Reptilele
Reptilele au plamani pentru respirat, nasc pui din oua si au sange rece - corpul lor nu produce caldura proprie ci isi ia caldura de la soare. Caldura corpului lor se schimba in functie de caldura mediului inconjurator.
Ele sunt animale poichiloterme.
Reptilele au pielea uscata, groasa si
solzoasa.
|
Ce sunt reptilele ? Reptilele alcatuiesc o grupa de animale foarte diverse si colorate, reprezentate pe fiecare continent, cu exceptia Antarcticii. Cele mai bine cunoscute reptile sunt probabil serpii si sopārlele, pur si simplu pentru ca au o arie de raspāndire mai mare decāt crocodilii, broastele testoare si iguanele, care intra totusi si ele īn clasa Reptilia. Adevarul este ca multi oameni nici nu stiu ca broastele testoase sunt reptile. Au fost descrise peste 7 000 specii de reptile, majoritatea traind īn regiunile tropicale si sub-tropicale.
Reptilele sunt aproape īntotdeauna usor de identificat, datorita unor caracteristici comune care le deosebesc cu usurinta de alte animale terestre sau semi-terestre. Cel mai evident semn ca un animal este reptila īl constituie pielea cu solzi care īi acopera cea mai mare parte a corpului. Toate reptilele au un tip de solzi, iar unele au ajuns chiar sa īsi dezvolte acesti solzi pentru scopuri specifice. Carapacea unei broaste testoase este pur si simplu alcatuita dintr-un grup de solzi mariti si īntariti, care au evoluat pentru a-si proteja "proprietarul". Alte reptile au solzii atāt de mici, īncāt nici macar nu se pot vedea cu ochiul liber. Toate reptilele sunt vertebrate si respira aer (chiar si cele care īsi petrec īn apa o mare parte a vietii). Aproape toate au patru membre, desi īn cazul serpilor si al unor sopārle aceste membre nu sunt, de obicei, vizibile. De asemenea, sunt animale amniotice, ceea ce īnseamna ca embrionul care se dezvolta este protejat de o serie de membrane si o cochilie dura, care īmpiedica oul sa se usuce, oferindu-i īn acelasi timp o forma de protectie īmpotriva animalelor de prada. Īntr-o oarecare masura, reptilele se definesc si prin caracteristicile pe care NU le au, la fel de bine ca si prin cele pe care le au. Spre deosebire de mamifere si pasari, care au evoluat tot din reptile, animalele din clasa Reptilia sunt īn cea mai mare parte incapabile sa īsi regleze temperatura propriului corp si, īn acest scop, depind de conditiile de mediu. De asemenea, reptilele nu au blana sau pene. |
|||||
|
Habitat si raspandire Reptilele sunt animale extrem de
adaptabile, care au evoluat astfel īncāt sa ocupe o uimitoare
diversitate de habitate. Ele traiesc pe toate continentele, mai
putin īn
Multe specii de serpi si sopārle traiesc īn arbori, dar altele prefera sa traiasca pe sol, īn mlastini sau īn cāmp deschis. Exista specii precum testoasele sau serpii marini care īsi petrec aproape toata viata īn largul oceanului. Exista chiar si o specie de sopārla marina, care traieste īn Insulele Galapagos, unde īsi petrece o mare parte din viata, desi adesea coboara īn adāncuri pentru a se hrani. Foarte putine tari (de obicei, insule) sunt complet lipsite de reptile. Exista īnsa si tari unde traiesc foarte putin specii de reptile. De exemplu, īn Noua Zeelanda nu exista nici un fel de serpi nativi, dar exista cāteva specii de sopārle, iar acesta este unicul loc unde traieste o specie foarte rara de iguana, tuatara. Cum reptilele au nevoie de caldura mediului, aria de raspāndire a acestora este limitata de temperatura si ele sunt din ce īn ce mai putin raspāndite pe masura ce ne apropiem de poli. Chiar si īn zonele cu ierni grele si perioade īndelungate de frig, exista īnsa multe specii de reptile, care rezista datorita capacitatii de hibernare. |
Īn general, au 4 membre pentadactile, terminate cu gheare. Membrele sunt scurte, prinse pe laturile corpului, īncāt nu-l pot ridica de la pamānt decāt foarte putin, de unde si denumirea de reptile sau tārātoare. La unele specii, membrele sunt rudimentare sau lipsesc (serpi).
Tegumentul reptilelor este impermeabil si foarte sarac īn glande tegumentare. Ca adaptare la viata terestra, patura externa a epidermei, cornoasa, formeaza un strat gros si rezistent, aparānd corpul īmpotriva uscaciunii si loviturilor. Acest strat formeaza, la suprafata corpului, granule, solzi imbricati de diferite forme, scuturi sau placi. La unele reptile cum sunt broastele testoase si crocodilii, epiderma produce placi osoase, care dubleaza scuturile cornoase, alcatuind o adevarata cuirasa, mai mult sau mai putin tare.
Din cauza puternicei dezvoltari a stratului cornos,
cresterea animalului este īmpiedicata, dar
acest strat se desprinde periodic prin napārlire, fie sub forma unei teci
continue numita exuvie, ca la serpi, fie sub forma de petece
mari ca la soprle.
