ORDINUL PLOsNIŢELOR (HEMIPTERELOR)[1]
Au prima pereche de aripi pe jumatate groasa, ca elitrele coleopterelor, iar spre vîrf membranoasa ca la Orthoptere.
Urîcioasa insecta, mai urîcioasa chiar decît paduchii, deoarece nu suge numai sîngele din om, dar împrosca un suc atît de puturos, încît abia spalîndu-te cu sapun, poti sa-l stergi de pe degete, este plosnita-de-casa numita si stelnita (Cimez lectularius).
O cunoaste toata lumea, caci
din pacate &# 848x2316i 351;i la noi este raspîndita atît la
Fig. 307. Plosnita.
E o insecta lata, numai pîntece. E lata ca sa se poata vîrî prin crapaturile cele mai subtiri. Unde nu dai de dînsa? Prin încheieturile patului, ale tablourilor, ale icoanelor, prin crapaturile grinzilor, pe sub coscoviturile paretilor.
E o dihanie pe cît de lacoma, pe atît de rezistenta. Poate sa stea nemîncata si jumatate de an, fara sa moara. Ajunge ca un solz straveziu, dar tot misca. Cînd a dat peste prada, bietul om mai ales, suge-suge pîna ce se umfla ca o bute. Apoi tot încetisor cum a venit - abia o simti pe piele - se întoarce la locul ei, mistuindu-si încet hrana. Daca i se pare ca drumul e prea lung pîna la patul omului pe care-l simte dupa mirosul sudoarei, plosnita îsi da drumul de pe pod ori grinda, pe asternutul de pe pat.
Se înmulteste din cale afara. Femeia da si 50 de oua mici, ca lindinele, din care pîna la 2 saptamîni a si iesit puiul; acesta are nevoie sa napîrleasca de cîteva ori, înainte de a se înmulti. De aceea în cuibarele de plosnite, se gasesc numeroase piei si putine plosnite. Cele dintîi nu sînt plosnite pierite, ci îmbracamintea de chitina, lasata la napîrlire. Odata patrunse într-o casa, cu grea casna se mai scot, caci se ascund atît de bine, încît nu poti da peste ele, pentru ca direct sa le faci sa plesneasca stropindu-le cu gaz, terebentina ori acid fenic concentrat. Nu le vii de hac decît razaluind peretii pîna la caramida si tencuind din nou ori varuind cît mai des încaperile, dupa ce se dau jos coscoviturile. Curatenia este unul din mijloacele cele mai sigure, dupa cum, ca sa nu te supere plosnitele, cînd dormi într-un hotel plin cu ele, lasa lumina aprinsa toata noaptea. Plosnitele fug de lumina.
Plosnite-de-apa. Una din atractiile ochiurilor de apa din cîmpii ori paduri sînt insectele din ele. Unele roiesc la fata apei; altele se pot urmari si în adîncul limpede. Dintre acestea mai mare e racusorul (Nepa tinerea) care înoata de colo-colo, spre fund, cu picioarele de dinainte întinse ca niste brate de scorpion, gata sa le înfiga chiar într-un pestisor ori mormoloc[2]. Cu greu îl poti deosebi dintre pietricele, caci corpul latit are o culoare mai mult cenusie închis, macar ca sub aripi e rosu ca focul.
Fig. 308. Capul de racusor cu picioarele de dinainte ca un cutitas.
Lînga ele cornatariul (Naucoris cimicoides), tot asa de iute la miscari avînd si el picioarele de dinainte ca un cutitas deschis. În noptile senine si calde de vara, iese din apa; atras de lumina, vine si el ades si se izbeste de geamurile ferestrelor, simtindu-se apoi destarat din mediul lui obisnuit.
Notoneteta glauca înoata pe spate. Pentru aceea si fata ventrala, întoarsa în sus, este mai închis colorata, pe cînd spatele, întors în jos, mai deschis la coloare, asa încât nu e vazut lesne dinspre fund. Ca si celelalte are un ac otravitor, cu care omoara prada, dar strapunge si pielea omului producînd o rana dureroasa.
Alte neamuri ale plosnitei-de-apa se tin numai la fata apei. Nu se afunda niciodata. Aluneca pe luciul baltilor, ca si cum ar patina pe gheata, oprindu-se din vreme în vreme brusc în loc, ca sa vada daca nu-i vine vreo prada în labe. Bunaoara, fugaul zis si gonaciul (Hidrometra stagnorum), e subtirel si lung ca un pai, avînd capul umflat la vîrf ca o maciuca, iar picioarele ca niste fire de ata. Fuge ca un fulg batut de vînt.
Tovarasul sau, gonitoriu (Geris lacustris), e mai zdravan, mai gros, dar cu picioarele tot subtiri si lungi ca ale paianjenului-de-casa. Obiceiul ce-l are de a patina, unii dupa altii, pare ca s-ar face ca se gonesc, nu a scapat poporului, care e un fin observator. În mintea lui a socotit ca aceste insecte ar fi bune de leac. «Se prind cu sita, se fierb si se dau la vite sa bea, descîntînd: "cum se gonesc goangele pe apa. asa sa se goneasca si vita" » (N. Leon).
