PROTOZOARELE

Lumea fiintelor, fie animal, fie planta, nu se restrînge la formele vazute cu ochiul liber. În apa ce pare limpede ca lacrima, microscopul arata fiinte marunte, care-si duc viata aceeas 18518h79s i ca si a animalului urias, restrînsa la hrana, la apararea de dusmani si la înmultire.

Ce uimit a fost cel dintîi învatat, oladezul Leeuwenhoek, cînd a cercetat cu microscopul fabricat de el stropi de apa dintr-un poloboc!....

«Spre surprinderea lui, zari un mare numar de fel de fel de fiinte, mici, mici de tot, poate de 10 000 de ori mai mici decît o insecta de apa. Una avea în partea de dinainte doua cornite, care se miscau întruna ca urechile unui cal; în partea de dindarat a trupului tîrîia o coada. Asta specie îsi schimba necontenit înfatisarea.»

Nestiind ce sa creada, Leeuwenhoek scrie presedintelui Societatii de stiinte din Londra, aratînd ce a descoperit.

Învatatii clatinara din cap neîncrezatori. Cam asa se întîmpla adesea, cînd vine vorba despre o descoperire. Nu trebuie uitat ca faptul a avut loc în veacul al 17-lea, cam pe vremea lui Mihai Viteazul.

La vreo jumatate de an dupa cele întîmplate, în aprilie 1676, îi trecu prin minte lui Leeuwenhoek sa cerceteze la microscop de unde vine iuteala piperului. A spalat boabe de piper si mare i-a fost mirarea cînd a gasit în apa lasata cîteva zile într-un vas deschis puzderie de fiinte marunte.

Astfel au fost descoperite protozoarele, animalele cele mai simple, al caror trup este redus la o bucatica de protoplasma, învelita de o pielita subtire, alteori chiar neînvelita.

Protozoare se afla pretutindeni: în apa marilor, în apele dulci, în ochiul de apa de primavara ca si în orice loc umed. Aceasta este conditia existentei lor: umiditatea. Nu pot trai unde nu e apa.

Nu trebuie trasa încheierea ca se gasesc, bunaoara, si în apa curata de izvor, iar cînd bem apa înghitim si multe asemenea animale. Nu.

Protozoarele sînt studiate de o disciplina aparte a biologiei, protozoologia (N.G.).

Protozoarele sînt fiinte, deci au nevoie de hrana. Apa de izvor, limpede, venita din adîncul pamîntului, nu cuprinde decît substante minerale; putreziciuni n-au avut cum sa se faca, iar protozoarele numai în apa cu substante organice pot trai. Nu se întîlnesc în apa ce curge pe turloiul cismelei, însa foiesc în baltoacele adunate jos, lînga izvor.

si sînt atît de variate, ca forme, încît e o adevarata placere sa stai ceasuri întregi cu ochiul la microscop, privind în picatura de apa în care furnica fiintele marunte, lumea celor mici: microcosmul.

Uimirea celor dintîi învatati a fost mare; cînd au pus o mîna de fîn, din stogul de pe cîmp, într-un pahar de apa calduta si limpede. Dupa o zi, doua, în apa se aflau fel de fel de protozoare. De unde au iesit? Gîndul celor care le-au observat a fost ca asemenea fiinte au luat nastere asa, dintr-odata, spontan (generatie spontana). Altii, aducîndu-si aminte de vorba unui filosof ca din nimic nu poate iesi nimic (Ex nihil), s-au caznit si au gasit lamurirea.

Protozoarele sînt fiinte marunte, cu trupul moale. Cînd balta în care traiesc multumite seaca, se strînge ghem fiecare si se învaluie cu o pielita mai groasa, ca într-o carapace. Se închisteaza si putin le pasa de seceta. Vîntul le ia, ca si pe orice fir de praf, si le împrastie peste fînul de pe cîmp, pe acoperisurile caselor, pretutindeni. Cînd ploua, sînt spalate de pe acoperis, cad în poloboc. Acolo li se topeste învelisul, traind iarasi în libertate. Tot asa cînd fînul e pus în apa calduta, protozoarele închistate, aduse de vînt, prind a foi. De chestiunea generatiei spontane se leaga si marele bine pe care l-a facut omenirii învatatul Pasteur. Cautînd sa dovedeasca ca generatia spontana este o parere gresita, a dovedit si existenta în aer a bacteriilor. Poti lasa apa într-o retorta cîte zile vrei, fara sa se gaseasca vreo bacterie în ea, cu conditia ca apa fiarta sa fie izolata de aer. De îndata ce vine în contact cu aerul, se însemînteaza cu microbi.

În infuziile de fîn, dar si în apa de iazuri, se gaseste mai adesea cel mai obisnuit infusoriu (Paramecium) cu contur oval, cu înfundatura a membranei în partea anterioara, care are functiunea gurii. Trupul e acoperit cu prelungiri fine, transparente, de forma pufului de par, prin a caror clatinare se misca animalul, în drum spiralat. Prin transparenta învelisului se vede în protoplasma o vezicula pulsatila, ce se strînge si se largeste în felul contractiei inimii. Se înmulteste prin ruperea trupului în doua. Se gîtuie la mijloc deodata, apoi jumatatile se despart, dînd doi indivizi diferiti. Acestia cresc, se împart în doua la rîndul lor, asa încît s-a putut cultiva în vreme de 13 ani dintr-un singur Paramecium, nu mai putin de 9 000 generatii, fara sa sleiasca puterea de viata a infuzorului. Dintr-o bucatica de protoplasma nici cît 1/3 de milimetru de lunga, s-au format 9 000 de generatii de infuzori, formînd uneori o pielita laptoasa la suprafata apei dintr-un vas cu gura mai îngusta.

Fig. 446. Paramecium.

În apa curata nu le prea merge, caci le trebuie substante organice provenite din putrezire. De aceea Paramecium joaca rolul vulturilor din tinuturile calde. Cînd au dat peste un cadavru de peste, îl curata încetul cu încetul în întregime de nu ramîn decît oasele. Cu cît trupul putrezeste, sucurile trec în corpul infuzorului.

Sînt fel de fel de infuzori în apele dulci, care mai de care mai atractive ca înfatisare si viata. Asa e, bunaoara, Vorticella, care spre deosebire de Paramecium traieste fixata. Are o codita lunga, transparenta; la vîrf e trupul animalului ca un paharel pe marginea caruia sînt numerosi cili. Acestia provoaca un Vîrtej lesne de prins, daca în apa se pun cîteva fire de carmin. A-trase de vîrtejul cililor le vezi cum se învîrtesc în dreptul «gurii», intrînd apoi cîte unul în trup. Simte animalul ceva pericol, ceva ce nu-i place, într-o clipa, nu bagi de seama, se schimba. Piciorusul se strînge ca o spirala deasa, iar trupul devine o sfera mica, cu un manunchi de cili.

Tipurile pomenite de protozoare, numite infuzorii, sînt cele mai complexe, avînd un învelis. Se aseamana cu majoritatea celulelor din trupul animalelor superioare.

Fig. 447. Styichia mitilus. Infuzor care se tîraste, cu niste cilinoi tepeni.

Fig. 448. Vorticella.

În afara lor se gasesc alte forme de protozoare, cu trupul redus numai la protoplasma. Unele din ele au darul de a-si face un învalis mineral, din piatra de var (foraminifere) ori din materii silicioase (radiolare). Foraminifere se gasesc si în apele dulci. Radiolarele sînt marine. si la unele si la altele se poate prinde extraordinara bogatie de forme delicate, cum numai natura poate sa închipuie.

În sfîrsit sînt de pomenit si protozoarele parazite. Din neamul lor face parte si Plasmodium, care provoaca frigurile la om (malaria) si Babesia, descoperit de profesorul Babes, care naste epidemii la vite. Asemenea protozoare sînt transmise cel dintîi prin tîntari (Anopheles), al doilea printr-un acarian asemenea capuselor.

E nesfîrsita varietatea lumii animale, de la cele mai simple, ca o celula, pîna la acele din care se trage si spita omului[2].