Arboricultura Genul ROSA L.

Arboricultura

Genul ROSA L.

Genul cuprinde peste 400 de specii si peste 10.000 de soiuri si hibrizi. La noi în tara au fost mentionate peste 145 de specii spontane si cultivate.

Trandafirii sunt arbusti erecti, urcatori sau târâtori, cu talia variabila, cuprinsa în functie de specie si varietate, între 0,3-5 m. Tulpinile sunt acoperite cu ghimpi si sete; frunzele de regula sunt imparipenat-compuse, stipelate, lucioase sau mate. Florile, solitare sau în inflorescente corimbiforme sau umbeliforme, sunt foarte variate ca forma, numar de petale, colorit si parfum, înfloresc o singura data sau continuu în cursul perioadei de vegetatie (trandafirii remontanti). Fructele (macese) la foarte multe specii sunt decorative prin abundenta, forma si coloritul intens. Trandafirii sunt plante cu o deosebita valoare ornamentala, cultivati din cele mai vechi timpuri.

În decorul parcurilor si gradinilor trandafirii au multiple utilizari: plantati în borduri, rabate si masive cu contur neregulat (trandafirii de talie mica), ca plante izolate sau în grupuri (speciile botanice, trandafirii de talie mare, trandafirii cu trunchi), palisati pe portice, treiaje sau pergole (trandafirii agatatori), plantati în vase si jardiniere (trandafirii pitici). Gruparea tranda­firilor dupa habitus si folosinta se poate face în modul urmator:

1. macesi decorativi (specii spontane) si trandafirii de parc;

2. trandafirii de gradina si pentru flori taiate, cu mai multe subgrupe:

-trandafiri remontanti

-trandafiri Thea

-trandafiri pernetieni

-trandafiri hibrizi de Thea

- trandafirii acoperitori de sol.

3. trandafiri pentru platbande si ghivece

- trandafiri poliantha

- trandafiri hibrizi de poliantha

- trandafiri floribunda

- trandafiri miniatur

4.trandafiri urcatori si semiurcatori.

GRUPA MACEsILOR DECORATIVI sI A TRANDAFIRILOR DE PARC

Aceasta grupa include specii spontane ale genului Rosa si soiurile acestora. Sunt p 242d36c lante putin pretentioase, rezistente la ger. Majoritatea cresc ca tufe mari, cu ramuri arcuite si înfloresc o singura data.

Rosa rugosa Thunb.( sin. R. ferix Ait., R. regeliana Andre et Lindl.) este arbust erect, înalt de maxim 2 m, foarte viguros, cu ramuri ghimpoase, tomentoase, cu frunze tipice, cu 5-9 foliole ovate sau îngust-eliptice, simplu-serate, rugoase, flori mari (6-8 cm), rosii pâna la albe, parfumate, fructe globuloase rosii, mari (2-2,5 cm), foarte decorative. Are cateva varietati :

Var. Alba - cu flori albe, mari.

Var. Hollandica - cu flori mici, roze ;

Var. Plena - cu flori involte.

Rosa foetida J.Herrm.(sin. R. eglanteria Mill., R. lutea Mill.) creste înalt de 0,5-2 m, are flori solitare sau în inflorescente, galbene, cu diametrul 3-6,5 cm, cu miros mai putin placut, si fructe globuloase, rosii. Este rustic si foarte florifer (iunie-iulie). Varietatile mai decorative sunt :

Var. Bicolor - cu flori la interior roscat-portocalii sau rosii-aramii.

Var. Persiana - cu flori mari, galbene.

Rosa rubiginosa L.(sin. R. eglanteria L.) este arbust de 2 m, des ramificat, cu ghimpi de marimi diferite, cu flori roz (grupate câte 1-3) indicat pentru garduri vii. Florile si frunzisul sunt placut mirositoare, mai ales pe vreme umeda. Cateva varietati sunt mai utilizate în parcuri :

Var. Microphylla - cu ramuri cu ghimpi mici, uniformi, cu foliole mci si foarte mici, pe dos paroase.

Var. Umbellata - cu foliole mari, cu flori roze în umbele multiflore.

Rosa centifolia L. (Trandafirul de dulceata) este un arbust de pâna la 2 m, cu ghimpi vigurosi, curbati ; este deosebit prin florile rosii, roz sau albe, involte, parfumate. Cultivat de multa vreme, are nume­roase soiuri ornamentale, printre care grupa "Muscosa" cu flori mari (Blanche Moreau alb), grupa "Pomponia" cu talie mica (50cm) si flori mici; soiuri mai recente -Black Boy (grena închis), Parkjuwel (flori foarte mari, rosii).

Rosa gallica L. (sin. R. austriaca Cr., R. pumila Jacq., R. rubra Lam.) - (Trandafirul de Provence) este printre cele mai vechi specii luate în cultura, si de la care s-au obtinut numeroase soiuri. Specia tip are flori rosii pâna la purpurii, de 4-8 cm diametru, fructe globuloase sau piriforme de culoare rosu închis-brun.

Rosa damascena Mill. (sin. R. belgica Mill.,R. gallica var. damascena Voss., R. polyanthos Roessig.) - (Trandafirul de Damasc) creste pâna la 2 m înaltime, este foarte decorativ prin florile involte, roz sau rosii, foarte parfumate, gru­pate câte 3-5. Este folosit si pentru extragerea esentei de trandafir.Are câteva varietati mai des folosite în parcuri :

Var. Balcanica - cu flori roz, mari.

Var. Trigintipetala - cu flori rosii, semiinvolte, de cca 7 cm diametru.

Rosa moschata J.Herrm. (sin. R. ruscinonensis Des.)- (Trandafirul cu parfum de mosc) are ramuri arcuite si agatatoare, flori semiinvolte, roz, câte 4-5 în inflorescente corimbiforme; este sensibil la ger.

Rosa wichuraiana Crép. este un   arbust cu tulpini repente, lungi de 3-5 m, cu frunzis semisempervirescent, lucios si flori albe, mirositoare, de 4-5 cm diametru, în corimbe pira­midale. Este utilizat pentru stâncarii, taluzuri pietroase.

Rosa hugonis Hemsl. - este un arbust de maxim 2,5 m, foarte apreciat pentru înflorirea bogata, florile galbene, solitare si fructele globuloase, stacojii pâna la negru-rosiatic.

Rosa chinensis Jacq. (sin. R. indica Lour. R. indica var. bengalensis K.Koch) este un arbust de 1-2 m, cu flori rosii pâna la albe, grupate sau rareori solitare.

Rosa multiflora Thunb.ex Murr. (sin. R. dubia Carr., R. intermedia Carr., R. polyantha S. & Z.) este un arbust viguros, urcator, cu ramuri rosiatice si ghimpoase, cu flori de obicei albe, mici, dispuse în panicule umbeliforme. Are o forma ornamentala - cathayensis -cu flori rosii si duble ca dimensiuni fata de forma tip.

GRUPA TRANDAFIRILOR DE GRĂDINĂ sI PENTRU FLORI TĂIATE

Reuneste soiuri cu habitus arbustiform, de talie mica si mijlocie (0,50-1,20 m) cu înflorire continua; florile sunt mari, solitare sau grupate câte 2-3, adesea parfumate, cu o mare variatie a coloritului. Din cadrul acestei grupe, trandafirii remontanti, trandafirii Thea si trandafirii pernetieni, altadata foarte cultivati, cedeaza locul hibrizilor de Thea, mai rezistenti si mai vigurosi.

Trandafirii remontanti (trandafirii Thea x Rosa damascena sau Rosa gallica) au deschis în secolul trecut seria trandafirilor cu înflorire continua. Cuprind soiuri cu flori mari si involte albe, roz sau rosii. Foarte apreciati sunt tranda­firii tip "Lambertiana".

Trandafirii Thea -soiuri cu flori mari, elegante, parfumate, proveniti din specia Rosa odorat(sin. R. indica odoratissima Lindl.), sensibile la ger, indicate pentru statiuni calde.

Trandafirii pernetieni obtinuti initial din Rosa foetida au flori galbene, aramii, portocalii, roz cu nuante galbene si portocalii: Rudolf Palocsay (galben-portocalii), President Herbert Hoower (portocaliu), Contesse Vandal (roz-portocaliu) s.a.

