ORDINUL GAVIIFORMELOR

ORDINUL GAVIIFORMELOR[1]

Familia cufundarilor marini (Gaviidelor)

Numai bodîrlaul sau cufundacul - mare (Gavia immer) face exceptie. El vine în apele noastre prin noiembrie. Cît baltile nu sînt înghetate, pescuieste m ele. 626c21g Pe gerurile mari se trage spre Mare.

În luna Martie nici picior de bodîrlau nu se mai zareste[2]. Prin forma cilindrica a corpului, prin picioarele date cu totul îndarat, prin viata lui legata aproape numai de apa, aduce aminte mai mult decît oricare de pinguini.

E un înotator neîntrecut, dar mai ales un scafandrier fara pereche. Poate sta sub apa peste cinci minute; înoata la întrecere cu pestii. E cea mai complet adaptata la viata de apa, dintre toate pasarile noastre. Pe uscat nu poate merge nici cît pinguinii, se tîraste pe pîntece, cu ajutorul pliscului si al aripelor, trupul greu de tinut în echilibru pe picioarele prea îndarat înfipte. Are pene linse ca sa poata lesne aluneca apa peste ele si sînt colorate cenusiu mai mult decît alb. Pe spate si aripi sînt negre, ca si pe gusa. Peste tot se vad pete, patrate, albe, formînd ca o retea; pe partea de sus a gîtului, negrul si cenusiul trec prin dungulite mai închise în albul umerilor.

E cea mai desavîrsita forma a pasarii-peste, a pasarii care, spre a se hrani, datorita mediului, a luat numeroase însusiri ale prazii urmarite. Macar ca aceste pasari nu sînt vînate nici de om, carnea si penele lor fiind fara pret, macar ca apa le apara prea bine contra dusmanilor, numarul lor nu creste asa de mult, caci scot prea putini pui, care de îndata ce ies din gaoace stiu înota si se pot afunda.