ORDINUL PROTURELOR
Fig. 181. Eosentemon
Sînt insectele cele mai simple, cu caractere care aduc aminte si de miriapode.
Au fost descoperite abia în 1907, în Italia, de învatatul Silvestri. Pe urma s-au întîlnit în Rusia, Germania, America de Nord, iar acum 8 ani în Franta[1].
La noi au fost descrise abia în 1930, pentru întîia oara de catre M.A. Ionescu[2], asistent la laboratorul de zoologie din Bucuresti, într-o lucrare publicata la Academia Româna. S-au aflat sub frunzele moarte din padurea de pe Muntele Cumpatul lînga Sinaia, la 850 m înaltime, ca si în Valea Prahovei, pe sub pietre.
Sînt insecte marunte, rar mai lungi de ½ mm, cu corpul lungaret, cam. latit si fara antene. Sub piept au trei perechi de picioare ca la insecte, dar mai au niste monturi, picioare închircite, pe cele dintîi 3 inele abdominale. Picioarele de dinainte, mai lungi, sînt tinute în sus ca niste antene; animalul se-serveste de ele pentru pipait si apucat. N-au aripi. Pot apuca hrana cu gura asa facuta încît cu ea înteapa si apoi suge.
Încolo, viata lor e putin stiuta.
|
