ROTIFERELE

Fac placerea celui care obisnuieste sa se uite cu microscopul la o picatura de apa luata dintr-un iaz bogat în alge, dintr-un poloboc cu apa stă 242b116c ;tuta sau o picatura de roua dintre muschii de pe casele vechi.

Pe lînga tot soiul de infuzorii si alte protozoare, nu se poate sa nu prinda în cîmpul microscopului si cîte o fiinta, neastîmparata, al carui corp e împartit în doua. Partea de sus e mai umflata, jumatatea de jos ca o coada subtire, sfîrsita cu 2 - 3 spini. Ceea ce atrage atentia sînt doua rotocoale de cili la partea superioara, mereu în miscare. Sînt bratele lor. Prin miscarea cililor se naste Vîrtej de apa, care aduce hrana la gura, dar si miscarea animalului, fiind asemenea elicelor de la aeroplan.

Animalul e atît de straveziu, încît se vede în el tubul digestiv cu un stomac care are fata launtrica mai întarita prin 2 placi chitinoase mereu în miscare, spre a sfarîma organismele înghitite. Macar ca acest rotifer are 1 mm lungime, totusi este superior alcatuit, avînd ochi, sistem.nervos.

Traieste si într-o picatura de apa strînsa între firele de muschi. Cum ajunge acolo?

De regula locul lor de trai e într-un ochi de apa. Daca acesta e pe cale de a seca, rotiferul se înveleste într-o carapace chitinoasa rezistenta si asteapta zile mai bune. Vine o ploaie care aduce apa la loc; se descatuseaza din închisoarea ei si traieste mai departe. S-a uscat de tot balta? Chistul e luat de vînt si împrastiat departe. Cade între muschi. Aici, de regula, umezeala se pastreaza. Pielita ce-l învalea dispare si traieste ca în balta sau e luat de ploaie de pe acoperisul casei si trecut în polobocul cu apa. Spre toamna, da un ou trainic, învalit cu coaja mai groasa, care rezista frigului. Primavara iese din el alt rotifer[2].

Fig. 441. Un rotifer.