ORDINUL PODICIPEDIFORMELOR

ORDINUL PODICIPEDIFORMELOR[1]

Sīnt pasari de apa, cu picioarele date īndarat ca sa poata mai bine īnota; degetele de la picioare sīnt sau latite sau unite prin o pielita formīnd lopeti de vīslit.

Familia corcodeilor (Podicipedidelor)[2]

Cufundacul (Podiceps cristatus), zis si fundacul sau corcodelul este pasarea cea mai interesanta din aceasta familie. Se poate vedea uneori si de cei care se preumbla pe cheiul de la Constanta, ce duce la far. Pare ca ar fi o bucata de pluta, care salta dupa jocul valurilor. Deodata o pierzi din ochi. S-a scufundat; dupa o bucata de vreme, poate si cīteva minute, īsi scoate capul la o oarecare departare de locul unde a fost dintīi zarita.

Traieste numai pe apa; de uscat are frica; la mare nevoie se urca pe tarm, caci abia poate merge, nesigur. Trupul lui este alcatuit īn legatura cu apa; īn apa se misca, din ea se hraneste, pe apa doarme si cloceste.

Fig 42. Cap de cufundac, din laturi si din fata (A.).

Cīnd doarme, crezi ca e o covatica rasturnata, care pluteste, Gītul lung, ca un S, īl aduce pe spate si-si vīra pliscul subtire, ascutit, printre pene. Picioarele, asezate īndaratul trupului, le ridica si le sprijina pe marginea aripelor. Cīnd apa e linistita, asa doarme.

Daca bate vīntul si se teme ca, atipind, sa n-o mīne valurile catre tarm, īsi lasa picioarele īn jos, cu trei lopatele īn loc de degete, sa fie pregatita la vīslit pentru orice īntīmplare.

Pe uscat se tine īntr-un chip comic, cautīndu-si mereu echilibru. Picioarele fiind prea īndarat, trupul este vertical, ca la pinguin, cu gītul īndoit ca un cīrlig. Paseste īncet, leganīndu-se anevoie.

Īn apa e neīntrecuta vīslitoare si mai ales cufundatoare. Asa de iute īnoata, īncīt īntrece īn miscare pe un copil care ar fugi pe mal. Cum aude vreun zgomot, de i se pare ca nu e ceva curat la mijloc, se scufunda īn apa, lasīnd numai capul afara.

Privit din fata, capul e asemenea celui de buha. Niste pene lungi, castanii īnchise, aproape negre, formeaza īn jurul gītului un guler ridicat, īn felul celor care se purtau prin veacul al 17-lea. Prin ele capul capata īnfatisarea rotunda. Asemanarea e si mai completa cu buha, prin aceea ca ochii vioi, mari, sīnt īndreptati īnainte, iar īndaratul lor se īnalta cīte un mot de pene negre, capetele mai lungi ale unei creste pusa īn curmezis, pare ca ar fi un pieptene asezat mai pe frunte. Fata aduce astfel cu un chip omenesc, dar nu respingator cum e la bufnita.

Daca vede si vede ca zgomotul se tine, ca un pericol serios o ameninta, printr-o īmpinsatura din labe se afunda cu totul īn balta si nu iese la fata decīt la vreo 50 - 100 metri. Astfel scapa de dusmanul cel mai ager; adīncul apei este ascunzis mai bun decīt desisul papurei.

Ducīndu-si viata numai pe apa, are o adevarata zale de pene. Pieptul lat, cu o carare la mijloc, este īmbracat cu o flanela deasa de pene argintii, moi ca matasea. Pacatul ei, sarmana, caci de dorul acestor pene este foarte mult vīnata. Penele de pe restul corpului sīnt si ele frumoase, castanii īnchise, batīnd īn negru; ca si la cormoran, fiecare pana este īncondeiata pe margini cu o dunga mai deschisa, asa īncīt pe spate pare ca are o pavaza de solzi metalici.

Duce o casnicie ideala; pe-rechi-perechi traiesc pe luciul apei, fiecare pereche avīnd domeniul ei, neamestecīndu-se cu cea vecina.

Fig 43 O grupa de cufundaci

Cuibul e simplu; cīteva ramuri de stuf si papura, larg īmpletite cu alte buruieni de apa; refacut de M.s.).

Seamana mai mult cu o zdreanta de rogojina, care pluteste. Ouale stau īn umezeala si sīnt clocite cīnd de barbat, cīnd de femeie.

Puii, dragalasi, au gītul lung, subtire si cu niste dungulite negre pe fondul cenusiu, cum e pe blana de tigru. De cum au iesit din gaoace sīnt pusi la īnvatatura. Vreme nu este de pierdut, caci cuibul fiind īn vazul tuturor dusmanilor lesne se poate repezi un uliu sa ia īn gheare un puisor.

Sistemul de educatie este acel aratat de J.-J. Rousseau pentru oameni.. La īnceput, cīt puii sīnt īnca cu tuleie, parintii le dau mīncare din plisc. De īndata ce au crescut mai maricei, si cresc repede, parintele se face ca scapā mīncarea īn apa. Puii se reped, siliti sa īnvete a īnota, caci altfel mor de foame. O adevarata alergare are loc, iar cel ce a dat mai bine din labute capata hrana. Mai pe urma tot asa sīnt īnvatati sa se cufunde. Cīnd se ostenesc, parintii īi iau īn cīrca, pe spinare. Īn acelasi chip dorm noaptea. Mama ori tata se afunda īn apa si iese tocmai īn locul unde se afla puii, care se trezesc ca pe o insula pe spatele batrīnilor. Cīnd vor sa-i lase pe apa, din nou se cufunda.

E o adevarata distractie cīnd poti sa privesti la asemenea scene gingase de familie. Nu-i usor cīnd te apropii. Pasarile stau regulat departe de tarm, departe de padurea stufului, Le place sa aiba cīmp deschis, ca sa se poata repede cufunda, la cea mai mica amenintare.

Traind izolate de lumea celorlalte pasari de balta, avīnd un mijloc asa de sigur de aparare, rar cīnd cad īn ghearele unui vrajmas. Din aceasta cauza se pare ca traiesc multi ani; timp īndelungat, aceeasi pereche vine īn acelasi loc, din aceeasi balta.

E o pasare calatoare, caci peste iarna se duce de la noi, desi numai cīnd īngheata baltile de tot.

Cele mai multe pasari calatoare vin dinspre miazazi, fie trecīnd spre regiunile nordice, fie oprindu-se vara la noi spre a scoate puii.