce le sapa si pentru care au la cap un sfredelus cu 2 vîrfuri, iar picioarele de dinainte ca niste sape de cîrtita. Seamana mai degraba cu o urechelnita, mai ales ca la coada au trei prelungiri subtiri. De o parte si de alta a pîntecului au niste foite respiratorii. Larvele traiesc în mîlul apelor 2 -3 ani; de aceea roiul de vetrige nu e în toti anii la fel de numeros. Cînd e sa se nasca adultul, nimfa iese din apa, se urca pe buruieni. Coaja de chitina plesneste la spate si iese o insecta înaripata; dupa o napîrlire îsi ia zborul în vazduh cu haina curata, neatinsa. Asa se lamureste de ce pe buruienile de pe lînga rîurile unde zbor vetrigele sau pe fata apelor se gasesc mii si mii de camasi goale, cu forma insectei, hainele lasate de mire si mireasa înainte de a apuca drumul de nunta.
Pe la noi oamenii admira numai spectacolul în adevar unic ce-l procura nunta vetrigelor. Cel mult folosesc iesirea lor ca sa prinda mai lesne pestele de la adînc, atras la fata. Iarasi mai folosesc larva, ca nada în undita. Pe aiurea, oamenii sînt mai practici. Aprind felinare în calea roiurilor de. efemere. Acestea sînt atrase de lumina, se îngramadesc si sînt prinse. E hrana minunata pentru pasari.
Roiurile de "efemere", sub care se cuprind diferite genuri, sînt de altfel enorme. Într-o calatorie pe Marea Neagra, prof. I. Athanasiu de la Iasi le-a întîlnit ca un nor des, macar 100 insecte pe mc. Coverta vaporului ca si pontoanele pare ca erau ninse de învalisurile fragile din care au iesit insectele.
Fig. 188. Larva unei efemere carpatice, Sinaia (d. Bogoiescu si d.ra C. Crasnaru).
Fig. 189. Larva de Ecdyonurus (d.Popovi. Baznosianu).
Erau roiuri de Palingenia longicauda a caror larve îsi sapa galerii în mîl la nivelul apei, asemenea unor coropisniti. Dupa ce traiesc cîtiva ani sub forma de larva, dainuiesc apoi ca nimfe. Dupa o noua napîrlire, din nimfa iese stadiul premergator (subimago) adultului. De aceea în vremea cînd «rusaliile» ies din valuri fata apelor se acopera si de resturile nimfei, ca si de trupurile insectei, care moare de îndata ce a depus ouale.
«Pentru pesti si pentru pasari ele constituie o adevarata mana cereasca. Prin multimea lor pot servi si ca îngrasaminte. Aceasta enorma cantitate de materie vie iesita din apa, ca din pamînt, da în acelasi timp o idee despre productivitatea apelor noastre dulci» (C. Motas).
Neamurile efemerii sînt destul de numeroase si la noi. Larvele lor alcatuiesc o însemnata hrana pentru pesti. Adultii traiesc, mai la toate, putina vreme. Larvele însa îsi duc viata lor proprie îndelung, în apa. De aceea se observa la ele tot soiul de adaptari fie ca sa reziste la iuteala apei, fie ca sa-si apere pielea. Larva unei efemere carpatice, din apele Bucegilor, au delicate palete laterale pentru respirat. Larva efemerei Ecdyonurus, de prin apele iuti de la Sinaia, ca sa reziste curentului, pe lînga forma latita a corpului, se tin de pietricelele de pe fund prin cangi ascutite de la picioare[3].
|
