Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




VIERMI INELATI

Animale


VIERMI INELAŢI[1]



Fig. 436. Gordius iesind dintr-un gîndac (d. refacut de M.s.).

Trupul acestor viermi este format din inele ce se vad si în afara, dupa brazdaturile din curmezis ce le despart. Cel mai cunoscut de toata lumea este rîma (Lumbricus terrestris)2, vierme care duce ponosul neamurilor lui stricatoare, fiind nesocotit, desi este unul din ajutoarele cele mai de pret chiar pentru raspîndirea civilizatiei omenesti.

E, poate, cea mai buna pilda din natura de ce înseamna modestie, împlinirea pe tacute a datoriei, fara a astepta rasplata ori recunostinta.

Daca de ceilalti viermi omul are groaza si nu i-ar atinge, Doamne fereste, cu rîma e altfel. O ia, o pune-n palma, caci e curata la piel 454j914e e si trandafirie ca fata unui copil.

De aceea o poate oricine observa mai cu atentie, iar prin ea poate capata notiuni mai apropiate despre organizarea unui vierme.

Se vede ca rîma[2] are corpul format din inele însirate unele lînga altele, la fel aproape toate, afara de cîteva mai groase înspre capatul unde se afla gura. N-are cap în întelesul obisnuit, adica o parte deosebita de trup, unde s-au îngramadit simturile.

Taria ei e în muschii pielii. O vezi cum se întinde, de se face subtire si lunga, apoi se strînge gramada si se îngroasa. Are asa de mare putere în muschi, încît n-o poti lesne scoate din casa ei, daca se prinde cu capatul dindarat al trupului de vreun bulgaras de tarîna.

N-are picioare, dar în piele se gasesc împlîntati niste perisori aspri, în siruri de-a lungul trupului, care tin locul unor picioruse marunte.

Pielea subtire este trandafirie, bogata în vase de sînge, ca si în terminatii nervoase. Poate respira prin ea. De aceea trebuie sa o tie curata.

Rima n-are organe de simturi, cum ar fi urechi, nas ori ochi, dar în schimb pipaitul este atît de dezvoltat, iar sensibilitatea pielii marita, încît simte lumina si o ocoleste.

Rima mai are o particularitate. Taiata cu sapa în doua, nu piere. Fiecare jumatate îsi cauta de drum devenind, dupa scurta vreme, doua fiinte deosebite ce-si continua traiul. Aceasta particularitate, ca si coloarea pielii este o arma de aparare împotriva pieirii neamului ei, caci rar animal care sa aiba atîtia dusmani.

De cum începe primavara si gospodarul sapa straturile în gradina, gainile, dar mai ales ratele, se tin în urma si nu lasa rîma vie. O îmbuca lacom, caci s-au saturat si ele numai de grauntele de peste iarna.

Daca ar fi numai gobaile din curte! Cîrtita o urmareste pe sub pamînt, oriunde o gaseste. Îsi face provizie de carne proaspata, caci cîrtita nu se satura cu una, cu doua. Nici noaptea nu poate rasufla în libertate biata rîma - ariciul e neadormit. O pîndeste si o înghite.

Biruie nevoile prin înmultire, ca mai toate fiintele cu dusmani multi. Desi nimicita de toata lumea, este unul dintre animalele care contribuie mai mult la învestmîntarea pamîntului cu mantia vegetatiei, iar omului îi este de mare ajutor, caci îi pregateste brazde pentru semanat.

C. Darwin, vestitul naturalist, a aratat marele folos adus omenirii de catre rîma. Aceasta minte superioara, care a dat sisteme filosofice, hu a socotit ca-si micsoreaza însemnatatea activitatii sale scoborîndu-se la amanuntita cercetare a vietii unei biete rîme.

Lucrarea lui asupra acestui vierme este un clasic exemplu de cît poate savîrsi rabdarea si ce rezultate nebanuite poate aduce studierea chiar a unui neînsemnat vierme, în aparenta.

Fig. 437. Rîme. Frunze uscate îngramadite la intrarea unei locuinte de rîma.

Rîma îsi duce viata mai mult în pamînt, unde sapa tuburi, uneori adînci de 2 metri. Cîta munca nu-i trebuie, pentru ca fara sapa ori gheare sa sfredeleasca destul de iute pamîntul! Sfredelul îl are la capatul trupului, unde pielea este ceva mai îngrosata, cum ar fi bataturile de la palma unui muncitor. Ce face însa cu tarîna ce o sapa? Aici e minunea minunilor. O manînca. Daca prinzi o rîma si te uiti la ea în zare, vezi în mijlocul ei o dunga negrie de la un capat la altul al trupului. Este matul plin cu pamînt, înghite pamîntul, dar nu se hraneste decît cu substantele putrezite ce se afla amestecate în tarîna neagra. Pusa în nisip n-ar putea trai, caci nisipul este numai cremene sfarîmata marunt.

Dar tocmai prin acest obicei rîma este folositoare omului. Înghitind pamîntul, nu mistuie decît partea ce se poate mistui din el; cît ramîne da afara din trup, ca sa faca loc pentru alta hrana. Noaptea, sau si ziua dupa o bura de ploaie, rîma iese la fata pamîntului cu bagare de seama ca sa-si lase "murdariile", adica tarîna ce a trecut prin matul ei. Sînt acei cîrnaciori de pamînt subtiri, împletiti în gramajoare, mici movilite de tarîna fina, întîlnite în lungul cararilor.

Exista rîme, prin partile calde ale Africii, a caror gramajoare de murdarii sînt înalte aproape cît un sfert de metru. Întelege oricine acum folosul ce-l aduc rimele, rascolind pamîntul, aerisindu-1 prin locuintele lor, dar mai ales, carînd la fata pamînt gras de la adînc.

Cît pamînt poate aduce din adînc o biata rîme ? Vine si numarul muncitorilor în joc. Cu rabdare poti ajunge departe; cu munca chiar slaba, dar. metodic si îndelung savîrsita, iarasi poti ajunge departe. Dar cînd munca aceea putina e facuta de multi deodata, rezultatul este si mai repede atins. Asa e si cu rimele. Una singura prea putin pamînt ar presara. Multe aduc tarîna mai multa, putînd acoperi prundisul, hîrburile sau orice alte corpuri care opresc sa creasca iarba.

Unii au avut curiozitatea sa numere cîte rîme ar fi pe un hectar de pamînt. Au gasit o armata întreaga: peste 130 000. Socotind cîta tarîna poate aduce fiecare rîma într-o vara, s-a gasit ca pot sa astearna astfel, prin numarul lor mare, pe fiecare an, pe fata unui hectar, un strat de pamînt rodnic gros de 2,5 cm.



Prin migaloasa lor truda de fiecare zi ajung sa transforme un teren neproductiv în unul acoperit macar de iarba, iar prin canalele ce sapa în pamînt, aerisindu-1, înlesnesc patrunderea radacinilor chiar pentru copaci. Dar lucrul e mai complicat. Rima se hraneste si cu frunze uscate, pe care le trage în locuinta sa spre a le rupe bucatica cu bucatica. În acest chip îngrasa pamîntul în adînc, farîmiturile de frunze putrezind în fundultuburilor sapate. Un naturalist german a facut urmatoarea experienta: într-un vas de sticla plin cu nisip a pus sa traiasca doua rîme mari. Le-a hranit cu frunze vestede. Dupa sase saptamîni numai, nisipul a fost schimbat în pamînt negru pe o grosime de un centimetru. Pe de alta parte, chiar pamîntul înghitit sufera, cît sta în matele rimei, o prefacere prin sucurile ce-l uda, devenind mai bogat în azotati si fosfati atît de pretuiti la îngrasarea pamîntului.

si iata cum biata rîma ajunge fabricanta de pamînt vegetal fara de care nici poetul, nici filosoful nu ar putea exista. Dintr-un tinut prea nisipos, rîmele fac pamînt gras ca sa se prinda la început macar cîteva firicele de iarba. Pe urma roata vietii desavîr-seste opera.

Neamurile rîmei se întîlnesc pe toata fata Pamîntului; unele de prin tarile ecuatoriale sînt lungi ca niste serpi.

Fig. 438. Nais proboscidea (d. Hentschel).

Rîma face parte dintr-o grupa de viermi foarte raspînditi mai ales în mari. Unii sînt liberi; altii îsi sapa cotloane în pamînt sau chiar fabrica o casuta ca un tub, în care îsi duc viata la adapost.

Traiesc dintre ei liberi si în apele dulci. Astfel este Lumbriculus, subtire cît un fir de ata, înotînd printre buruienile acvatice; Stylaria lacustius nu este mai lung de un centimetru, atît de straveziu ca i se vad organele launtrice. La capatul de dinainte are un soi de trompa, iar în lungul trupului perisori. Se poate înmulti prin diviziune; în dreptul unei sugrumaturi, noul animal capata trompa si ochii.

Altii îsi fac tuburi de aparare, ca si neamurile lor din mari. Asa e Tubifex, ce traieste pe fundul lacurilor mîloase cu sutele, dînd mîlului o culoare rosietica, trupul lor fiind astfel colorat. Cînd sînt tulburati, dintr-o data au intrat în pamînt, fiecare vierme avînd în mîl o casuta cilindrica, cu un capat mai iesit din mîl.

Dintre viermii Marii Negre unii s-au adaptat si în lacurile cu salinitate deosebita. Astfel [...] s-a gasit viermele liber Nerels diversicolor[3], vierme hraparet, vioi. Pe laturile corpului are cîte un sir de prelungiri ce par picioare, iar la cap o trompa cu falci ca de carabus. Sînt liberi si foiesc prin ierburile din lac.

Viermele Hypania invalida, ca si multe neamuri de ale sale marine (Polichaeta), îsi fabrica un tub de argila, în care se adaposteste trupul moale, lung, albicios (fig. 439); numai partea dinspre cap e libera, cu tufe de prelungiri pentru respirat.

Neam cu rîma, ceva mai departat, dar bine cunoscut de popor este lipitoarea (Hirudo medicinalis)[4]; si azi se mai vede la unii barbieri din provincie borcanul plin cu apa în care se misca în voie lipitorile. Se întrebuinteaza la "luatul sîngelui". Exista si iazuri, tot mai putine, în care se cresc anume lipitori spre a le avea la îndemîna lesne; se face - mai bine zis se facea - un comert rentabil cu ele în Ungaria. Cum sug sîngele?

De îndata ce a dat de piele se prinde bine cu ventuza de la cap. Cum s-a prins, începe a taia pielea cu trei falci zimtuite pe margini, adevarate fierastraie mici. Sîngele tîsneste prin rana. Lipitoarea îl suge, îl suge mereu, de pare ca nu se mai satura. Se umfla, de ajunge de 3 ori mai mare de cum era. E cu putinta sa încapa în ea atîta sînge? Stomacul, cît trupul de lung, nu numai ca se poate întinde, dar are vreo 10 perechi de buzunare. Dupa ce le-a umplut bine, se lasa singura de pe pielea animalului cu sînge cald, de care s-a prins.

Fig. 439.

Cînd e folosita la omul bolnav, ca sa nu suga prea mult sînge, e luata fara voia ei înainte de a se fi umplut prea mult sînge[5]. A o smulge e periculos, caci se mareste rana facuta pentru supt. Mijlocul simplu de a scapa de ea e sa o presari cu sare. Lipitoarea are pielea atît de subtire si sensibila, încît sarea dizolvîndu-se în umezeala de pe piele, strabate la capetele nervilor; o ustura atît de rau, ca uita si de hrana si se zvîrcoleste spre a ajunge mai repede în apa. Astfel se dezlipeste de piele.

Fig. 440. Lipitoarea.

Lipitoarea e silita sa suga mult sînge, caci nu întîlneste des animale cu sînge cald. Se întîmpla sa stea flamînda si un an. Cînd a dat peste mîncare, manînca de se umfla, spre a-i ajunge mai multa vreme.

Nu traieste la noi numai lipitoarea medicinala. Regretatul I. Scriban[6], fost profesor la Universitatea din Cluj, a aratat vreo 5 varietati din lipitoarea obisnuita; se mai gasesc la noi vreo 13 alte specii în apele dulci , dintre care una Branchiobdella astaci parazita pe branhiile de la raci, le aduce adesea stîrpirea; alta, Piscicola, parazita la pesti, iar altele libere, înotînd ca serpii, prin ondularile trupului.





Viermii inelati fac parte din încreng. Anelidelor (ANNELIDA), care cuprinde clasele Arhianelidelor (ARCHIANNELIDA), polichetelor (POLYCHAETA), oligochetelor (OLIGOCHETA) si Hirudinelor (HIRUDINEA) (N.G.).

Face parte din cl. Oligochetelor (N.G.).

Face parte din cl. Polichetelor (N.G.).

Face parte din cl. Hirudineelor (N.G.).

Lipitoarea medicinala elimina în taietura facuta în piele o substanta numita hirudinina, cu proprietati anticoagulante. Din aceasta cauza sîngele curge mai mult timp decît dintr-o rana obisnuita. Hinidinina este întrebuintata astazi în scopuri terapeutice, mai ales în bolile vasculare. "Luatul sîngelui" cu ajutorul lipitorii, practicat în deceniile trecute, era util din doua motive: elibera o cantitate de sînge din circulatie, scazînd astfel tensiunea arteriala, si introducea în organism hirudinina (aceasta, desigur, în mod inconstient) (N.G.).

Ion Scriban (1879-1937), zoolog, profesor Ia Universitatile din lasi si Cluj, autor al monografiei "Hirudinea" (C.D.).

Astazi se cunosc 23 specii (N.G.).

Branchiobdella astaci seamana cu o lipitoare, dar face parte din clasa Oligochetelor (N.G.).




Document Info


Accesari: 27321
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )