Arbore înalt de 10-15 m cu tulpina adeseori strâmba, noduroasa; scoarta cu ritidom gros, cen 444s1815e usiu-galbui presarat cu pete albicioase marunte. Frunze palmat-lobate, cu 3-5 lobi, pe fata inferioara pubescente, mai ales pe nervuri, scurt petiolate. Contin un suc laptos. Flori galbene-verzui, andromonoice, grupate cate 10-20 în inflorescente corimbiforme la subsuoara unor bractei; apar o data cu frunzele. Fructe disamare cu nucula turtita, paroasa sau glabra si aripi dezvoltate în prelungire sau usor rasfrânte spre peduncul. Traiesc pâna la 100 de ani. Fructifica la 2-5 ani.
Medicina populara îi atribuie scoartei proprietati astringente, antidiareice si antihemoragice. Provoaca strângerea tesuturilor, modereaza secretiile, usureaza cicatrizarea; combate diareea, dizenteria si hemoragia.
|