Trandafirii hibrizi de Thea cei mai cultivati în prezent (Rosa thea hybrida) sunt superiori prin vigoare si rezistenta la ger, înflorirea sustinuta si marea diversitate a formei si culorii florilor. Dintre soiurile cele mai valo­roase si mai recente, grupate pe culori, citam:

o        rosu închis: Norita, Mister Lincoln, Tatjana

o        rosu viu: Proud Land, Melina, Red Queen

o        roz intens: Electron, Shannon, First Lady

o        roz: Carina, Pariser Charme, Royal Highness

o        galben: Mabela, Landora, Whisky

o        portocaliu-alb: Lolita, Royal Dane, Valencia

o        lila-albastrui: Meinzer Fastnacht, Kolner Karneval, Silver Star

o        bicolore: Neue Revue (galbui bordat cu rosu intens), Susan (galben bordat cu roz), Königin der Rosen (portocaliu cu reversul galben intens).

Trandafirii acoperitori de sol

Sunt destinati pentru spatii ample, în cadrul parcurilor sau peisajelor cu caracter natural, provenind din diferite specii de Rosa. Wagner în 1989 face urmatoarea clasificare a acoperitorilor:

Trandafiri târâtori de vigoare mica: Nozomi (are talia de maxim 30 cm, cu flori roz-albicioase, mici) si Snow Carpet (maxim 20 cm înaltime si flori albe, involte);

Trandafiri târâtori de talie mare: Repens Meilland (cu flori albe, mici, dese), Immensee (cu flori roz, parfumate), Repandia (mai viguros, cu flori roz).

Trandafiri pitici si semipitici (cu ramuri rasfirate si recurbate): Candy Rose (talie de maxim 1m dar diametrul tufei ajunge la 2,5 m, cu flori roz-somon), Bonica (tufe de maxim 1m cu flori roze remontante), White Meidiland (talie mai mica, frunze dese, mici si flori albe care apar continuu).

GRUPA TRANDAFIRILOR PENTRU PLATBANDE sI GHIVECE

Trandafirii polyantha si hibrizii de polyantha cuprind soiuri de talie mica sau mijlocie, cu flori mici sau mijlocii, simple sau duble, de diferite culori în general neparfumate. Dintre soiurile recente, grupate pe culori se eviden­tiaza:

o        rosu: Wörishofen, Gruss an Bayern, Tornado

o        rosu-portocaliu: Esperanza, Gartnerfreude, Topsi

o        portocaliu: Finale

o        violet: News

o        galben cu portocaliu si rosu: Rumba

o        alb: Schneewittchen

o        roz: Tip Top.

Trandafirii floribunda au caractere intermediare între hibrizii de poliantha si hibrizii de Thea: flori mai mari, inflorescente cu un numar mai mic de flori, talie variabila. Este grupa cea mai apreciata pentru decorul parcurilor si gradinilor, având o mare gama de soiuri, de o larga variatie cromatica. Printre cele mai frumoase soiuri recente se situeaza:

o  rosu: Foc de tabara (creatie autohtona - R. Wagner, Cluj), Meggido, Mercy, Ponderosa;

o  portocaliu: Anabell, Belinda, Zorina, Bonfire, Houston;

o  roz: Anita, Sonia, Faberge, Mambo;

o  alb: Akito, Schneewalzer, Weisse The Queen Elisabeth Rose;

o  galben: Friesia, Norris Pratt.

Trandafirii miniatur sau trandafirii pitici au talia mica (30-35 cm), florile relativ mici, involte, în general lipsite de parfum. Sunt indicati pentru platbande joase si ghivece.

o  rosie: Coralin, Starina Scarlet Gem

o  roz: Little Sunset, Rosmarin, Fresh Pink

o  galben-portocaliu: Baby Maskerade

o  galben: Bit O'Sunshine

GRUPA TRANDAFIRILOR URCĂTORI sI SEMIURCĂTORI

Cuprinde specii si soiuri cu tulpini lungi, flexibile, cu flori mici sau mari, care înfloresc o singura data sau continuu.

Trandafiri urcatori neremontanti Rosa wichuraiana este una din cele mai frumoase specii urcatoare, cu frunzis lucios si flori par­fumate, albe, de 4-5 cm în diametru, grupate în corimbe, cu înflorire tardiva (august). