Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




ORDINUL INSECTIVORELOR

Animale


ORDINUL INSECTIVORELOR[1]



Neamul lor este foarte vechi. În expeditiile stiintifice americane, facute dupa razboi[2], în Mongolia si Tibet, s-au gasit numeroase resturi de insectivore, în straturi de vîrsta cretacica superioara, alaturea de urmele reptilelor uriase.

Azi nu mai traiesc decît prea putine, urmasii închirciti ai unui neam stravechi, raspînditi mai mult în tinuturile temperate.

Au pastrat din organizatia lor primitiva dintii marunti, numerosi, prea putin diferentiati, mici sulite ascutite, ca sa poata strapunge lesne carapacea chitinoasa a insectelor, hrana lor principala. Atîta le e comun. Încolo obiceiurile sînt diferite.

La noi traiesc trei genuri[3] bine cunoscute.

Familia cîrtitelor (Talpidelor)[4]

Cîrtita (Talpa europaea) îsi duce viata în cotloane subpamîntene, iuneluri ramificate, cu rasuflatori în dreptul musuroaielor bine cunoscute, spaima gradinarilor. Trupul si obiceiurile ei sînt dupa felul vietii. Trupul e ca un cilindru terminat la capete prin doua conuri, un valatuc îmbracat cu blana moale, matasoasa, ca sa alunece lesne; e cernit la coloare asemenea întunerecului din canalele fara lumina, asemenea noptii, cînd animalul se încumeta sa iasa din tainitele lui obisnuite.

Trupul e o masina vie pentru sapat tunele. Drept sfredel serveste botul ascutit, cu un zgirci la vîrf, ce-i da mai multa tari 525c23f e. Drept sape servesc labele de dinainte, scurte, vînjoase, date-n laturi, cu unghii ascutite, lungi, adevarati dinti de grebla. Cu labele de dinapoi azvîrle tarina iesita din saparea canalelor.

Fig. 5. Gîrlita (R.).

În întunereeul în care, noapte si zi, traieste, vederea nu prea i-ar folosi. Ochii sînt mici, ca niste crapaturi în pielea care aproape îi acopera. si urechea din afara ar stingheri animalul în ajue» curea lui grabita prin tunele. De altfel sunetele se transmit mai lesne prin pamînt. Bataia ceasornicului se «aude» tot asa de bine, cînd îl pui pe vîrful capului. Daca ochii sînt închirciti, în schimb simtul pipaitului înlocuieste serviciu] lor. Nici nu poate fi adusa alta fiinta, ca exemplu, care sa dovedeasca puterea legii de adaptare, dupa împrejurarile schimbacioase ale mediului. Viata toata, aproape, cîrtita si-o duce în cotloanele ei din pamînt. Rar cînd se încumeta sa-si scoata capul afara, mai ales în vremea dragostei, spre a se lupta cîrtitoii între ei, la loc mai deschis.

Nu este însa animal care se multumeste cu putin. Locuinta este un adevarat palat cu multe încaperi, cu tuneluri largi, cu camere de popas din loc în loc. Odaia de dormit si-o face de obicei într-un loc mai ferit, în dreptul unor tufisuri, sub un zid. Nu e în locul unde la fata se înalta musuroiul.

Acolo îi e locuinta larga cu paretii bine batuti; acolo e culcusul cu asternut moale de frunzis; acolo e camara de rezerva pentru hrana; la o parte are chiar si încapere anume pentru murdarii, tinînd la curatenie ca si bursucul. Un sistem de canale circulare si altele de legatura împlinesc labirintul Cetatuii în care se odihneste, ca sa mistuie în tihna, la adapost, ce a ospatat.

Din locuinta principala pleaca un tunel mai larg; duce într-un sistem de alte canale rasfirate pe tot domeniul ei de vînatoare, recunoscut lesne la suprafata dupa vorba Românului: «Unde umbla cîrtita, i se cunosc urmele». Sînt musuroaiele de pamînt proaspat rascolit, presarate pe cîmpii ori în gradini, tarîna scoasa prin saparea canalelor si pe care o azvîrle afara ca sa nu o încurce la miscat.

Le face cu o iuteala uimitoare. Desi abia în April, deci la începutul primaverii, am numarat pîna la 40 de musuroaie proaspete, cu o distanta între ele în mijlociu de un metru. Mai ales în anii cînd cîmpurile ramîn pîrloaga, cîrtitele ara terenul. Îndata dupa razboi, pe dealurile de la Nordul orasului Tîrgu Frumos, în drum catre Hîrlau, sute de musuroaie stateau printre trunchiurile uscate de scai, dînd impresia trista a ogoarelor parasite. Cîrtitele sapa si pe vreme de iarna mai domoala.

Galeriile, rasfirate pe suprafete mari, sînt provizorii; sînt drumurile sapate pentru ca sa-si caute hrana. Nu se atinge de radacinile buruienilor întîlnite în cale, caci este un carnivor în toata puterea cuvîntului. Mîncarea ei consta din larve de insecte, din rîme ori insecte care traiesc în pamînt, cum e coana-chiftirita[5], carabusul gata sa-si ia zborul. Cînd soarecele-de-cîmp, ca sa scape de dusman, se furiseaza în canalele, sapate de cîrtita, si cînd vine în calea stapînei domeniului, s-a ispravit cu el.

Cîrtita, sub aparenta ei modesta, e un adevarat tiran, canibal. Nu sufera pe nimeni în casa, decît pe femeie în timpul împerecherii. Altfel, daca alta cîrtita s-a încumetat sa intre în salasul sapat cu atîta truda, o lupta pe viata si pe moarte se încinge. Cea învinsa este mîncata; nu ramîn din ea decît oasele.

Pe cît de înceata la mers cînd e pe pamînt, pe atîta luneca repede în interiorul galeriilor subpamîntene.

Desi mica la trup, e nesatioasa. Adevarat Flamînzila din poveste. Nu poate sa stea nici o zi nemîncata; piere. În schimb, zilnic îi trebuie macar atîta hrana, cît e greutatea trupului ei. Porneste la vînat, cu multa regularitate: dimineata, la amiaza, seara si la miezul noptii; 150 de larve de carabusi e ospatul ei zilnic. Se întelege atunci si graba de a-si sapa galerii numeroase pe o suprafata de pamînt cît mai întinsa.

Uneori gaseste mîncare mai din belsug, alteori mai pe sponci. Ca sa aiba oricînd cu ce sa se sature, îsi face rezerve, undeva în drumul tunelurilor. Acolo, într-o gropita anume sapata, aduna rîme multe, carora le face o operatie chirurgicala ca sa nu mai poata lesne fugi în pamînt. Le reteaza capetele. Pîna ce le cresc la loc, le vine rîndul la înghitit. Are, în acest chip, rîme proaspete oricînd vrea.

Dupa atîta ospatare cu carne, cîrtitei îi vine sete. Îsi sapa si fîntîna; o gropita în care se aduna apa de ploaie. Mai buna gospodina nici ca se poate.

În schimb, are sarmanul animal multime de dusmani. Nu e chip sa-si scoata nasul afara; bufnita, vulpea, dihorul o pîndesc din toate partile. Nevastuica si sarpele intra chiar în casa subpamînteana si-i curma zilele. E socotit ca un animal stricator mai ales cînd îsi alege salasul în parcurile ori gradinile îngrijite. Pe întinsu] cîmpurilor, însa, aduce mari servicii agri-.culturii, stîrpind larvele de carabusi.



Familia aricilor (Erinaceidelor)

Încet-încet, macar ca da repede din labute, numai ce vezi, pe înserate, iesind dintre catina ce împrejmuieste via, un arici (Erinaceus europaeus), socotit de unii drept varietate deosebita (E. danubiens).

De-l lasi în pace si nu faci zgomot, poti sa-l observi în tihna.

Pe vîrful capului, pe spate, pe coaste si pîna la coada e numai suliti, dese, alburii la. mijloc, pe care le tine, cînd merge, îndreptate îndarat. Are ochi mici, vioi si doua urechiuse taiate rotund. Botul, ascutit, e ca de purcelus. Pe fata, pe frunte, ca si pe piept si pîntece, în loc de tepi, e acoperit cu par scurt, sur.

Se misca încet; piciorusele mici, cu unghii ascutite, nu pot duce repede sarcina de ghimpi. Cît merge, mereu e cu botul aproape de pamînt, mirosind ca un prepelicar. Îti face impresia unui om chibzuit, care nu paseste fara ca sa cerceteze, sa vada daca e ceva bun sau primejdios la fiece pas.

Fig. 6. Ariciul (d. Schmeil).

De altfel Românul îl tine în mare cinste. Se zice ca Dumnezeu a trimis pe albina sa-i ceara sfatul, ce ar mai avea de adaugat la pamînt. Ariciul, cum sa dea sfat lui Dumnezeu? Albina însa se ascunde în preajma lui si-l aude dondanind: «Ei, daca as fi Dumnezeu, as mai taia niste vai, as ridica munti si ar fi mai frumos pe pamînt». Atît a trebuit albinei, da fuga la Dumnezeu si îi spune ce a auzit. Iar Dumnezeu a ascultat sfatul ariciului. De aici si vorba «a fi ca ariciul cînd a urzit Dumnezeu pamîntul».

E atît de precaut, încît simte cea mai slaba miscare. Se opreste, îsi ridica botisorul, priveste în dreapta, în stînga. Daca nu i se pare nimic suspect, îsi cauta de drum. Daca vede ca e ceva neobisnuit la mijloc, daca îl atingi cu batul, cu un sîsîit de mînie se strînge ghem. Nu-l mai cunosti. Sulitele sînt îndreptate în toate partile si numai o dunga mai adînca arata locul unde e botisorul ascuns între picioarele dindarat. Aceasta e singura lui arma de aparare. si, Doamne ce mînios este cînele care a dat peste dînsul si nu-i poate face nimic! îl împinge cu laba, dar repede si-o trage înapoi, caci s-a înghimpat; da sa-l apuce cu gura, dar iarasi se retrage mîrîind si lingîndu-si botul însîngerat. Numai sireata vulpe îi vine de hac. Daca e pe lînga vreun pîrîu, îl rostogoleste încetisor în apa; în pericol sa se înece se dezvaluie si vulpea îl strînge de gît. Daca nu e în apropiere de apa, vulpea stie ce, face; îl uda. Simtind lichidul cald si puturos, ariciul, avînd mirosul tot asa de dezvoltat ca si cîinele, nu mai poate rabda. Vulpea atît asteapta.

Saracul animal nu merita sa fie tratat rau. E unul din cele mai folositoare, din iile traiesc prin apropierea casei. Se hraneste numai cu insecte, cu rîme, cu soareci. Din vreme în vreme, e drept, nu se da în laturi sa suga cîte un ou de gaina, cînd îl întîlneste în cale. Dar care animal nu are pacatele lui? Stîrpeste si vipera otravitoare. Nici nu-i pasa de muscaturile ei veninoase; îi zdrobeste capul si o înghite cu toate zvîrcolirile reptilei.

Altfel nu aduce nici o stricaciune si e curios cum nu-si dau seama unii oameni necajindu-1 si omorîndu-1 chiar. E asa de pasnic, atît de nevinovat!

Rar cînd îsi sapa o vizuina. De regula, în desisul unui tufis îsi scormoneste o gropita; aduce apoi în spinare, rostogolindu-se, zice-se, prin frunzele uscate, materialul trebuitor pentru culcus si sta linistit toata ziulica.

Numai în vremea dragostei, primavara, e mai vioi, mai zburdalnic, jucîndu-se cu tovarasa lui vremelnica. În vremea aceea se enerveaza mai lesne ca de obicei. Daca-i întîlnesti în cale si lovesti din cleste ori suni un clopotel, îl vezi ca tresare, «joaca» la fiecare sunet. Copiii îi cînta, în vreme ce-i zornaiesc din cleste, chinuindu-l:

Arici, arici

Pogonici

Du-le la moara

si te însoara

si ea fata

Lui Nicoara,

Cu cercei

Cu Ghiocei

si ia zestre

Noua teste

s-un ogar

Dupa car.

Puisorii, la început golasi, albiciosi, draguti, sînt îngrijiti cum trebuie; repede le ies tepii, iar ceva mai tîrziu au scapat de grija putîndu-se face ghem.