Fig. 309. Diferite hemiptere de balta
Puturoase sînt Plosnitele-de-cîmp. Pe unde au pasit lasa un miros atît de patrunzator, încît nu se trece degraba. Stupesti cît colo zmeura, vizitata de plosnita-de-cîmp. Tocmai din aceasta pricina nici nu se grabeste la mers, nici nu se ascunde prin culoare. Amenintate, se opresc locului, îsi strîng picioarele sub ele, se fac moarte; daca le atingi, o împroscatura de «parfum» dintr-un vaporizator, le învaluie într-o atmosfera atît de întepatoare încît chiar dusmanul cel mai înfometat se lipseste de asemenea hrana. E arma lor de aparare.
Sînt numeroase si felurite.
Plosnita-de-zmeura (Dolycoris baccarum) e cea mai comuna la noi. O întîlnesti pretutindeni, pe cires, pe fragi, pe zmeura. De coloare maslinie pe spate, cu antenele îndungate negru si galben, ca si pe laturile corpului, ierneaza fie prin crapaturile scoartei de copaci, fie prin locurile adapostite si ies printre cele dintîi primavara.
Plosnita-de-cîmp (Palomena prasina) e verzuie pe spate, castanie pe aripi si rosietica pe pîntece. O gasesti în gradina pe toate poamele ori legumele.
Plosnita-de-gradina (Euryderma oleraceum) are coloare frumoasa albastruie, stralucind ca si cînd ar fi de metal. La mijlocul pîntecelui e încinsa cu un brîu ca de pietre scumpe. Mica de statura, îi place sa stea pe flori mari, cum e pe cea de morcov, de cucuta. Nici nu-i pasa ca straluceste ca un bob de smaragd. Sucul puturos si usturator o apara de orice dusman. În schimb este stricatoare, lucru mare. Cîmpuri întregi de varza abia rasarita pot sa cada prada acestei insecte, care slabeste o planta tînara, firava, sugîndu-i seva.
Plosnita-de-pom (Pentatoma rufipes), cu picioarele rosii si cu o piatra de topaz la vîrful scutului de pe piept, e iarasi una din cele mai obisnuite la noi, stînd locului pe coaja de copaci, unde e batuta de soare. Tot asa de comuna este plosnita-sura (Corcus marginatus), mai zvelta. Se recunoaste lesne prin capul ca un cub, cu pieptul pare ca ar avea umeri, de coloare bronzata pe spate, aripile fiind mai înguste, lasa pe margini sa se vada trupul ca doua dungi portocalii. Mai are o particularitate: sucul ce-l împrosca nu e puturos, ci e mai mult aromatic.
Desi neam de aproape cu plosnitele, vaca - domnului (Pirrliochoris apterus) e una din cele mai dragute insecte, fie ca se vede singurateca, miscîndu-se repede, fie gramada, cît stau primavara pe pietrele batute de soare, de socoti de departe ca sînt pete de sînge.
Fig. 311. Vaca-Domnului (d.C. Motas).
Se recunoaste lesne prin coloarea rosie a aripelor de deasupra, avînd doua puncte negre ca ochi de paun. Negru cu dungi rosii e si pieptul ca si capatul pîntecului. E o insecta cu înfatisare nu numai placuta, dar si simpatica. Nu te îndeparteaza prin nimic. Primavara, printre insectele batrîne, se amesteca puzderia puisorilor cu un ros mai fraged si cu mai putin negru pe spinare. Stau linistite si se soresc. Nu fac nimanui nici un rau, caci se hranesc cu sucuri din animale moarte, fructe cazute. Speriate, fug. Nu pot zbura, caci nu au aripile de dedesubt, subtiri. Românul nu le urmareste. Le lasa în pace, caci le socoate facute din picurile de sînge ale Ilenii Cosînzenei cînd a fost omorîta de Voinic înflorit, în ajunul Pastilor (Marian).
Ord. HETEROFTERA (= HEMIPTERA) cuprinde doua subordine: HTDROCORISA sau CRYPTOCERRATA (specii acvatice) si GEOCORISE sau GYMNOCERATA (specii terestre). Speciile acvatice sînt încadrate în familiile Corixidae (genurile Corixa, Sigara), Notoneetidae (genul Notonecta), Pleidae (genul Plea), Nepidae ("scorpionii de apa", genurile Nepa, Ranatra), Naucoridae (genul Naucoris), Aphelochciridae (genul Aphelocheirus). Heteropterele terestre cuprind familiile Scutelleridae (genurile Eurygaster, Graphosoma), Pentatomidae (genurile Aelia, Eurydema, Rhaphigaster, Tropicoris etc), Pyrrhochoridae (genul Pyrrhochoris), Anthocoridae (genul Anthocoris), Cimicidae (genul Cimex), Reduviidae (genul Reduvivus) etc. Subord. GEOCORISE cuprinde si 2 familii ale caror apeeii, fara a fi acvatice propriu-zise, traiesc fie pe suprafata apei (familia Geridae) "fugaii"), fie pe malul apelor. Multe specii de Heteroptere terestre sînt daunatoare plantelor de cultura (plosnitele-de-cîmp, plosnitele-de-flori etc.) (N.G.).
|