Reptilele
Reptilele au plamani pentru respirat, nasc pui din oua si au sange rece - corpul lor nu produce caldura proprie ci isi ia caldura de la soare. Caldura corpului lor se schimba in functie de caldura mediului inconjurator.
Ele sunt animale poichiloterme.
Reptilele au pielea uscata, groasa si
solzoasa.
|
Ce sunt reptilele ? Reptilele alcatuiesc o grupa de animale foarte diverse si colorate, reprezentate pe fiecare continent, cu exceptia Antarcticii. Cele mai bine cunoscute reptile sunt probabil serpii si sopârlele, pur si simplu pentru ca au o arie de raspândire mai mare decât crocodilii, broastele testoare si iguanele, care intra totusi si ele în clasa Reptilia. Adevarul este ca multi oameni nici nu stiu ca broastele testoase sunt reptile. Au fost descrise peste 7 000 specii de reptile, majoritatea traind în regiunile tropicale si sub-tropicale.
Reptilele sunt aproape întotdeauna usor de identificat, datorita unor caracteristici comune care le deosebesc cu usurinta de alte animale terestre sau semi-terestre. Cel mai evident semn ca un animal este reptila îl constituie pielea cu solzi care îi acopera cea mai mare parte a corpului. Toate reptilele au un tip de solzi, iar unele au ajuns chiar sa îsi dezvolte acesti solzi pentru scopuri specifice. Carapacea unei broaste testoase este pur si simplu alcatuita dintr-un grup de solzi mariti si întariti, care au evoluat pentru a-si proteja "proprietarul". Alte reptile au solzii atât de mici, încât nici macar nu se pot vedea cu ochiul liber. Toate reptilele sunt vertebrate si respira aer (chiar si cele care îsi petrec în apa o mare parte a vietii). Aproape toate au patru membre, desi în cazul serpilor si al unor sopârle aceste membre nu sunt, de obicei, vizibile. De asemenea, sunt animale amniotice, ceea ce înseamna ca embrionul care se dezvolta este protejat de o serie de membrane si o cochilie dura, care împiedica oul sa se usuce, oferindu-i în acelasi timp o forma de protectie împotriva animalelor de prada. Într-o oarecare masura, reptilele se definesc si prin caracteristicile pe care NU le au, la fel de bine ca si prin cele pe care le au. Spre deosebire de mamifere si pasari, care au evoluat tot din reptile, animalele din clasa Reptilia sunt în cea mai mare parte incapabile sa îsi regleze temperatura propriului corp si, în acest scop, depind de conditiile de mediu. De asemenea, reptilele nu au blana sau pene. |
|||||
|
Habitat si raspandire Reptilele sunt animale extrem de
adaptabile, care au evoluat astfel încât sa ocupe o uimitoare
diversitate de habitate. Ele traiesc pe toate continentele, mai
putin în
Multe specii de serpi si sopârle traiesc în arbori, dar altele prefera sa traiasca pe sol, în mlastini sau în câmp deschis. Exista specii precum testoasele sau serpii marini care îsi petrec aproape toata viata în largul oceanului. Exista chiar si o specie de sopârla marina, care traieste în Insulele Galapagos, unde îsi petrece o mare parte din viata, desi adesea coboara în adâncuri pentru a se hrani. Foarte putine tari (de obicei, insule) sunt complet lipsite de reptile. Exista însa si tari unde traiesc foarte putin specii de reptile. De exemplu, în Noua Zeelanda nu exista nici un fel de serpi nativi, dar exista câteva specii de sopârle, iar acesta este unicul loc unde traieste o specie foarte rara de iguana, tuatara. Cum reptilele au nevoie de caldura mediului, aria de raspândire a acestora este limitata de temperatura si ele sunt din ce în ce mai putin raspândite pe masura ce ne apropiem de poli. Chiar si în zonele cu ierni grele si perioade îndelungate de frig, exista însa multe specii de reptile, care rezista datorita capacitatii de hibernare. |
În general, au 4 membre pentadactile, terminate cu gheare. Membrele sunt scurte, prinse pe laturile corpului, încât nu-l pot ridica de la pamânt decât foarte putin, de unde si denumirea de reptile sau târâtoare. La unele specii, membrele sunt rudimentare sau lipsesc (serpi).
Tegumentul reptilelor este impermeabil si foarte sarac în glande tegumentare. Ca adaptare la viata terestra, patura externa a epidermei, cornoasa, formeaza un strat gros si rezistent, aparând corpul împotriva uscaciunii si loviturilor. Acest strat formeaza, la suprafata corpului, granule, solzi imbricati de diferite forme, scuturi sau placi. La unele reptile cum sunt broastele testoase si crocodilii, epiderma produce placi osoase, care dubleaza scuturile cornoase, alcatuind o adevarata cuirasa, mai mult sau mai putin tare.
Din cauza puternicei dezvoltari a stratului cornos,
cresterea animalului este împiedicata, dar
acest strat se desprinde periodic prin napârlire, fie sub forma unei teci
continue numita exuvie, ca la serpi, fie sub forma de petece
mari ca la soprle.
