VIERMII ROTUNZI[1]
Sînt numerosi. Traiesc cei mai multi în mari sau paraziti chiar în plante. Sînt dintre ei care-si duc viata si prin locurile umede de pe uscat, în apele dulci.
Au forma lungareata, cilindrica, ascutita la capete, unde se gasesc gaura la un capat si anusul la celalalt capat.
Cunoscut de toata lumea este limbricul (Ascaris lumbricoides)[2]. Aproape nu e om care sa fi scapat în copilaria lui de limbrici, viermi lungi, rotunzi, ascutiti la ambele capete. Stau în intestinul subtire si pot fi lesne dati afara prin anumite mijloace medicale. S-au gasit uneori însa si peste 1 000 de limbrici la un om. În acest caz pot aduce multe încurcaturi în functiunea intestinului si chiar moartea. Sînt de o putere de înmultire care întrece si pe a mustelor. O singura femeie de limbric, în cursul unui an, poate lepada pîna la 50 milioane de oua, iar acestea sînt atît de rezistente, încît ies pui din ele si dupa ce au stat o bucata de vreme în spirt curat.
Tot subtiri si ascutite la capete, dar mai mici, sînt trichinele, viermi periculosi; marunti de abia se pot vedea cu ochii (femeiusca 3 - 4 mm; barbatul 1,5 mm) nu traiesc liberi decît scurta vreme chiar în intestinul subtire al omului. Aici se înmultesc. Femeiusca da peste 1 500 pui de tot mici (0,1 mm), care se baga în mucoasa intestinului, trec în vasele limfatice, apoi în sînge, de care sînt dusi în muschi. Aici se opresc si se vîra în fibra musculara, unde se hranesc, cresc, se încolatacesc si traiesc înveliti într-o capsula fibroasa. Pot sa fie atît de multi, încît aduc împiedicare functionarii muschilor, deci moartea bolnavului (trichinoza).
De unde i-a capatat omul? Cum traiesc trichinele în muschii omului, traiesc si în ai sobolanilor ori ai porcului, ai iepurelui (numai în carnea pasarilor nu s-au gasit). Omul mîncînd carne de porc nefiarta sau nefripta bine, înghite si trichinele. Sucul intestinal topeste capsula în care sînt închise; devin libere, dau pui, care se vîra în sîngele omului. Cînd nu se cunosteau trichinele, se întîmplau adevarate epidemii, fara sa li se poata afla cauza. Astazi pericolul este stavilit prin cercetarea carnii de porc înainte de a fi data în consumatie.
Mai adesea decît limbricul si trichina, mai ales la copii, se gaseste alt vierme, marunt (cel mult 10 mm lungime), numit Enterobius vermicularis, ce se strînge ghem în intestinul subtire.
Pasarile sufera de pe urma unor viermi identici, adesea pustiind cotetele. Synagamus trachealis se poate înmulti atît de mult, încît astupa caile respiratorii si aduce moartea prin asfixie.
Din acelasi neam sînt viermii care aduc plantelor boii. Asa e Heterodera schachti, a caror larve nici cît un milimetru se vîra în radacinile sfeclei de zahar, unde cresc, ajung mature si se înmultesc. Pustiesc ogoarele cu sfecla, facînd-o sa nu mai creasca.
Anguina tritici ataca grîul. Nu rar printre boabele vînturate se gasesc unele cu coaja mai rezistenta, pline cu viermi strînsi ghem, care pot astepta în stare latenta si mai multi ani. Asa au fost descoperiti. Un naturalist englez a trimis în 1743 asemenea boabe de grîu bolnav unui altuia care avea un microscop, ca sa le studieze. Acesta le-a uitat într-un colt si abia dupa vreo 27 de ani a dat peste ele si le-a studiat. Mare i-a fost urnirea cînd a vazut în mijlocul bobului niste viermisori marunti. Au stat asa închisi, în bob, peste un sfert de veac, în stare latenta, cum se întîmpla cu multe animale mici.
La fel viermii marunti asemanatori limbricului se gasesc pîna si în otet (Anguina aceti), hranindu-se cu ciupercile care dau nastere otetului. Musculitele care roiesc chiar în jurul sticlei cu otet din camara gospodinei pot servi drept mijloc de a transporta ouale cît un fir de praf ale acestor plodigiosi viermi, dintr-un loc în altul.
Unii sînt lungi si de 30 cm si subtiri ca un fir de ata. Se gasesctsi în fîntîni, aducînd uimire. Sînt viermi ce se strîng ghem, încolaciti, de unde si numele ce li s-a dat aducînd aminte de nodul gordian (Gordius aquaticus)[3]. Din ouale depuse în apa ies larve aproape cît a 20-a parte dintr-un milimetru, dar la un capat cu cîrlige ce le servesc sa sfredeleasca chitina unei larve de tîntar. Se vîra în muschii acestei insecte, unde se închisteaza. Daca larva e înghitita de vreun peste ori o insecta de balta, viermele se descatuseaza din închisoarea lui si trece în intestinul insectei, unde se dezvolta. Adesea se prind asemenea insecte de apa din care iese un fir de ata stralucitor, lung, ce nu este altceva decît un vierme din neamul Gordius.
Fig. 435. Trichina între fibrele de muschi (d. refacut de M.s.).
|