La broastele testoase si crocodili, stratul cornos nu
napārleste. Pigmentii sunt produsi ai
pielii si īn acest caz culoarea corpului nu se schimba īn
legatura cu variatiile de culoare ale mediului (sopārle,
serpi) sau sunt localizati īn comatofori pusi īn legatura
cu sistemul nervos, iar culoarea se schmba īn concordanta cu cea
a mediului (cameleon).
La unele specii de reptile inferioare ( Rhychocephalia ), coloana vertebrala este formata din vertebre amficelice, iar notocordul este persistent, ca la pesti. La restul reptilelor actuale notocordul dispare la adult, iar vertebrele sunt, īn general, de tip procelic. Capul se articuleaza de coloana vertebrala printr-un singur condil occipital.
Coloana vertebrala este impartita īn 5 regiuni: cervicala, dorsala, lombara, sacrala si caudala. Numai la ofidieni, lipsindu-le membrele, coloana vertebrala nu mai prezinta aceste regiuni.
Regiunea cervicala este formata din mai multe vertebre mobile. Pentru prima data la reptile se diferentiaza primele doua vertebre: atlas si axis. Vertebra atlas are forma unui inel iar a doua, axis, prin intermediul apofizei odontoide, permite o mare mobilitate a capului. Vertebrele regiunii dorsale poarta coaste bine dezvoltate, iar cele din regiunea lombara variaza ca numar si sunt distincte fata de cele dorsale. Regiunea sacrala de care sunt prinse membrele posterioare este alcatuita din 2 vertebre prevazute cu apofize transverse, dezvoltate. Numai la crocodilieni sunt 3 vertebre sacrale. Regiunea sacrala se continua cu regiunea cadala. La unele reptile (sopārle si crocodili) o parte din coastele anterioare ale regiunii dorsale se unesc īntre ele pe linia mediana-ventrala formānd sternul. Acestea se numesc coaste adevarate, iar cele ramase libere, coaste flotante.
Aparatul digestiv al reptilelor este mai bine dezvoltat decāt al amfibienilor. Dintii se dezvolta pe maxilare si mandibula, iar la unele specii si pe pe alte oase ale cavitatii bucale: vomer, palatine, pterigoide. Toate reptilele au dinti, afara de chelonieni, la care falcile sunt īmbracate īn teci cornoase, taioase. Dupa felul cum sunt prinsi pe falci, se deosebesc trei tipuri de dinti: acrodont. pleurodont, si tecodont. La tipul acrodont, dintii sunt fixati chiar la marginea distala a falcilor, formānd un corp comun cu acesta (unele sopārle Agamidae, Chamaeleonidae ). La tipul pleurodont, ei sunt situati īntr-un sant de pe partea interna a falcilor si sudati de acestea ( Iguanidae si unii ofidieni). Tipul tecodont (crocodili) este caracterizat prin dintii fixati īn alveole dentare, ca la mamifere. La reptilele veninoase, o parte din dinti sunt pusi īn legatura cu glandele cu venin. Acesti dinti au īn lungul lor un canal intern (vipera) sau un sant (sarpele cu ochelari) prin care se scurge veninul.
Intestinul reptilelor este diferentia īn intestin subtire si intestin gros, care continuāndu-se cu rectul, se deschide īntr-o cloaca, īn care se mai deschid conductele urinare si genitale.
Din cauza adaptarii la viata terestra, tegumentul reptilelor este puternic cornificat, impermeabil, deci nu se mai poate realiza o respiratie cutanee; plamānii sunt unicele organe de respiratie, de aceea si diferentierea lor prin suprafata pulmonara de schimb a gazelor este mult marita fata de a batracienilor. Aparatul respirator īncepe cu ductele sau fosele nazale si continua cu faringele, laringele, traheea, bronhii care patrund īn cei doi plamāni. La rinocefali, plamānii au o alcatuire mai simpla ca la amfibieni. La ofidieni, ca urmare a corpului īngust si mult alungit, functioneaza numai plamānul drept, iar cel stāng este foarte redus. Mecanismul respiratiei, exceptānd chelonienii, este deosebit de cel de la batracieni. Respiratia se realizeaza prin largirea si strāmtarea cutiei toracice, fapt care apare pentru prima data īn seria animala.
Aparatul circulator este mai bine dezvoltat decāt la amfibieni. La majoritatea reptilelor inima este tricamerala, fiind īmpartita īn doua atrii (auricule) si un ventricul, ca la amfibieni, dar la reptilele inferioare īn ventricul īncepe sa se schiteze un mic perete despartitor, septum ventricular, care la crocodilieni se definitiveaza, inima lor fiind tetracamerala. Exista doua arcuri aortice care se deschid separat īn ventricul. Cu toate aceste modificari, la reptile circulatia sāngelui ramāne tot īnchisa, dubla si necompleta, ca la amfibieni.
Reptilele sunt animale poichiloterme care īn zona temperata hiberneaza.
Aparatul excretor este reprezentat prin metanefros rinichi). Cele doua uretere se deschid īn cloaca. Unele reptile au si o vezica urinara care se deschide tot īn cloaca.
Reptilele depun ouale pe uscat, īn cuiburi, si sunt clocite de caldura soarelui. Ouale, telolecite, sunt protejate de o coaja calcaroasa sau pergamentoasa. Ca urmare a depunerii oualelor pe uscat, embrionul poseda o anexa, amniosul, īn forma de sac, plin cu un lichid, care-l īnconjoara, asigurāndu-i un mediu umed si de protectie contra socurilor.
|