La broastele testoase si crocodili, stratul cornos nu
napârleste. Pigmentii sunt produsi ai
pielii si în acest caz culoarea corpului nu se schimba în
legatura cu variatiile de culoare ale mediului (sopârle,
serpi) sau sunt localizati în comatofori pusi în legatura
cu sistemul nervos, iar culoarea se schmba în concordanta cu cea
a mediului (cameleon).
La unele specii de reptile inferioare ( Rhychocephalia ), coloana vertebrala este formata din vertebre amficelice, iar notocordul este persistent, ca la pesti. La restul reptilelor actuale notocordul dispare la adult, iar vertebrele sunt, în general, de tip procelic. Capul se articuleaza de coloana vertebrala printr-un singur condil occipital.
Coloana vertebrala este impartita în 5 regiuni: cervicala, dorsala, lombara, sacrala si caudala. Numai la ofidieni, lipsindu-le membrele, coloana vertebrala nu mai prezinta aceste regiuni.
Regiunea cervicala este formata din mai multe vertebre mobile. Pentru prima data la reptile se diferentiaza primele doua vertebre: atlas si axis. Vertebra atlas are forma unui inel iar a doua, axis, prin intermediul apofizei odontoide, permite o mare mobilitate a capului. Vertebrele regiunii dorsale poarta coaste bine dezvoltate, iar cele din regiunea lombara variaza ca numar si sunt distincte fata de cele dorsale. Regiunea sacrala de care sunt prinse membrele posterioare este alcatuita din 2 vertebre prevazute cu apofize transverse, dezvoltate. Numai la crocodilieni sunt 3 vertebre sacrale. Regiunea sacrala se continua cu regiunea cadala. La unele reptile (sopârle si crocodili) o parte din coastele anterioare ale regiunii dorsale se unesc între ele pe linia mediana-ventrala formând sternul. Acestea se numesc coaste adevarate, iar cele ramase libere, coaste flotante.
Aparatul digestiv al reptilelor este mai bine dezvoltat decât al amfibienilor. Dintii se dezvolta pe maxilare si mandibula, iar la unele specii si pe pe alte oase ale cavitatii bucale: vomer, palatine, pterigoide. Toate reptilele au dinti, afara de chelonieni, la care falcile sunt îmbracate în teci cornoase, taioase. Dupa felul cum sunt prinsi pe falci, se deosebesc trei tipuri de dinti: acrodont. pleurodont, si tecodont. La tipul acrodont, dintii sunt fixati chiar la marginea distala a falcilor, formând un corp comun cu acesta (unele sopârle Agamidae, Chamaeleonidae ). La tipul pleurodont, ei sunt situati într-un sant de pe partea interna a falcilor si sudati de acestea ( Iguanidae si unii ofidieni). Tipul tecodont (crocodili) este caracterizat prin dintii fixati în alveole dentare, ca la mamifere. La reptilele veninoase, o parte din dinti sunt pusi în legatura cu glandele cu venin. Acesti dinti au în lungul lor un canal intern (vipera) sau un sant (sarpele cu ochelari) prin care se scurge veninul.
Intestinul reptilelor este diferentia în intestin subtire si intestin gros, care continuându-se cu rectul, se deschide într-o cloaca, în care se mai deschid conductele urinare si genitale.
Din cauza adaptarii la viata terestra, tegumentul reptilelor este puternic cornificat, impermeabil, deci nu se mai poate realiza o respiratie cutanee; plamânii sunt unicele organe de respiratie, de aceea si diferentierea lor prin suprafata pulmonara de schimb a gazelor este mult marita fata de a batracienilor. Aparatul respirator începe cu ductele sau fosele nazale si continua cu faringele, laringele, traheea, bronhii care patrund în cei doi plamâni. La rinocefali, plamânii au o alcatuire mai simpla ca la amfibieni. La ofidieni, ca urmare a corpului îngust si mult alungit, functioneaza numai plamânul drept, iar cel stâng este foarte redus. Mecanismul respiratiei, exceptând chelonienii, este deosebit de cel de la batracieni. Respiratia se realizeaza prin largirea si strâmtarea cutiei toracice, fapt care apare pentru prima data în seria animala.
Aparatul circulator este mai bine dezvoltat decât la amfibieni. La majoritatea reptilelor inima este tricamerala, fiind împartita în doua atrii (auricule) si un ventricul, ca la amfibieni, dar la reptilele inferioare în ventricul începe sa se schiteze un mic perete despartitor, septum ventricular, care la crocodilieni se definitiveaza, inima lor fiind tetracamerala. Exista doua arcuri aortice care se deschid separat în ventricul. Cu toate aceste modificari, la reptile circulatia sângelui ramâne tot închisa, dubla si necompleta, ca la amfibieni.
Reptilele sunt animale poichiloterme care în zona temperata hiberneaza.
Aparatul excretor este reprezentat prin metanefros rinichi). Cele doua uretere se deschid în cloaca. Unele reptile au si o vezica urinara care se deschide tot în cloaca.
Reptilele depun ouale pe uscat, în cuiburi, si sunt clocite de caldura soarelui. Ouale, telolecite, sunt protejate de o coaja calcaroasa sau pergamentoasa. Ca urmare a depunerii oualelor pe uscat, embrionul poseda o anexa, amniosul, în forma de sac, plin cu un lichid, care-l înconjoara, asigurându-i un mediu umed si de protectie contra socurilor.
|
