ORDINUL IZOPTERELOR
În aceasta grupa intra vestitele Termite care, prin înfatisarea corpului lor, aduc aminte de furnici, de unde si numele dat: furnici albe.
Se aseamana cu furnicile prin viata lor sociala, t 14514l111o raind în colectivitati organizate mai sistematic chiar decît ale furnicilor, avînd lucratoare, soldati, pe lînga regina. Dupa conformatia corpului se deosebesc însa de furnici, prin aripele lor, toate totuna (Isoptera).
Termitele sînt insecte tropicale. Raspîndirea celor peste 1 500 specii cunoscute este de o parte si alta a ecuatorului. Caracteristica acestor termite tropicale este constructia unor musuroaie, uneori mai înalte decît înaltimea unui om, cu material luat din pamînt, dar cimentat printr-un stupit al lor, de ajung peretii atît de tari, încît nici cu toporul nu se pot doborî. În alcatuirea acestor musuroaie, termitele ecuatoriale dau dovada de atîtea cunostinte tehnice, arhitecturale si chiar termice. Încît ramîi uimit, pare ca ar fi din povesti.
E explicabil volumul ce le-a consacrat Maeterlinck, autorul care a scris atît de minunat si despre viata albinelor. Daca toiul termitelor e în tinutul tropical, se întind unele si mai spre Nord, în jurul Marii Mediterane. Nu mai cladesc musuroaie, dar traiesc în lemn construind galerii pîna cînd reduce un trunchi, cu exterior aparent sanatos, într-un burete spongios. Asa se naruie multe case în Sudul Frantei, daca au capriori de lemn.
Fig. 195. Termite de la noi
Tot mai rare, termitele înainteaza si mai spre Nord de Marea Mediterana; ajung pe la noi familii, cu reprezentanti în fauna României.
Din România, ca si în Europa de Sud, se cunosc doua specii de termite.[1]
La noi îsi fac cuiburi în pamînt, ori în trunchiuri de arbori batrîni, ba chiar si în dusumelele caselor din Bucuresti. Termitele se hranesc cu lemnul în care-si sapa cotloanele. Pentru aceasta lucratoarele au falci zdravene.
Pîna acum s-au întîlnit termite din Cazane (Svinita) pîna la Tohani (Buzau), precum si în Dobrogea si în Cîmpia Munteniei (Comana, Bucuresti).
Specia mai raspîndita este Reticulitemes lucifugus, a carei viata a fost mai îndeaproape cercetata de M. Ionescu, de la Universitatea din Bucuresti.
Exista lucratoare, cele mai numeroase, lungi de 6,5 mm cu corpul de coloarea laptelui si lipsite de ochi, viata lor fiind dusa în robia muncii din cuib. Exista soldati cam tot atît de lungi, dar cu capul mare, cu falci zdravene, arma lor puternica. Exista indivizi înaripati care cunosc si viata în aer liber pe vremea împerecherii, dar ca si la furnici platesc scump aceasta nazuinta spre lumina, pierzînd aripele. Se întorc îndarat la cuibul lor sau patrund în alta casa, spre a întemeia un nou cuib. Caci altele ca altele se înmultesc nemaipomenit de iute. Regina termitelor din tinuturile calde si mai ales din neamul celor razboinice, unde trebuie soldati multi, umflata butie, închisa într-o camera mare, aerisita, pazita, da cîte un ou la fiecare 2 secunde, fiind în stare într-o zi sa produca 30 000 oua; da oua însa zi si noapte, vara si iarna, vreme si de 10 ani, cît se zice ca poate trai o asemenea regina (Brehm).
si termitele de la noi sînt plodicioase. La Crevenicul-Mare[2] din Vlasca s-au gasit si regine, cu pîntecele umflat, lung de 12 mm, de 2 ori cît trupul lucratoarelor.
Termitele de la noi, desi stricatoare, au importanta numai pentru ca sînt cele mai nordice din aria lor de raspîndire geografica.
|
