ORDINUL ODONATELOR

ORDINUL ODONATELOR[1]

Tot pe lînga ape îsi duc viata Libelulele, neamuri cu efemera[2] dar cu obiceiuri cu totul altele. Poporul le-a dat un nume foarte potrivit: calul dracului, calul-popii, calut-de-apa. Le vezi zburînd ca o sageata, în linie dreapta, cu zvîcnituri bruste. Socoti ca dau în ochi, în gura si cînd sînt aproape apuca deodata într-o parte, tot asa de iute. Zbor singuratece; zbor în roiuri. Iubesc caldura, caci mai vioaie si mai iuti sînt în toiul zilei de vara, cînd aripele lor stralucesc ca foi de mica, cu irizatii fel de fel. Chiar cînd se pun pe o buruiana, nu se pun ca toate insectele, în lungul trunchiului, ci ca o linie perpendiculara pe axa buruienii.

Pe cît de vioaie sînt aceste insecte în zbor, pe atît de lacome si hraparete sînt la mîncare. Au falci zdravene si cad în spatele altor 838n139i insecte, cînd le e lumea mai draga.

Vad de minune; ochii lor cu mii de fatete, mari, bulbucati, acopera a-proape capul pe care-l pot întoarce în toate partile, asa încît chiar zburînd repede vad lesne prada, ca si vulturul.

Interesanta e si împerecherea. Barbatii se iau în vazduh dupa o femeie, în zbor nebun. Cel mai tare a ajuns-o, o prinde de ceafa de nu mai poate scapa.

Dupa împarachere, care se face tot în vazduh, în bataia soarelui, femeia se îngrijeste sa puie ouale în apa. Unele sînt înzestrate cu un aparat de zgîriat[3] coaja buruienilor de balta, ascunzînd un ou în rana. Larva se lasa prin mima plantei spre a creste apoi în apa. Altele zboara pe luciul apei; atingînd-o lasa si un ou.

Larva nici n-are a face ca forma cu adultul. E o hrapareata lacoma; nu se mai satura. O adevarata fiara pentru bietele animale de balta. A fost asemanata cu rechinii din oceane. Pentru prins are un aparat anumit, care în repaus acopera fata ca o masca, de nu se vad cei doi ochi mari, bulbucati[4]. Cînd vine aproape de prada, o întinde brusc. La capatul mastii se afla doua cangi, adevarate gheare ascutite, care intra lesne si prin solzii pestisorilor, nu numai în tpielea moale de mormoloc. Masca se strînge, iar victima e dusa la gura, unde falcile puternice repede o hacuiesc. În acest chip larva de calul-dracului e groaza lacurilor, iar în iazurile cu crescatorie de pesti un periculos dusman.t

Cînd e sa iasa insecta adulta, un adevarat chin de nastere are loc. Urmarirea prefacerii nimfei, larva adulta, în insecta zvelta si cu culori atît de atragatoare e iarasi unul din fenomenele biologice cele mai interesante.

Fig. 190. Larva de libelula cu masca întinsa (din R. Hertwig).

Prefacerile intime, de sub coaja larvei, sînt adevarate minuni. Cînd vine vremea schimbarii, la unele dupa 2 ani de viata acvatica la altele dupa un an, larva se ridica pe trunchiul unei buruieni, cu miscari domoale, respirînd din greu. Pieptul i se umfla si plesneste la spate. În zbuciumari dureroase, apare întîi pieptul insectei adulte, înghebosat; apoi iese capul. La un moment dat se poate prinde adultul pe jumatate din larva, cu piciorutele strînse gramada, cu aripile mici. Jumatatea de trup se da înainte, se îndoaie îndarat. Vezi cum se zvîrcoleste sa traga afara si restul trupului din încatusarea rigida. În cele din urma se libereaza; învelisul larvei ramîne uscat, întepenit pe pai. Deasupra lui, prinsa de pai, cu picioarele înca moi, sta insecta proaspat în viata, strabatuta de fiori în tot trupul, ametita parca de aerul ce-l respira. Aripele, la început ca niste frunze din muguri, cresc vazînd cu ochii, se desfasoara tremurînd marunt. Nici un sfert de ceas nu trece si aripele stau întinse, la început de un alb-turbure, pe urma transparente si fragede.

Fig. 191. Cum iese insecta adulta din larva

Fig. 192. Cobilita (d. refacut de M.s.).

Insecta nou-nascuta, cu înfatisarea ei de fecioara, straluceste în curatenia-hainei de mireasa. E sloboda. E vesela ca a scapat la lumina si caldura soarelui. Pare ca de cînd lumea se nascuse; îsi începe zborul ca de sageata, cu toata precautiunea, caci din balta o pîndeste broasca, dusmanca ei cea mai de temut.

Pe la noi sînt macar vreo 50 de specii[5]. Cea mai mare si mai obisnuita este calul-dracului-latit, zis prin Ardeal si cobilita (Libellula depressa), cu pîntecele latit, albastrui, cu aripile mari, cea de a 2-a avînd o pata triunghiulara la baza. Se gasesc asa de multe mai ales în baltile Dobrogei, încît apar ca lacustele. Ba, cîteodata roiuri dese apuca asa, în nestire, pe drumuri lungi.

Fig. 193. Paunita (R.).

Mult mai zvelta, mai delicata este tarancuta zisa si drumetul (Calopteryx cirgo), mai ales vazuta pe lînga apele cu trestii, ori ruda sa de aproape calusul zis si paunita (Calopteryx splendens). Iarasi si din aceasta din urma numire s-ar vedea ce fin simt de observare are poporul. Aceste insecte sînt din cele mai frumoase din cîte traiesc pe la noi. Pîntecele lor subtire, lung si delicat, e ca din pietre scumpe de la albastru de otel, stralucitor. Dar mai ales aripile sînt minunate, mai castanii la cea dintîi, verzii la cea de-a doua, însa cu ape variate dupa cum le bate soarele, ceea ce face ca aripele sa aiba colorile penelor de paun.

Frumoasa e si Aeschna cynanea, la marime intermediara între calul dracului si între calus. E lunga de mai bine de 1/2 decimetru. Pe frunte are o pata neagra ca un T, iar ochii sînt albastri sau verzi;  pe partea de sus a pieptului are doua pete galbene, iar pîntecele, sirag de margele, e albastru de safir. Aripele ca de sticla, cu marunte si dese nervuri, sînt transparente, albe, cu ape galbii.

Mai toate libelulele de la noi sînt frumoase; fac podoaba insectelor. În tarile tropicale libelulele sînt adevarate juvaieruri de smaragde, rubine, to-pazuri, punîndu-se la întrecere prin vioiciunea colorilor din îmbracamintea lor cu colibrii.

Ca o ramura laterala, dintre pseudoneuroptere dupa unii, dupa altii dintre orthoptere, se socot niste insecte curioase, cu stramosi tertiari.