Insecte, soareci si toata hrana lui obisnuita, catre toamna începe sa se împutineze cu caderea omatului au disparut de tot. Dupa ce si-a adunat cît mai multe frunze, ariciul îsi înfunda nasul în blana moale de la pîntece si doarme dus toata iarna. Poti sa-i tai capul si nu se trezeste, desi inima-i bate încet, sîngele circula, iar trupul se hraneste cu rezerva hranei de sub piele, strînsa de cu vara. De cum se împrimavareaza, iarasi îsi scoate nasul la lumina, ducîndu-si viata pasnica, tihnita, fara alte cerinti decît aceea de a gasi hrana.

Numai înfatisarea lui bizara, cu padurea de sulite pe el, explica credintele tuturor popoarelor despre el si legendele create în jurul lui. Romanii faceau din pielea ghimpoasa fusalai pentru scarmanat lîna. Gospodinele noastre leaga o bucatica de piele de arici pe botul vitelului de întarcat. Cînd da sa suga, împunge vaca la uger si e alungat.

Familia chitcanilor (Soricidelor)[8]

Chitcanul (Sorex araneus). Dupa înfatisare e ca un soarece; si mîta deseori se însala. Dar abia si-a înfipt coltii, repede îl leapada si nici nutmai vrea sa se uite la el. Pricina e un miros patrunzator, urît, pe care-l raspîndeste din niste ghinduri de sub coada. Numai cocostîrcul si vipera de-l mai manînca.



Mai de aproape privit, se vede ca se deosebeste de soarece prin botul lungit ca un rît si cu mustati rare, lungi. E un animal rautacios si lacom.

Nu-si cruta nici puii. De tovarasi nici vorba; cînd poate nu ramîne din ei nici pielea.

Fig. 7. Chitcan.

E raspîndit peste tot; se vîra pîna si prin grajduri. Oamenii au credinta ca daca musca un cal, acesta se umfla si piere.

Îi e frica de lumina si de aceea nu iese decît noaptea, vînînd soareci, carabusi s.a. În privinta aceasta e cît se poate de folositor. Traieste retras, singuratec si "chitcaie" cu glas patrunzator, subtire. Femeia îsi face un cuib undeva la adapost, nascând 5-6 puisori mici, de care nici nu vrea sa stie, dupa cum si fratii se pot mînca între ei.

Noroc ca nu e mare cît un leu, zice Brehm; altfel, dupa lacomia lui si dupa necontenita pradaciune, ar pustii pamîntul de vietati.

Un neam al sau (Neomys fodiens), cu trompa mai groasa si îndoita ca a unui tapir, traieste pe lînga apele din munti. Macar ca nu e mai mare decît un guzgan, se încumeta sa atace si crapustenii. Li se acata de urechi si în cîteva clipe le sparge capul, mîncînd creierii. Nu se atinge de restul trupului. De aceea sînt stricatori, omorînd multi pesti.



Ord. INSECTIVORĂ este reprezentat în fauna tarii noastre prin 3 familii: Erinaceidae (arici), Talpidac (cîrlige) Soricidae (chitcani) (CD.).

Este vorba de primul razboi mondial (CD).

I. Simionescu se refera, de fapt, la cele 3 familii componente ale ord. INSECTIVORA (CD.).

Titlul "Familia cîrtitelor (Talpidelor)" nu apare în textul editiilor precedente al volumului "Fauna României". Fam. Talpidae este reprezentata în fauna tarii noastre printr-o singura specie (CD.).

Coana-chiftirita este numele popular al coropisnitei (N.G.).

Principala hrana a cîrtitei o constituie rîmele (N.G.).

Titlul "Familia aricilor (Erinaceidelor)" nu apare în textul editiilor precedente ale volumului "Fauna României". Aricii se întîlnesc în zonele de cîmpie, deal si munte. (C.D.).

Titlul "Familia chitcanilor (Soricidelor)" nu apare în textul editiilor precedente ale volumului "Fauna României". Fam. Soricidae este reprezentata în fauna tarii noastre prin 8 specii, în afara celor citate în text întîlnindu-se: chitcanul-de-gradina (Crocidwa minata), chitcanul-de-cîmp (Cr. leucodon), chitcanul-de-casa (Cr. russula), chitcanul-de-apa (Neomys anomalus milleri), chitcanul-de-munte (S. alpinus) (N.G.).




Document Info


Accesari: 3861
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )