O zebruta singura e o zebruta trista.
Aspectul exterior si dimensiunile
Pasare de talie mica (circa 9-12 cm lungime), cu o greutate de 10-12 grame, zebra australiana prezinta un colorit de la rosu pana la gri si ciocolatiu, cu alb. Coloritul nu difera foarte mult intre mascul s 949i85j i femela, dar diferentierea sexelor se poate face pe baza culorii ciocului. Femelele prezinta ciocul de culoare portocalie, iar masculul, de culoare rosie. Speranta medie de viata a zebrelor australiene este de 8-10 ani, in captivitate, si un pic mai mare (12-15 ani), in libertate
Adapostirea
Zebrele australiene necesita un spatiu de locuit destul de extins Zebrele australiene sunt pasari foarte sociabile, astfel ca intotdeauna este bine sa achizitionati un cuplu de la inceput, pentru ca asa se vor adapta si mai usor.Colivia sau voliera poate fi amplasata atat in apartament, cat si pe balcon, dar trebuie respectate cateva conditii esentiale: - evitati expunerea coliviei in soare puternic, in locuri cu curenti de aer sau cu umiditate crescuta; - evitati schimbarile bruste de temperatura, deoarece si ca si in cazul altor pasari exotice necesita o perioada de aclimatizare; - evitati zgomotele puternice; - temperatura minima tolerata este de 10-15°C si cea maxima de 38-40°C; - temperatura optima este cuprinsa intre 20-30°C. De asemenea, pe podeaua coliviei se va pune o cantitate redusa de fan pentru ca zebrelor australiene le place sa-si construiasca singure cuibul; - leagane; - bare pentru odihna; - in jurul cuibului se pot pune plante ornamentale; - fata de alte pasari de colivie (papagal, perus), zebrele australiene nu sunt innebunite dupa jucarioase. Este suficienta amplasarea unei oglinjoare pe una dintre laturile coliviei; aceasta le va tine ocupate o luga perioada din zi; - pe podeaua coliviei se va pun un prosop de hartie pentru a se putea mai usor igieniza; - recipientele de apa si hrana se vor curata zilnic; - accesoriile din colivie si colivia se vor igieniza cel putin o data pe saptamana.
Hranirea
Hrana administrata trebuie sa fie diversa. Zebrelor australiene li se pot administra seminte pentru pasarile
de talie mica. De asemenea, sunt mari
consumatoare de mei, care nu ar trebui sa le lipseasca. Atentie insa, ca meiul
din piete este nevitaminizat si poate induce hipo- sau
avitaminoza B. li se mai pot administra:
galbenus de ou fiert, coji de oua bine sfaramate, verdeturi (
Boli si afectiuni curente
Ca si in cazul altor pasari de colivie, Zebrele australiene nu sunt scutite de boli parazitare, infectioare sau de alimentatie (nutritionale). Stresul si conditiile inadecvate de crestere, in afara agentilor patogeni specifici, sunt unele dintre cauzele care favorizeaza sau determina aparitia imbolnavirilor. Multe dintre afectiunile semnalate la pasarile de colivie se agraveaza sever in decursul a 24 de ore. In prima instanta veti constata anumite modificari de comportament, cum ar fi indispozitia sau oboseala care in unele cazuri pot sa nu fie de lunga durata, dar daca situatia persista este clar ca sunt semne ale unei stari de boala. Iata cateva indicii care va vor orienta in depistarea starii de boala la pasarile de colivie: - Aspectul penajului. La pasarea sanatoasa, penajul este lucios si stralucitor, compact si bine atasat de corp. La pasarea bolnava, penajul este zburlit, cu aspect neingrijit, 'zprafuit', iar in regiunea cloacei poate fi murdarit cu materii fecale. - Modificarile fecalelor. Fecalele lichide pot apare in urma consumului de fructe, verdeturi si a altor nutreturi suculente, a variatiilor de temperatura, dar revenirea la normal a consistentei materiilor fecale se produce rapid (in cateva ore). Fecalele cu sange, spuma, colorate anormal sunt semne clare de boala. - Pasarea slabeste, evidentiindu-se osul sternului si se constata atrofia musuclaturii adiacente. - Ochii inflamati si prezenta de mucus la nivelul narilor pot fi semnele unei corize. - Respiratia dificila indicata de miscarile in ritm rapid ale pieptului sau ale intregului corp se constata in afectiuni respiratorii ca aspergiloza, psitacoza, acarioza. Procentul cel mai mare de mortalitate la pasarile de apartament este determinat de afectiunile digestive, bolile infecto-contagioase si traumatisme.
.
|
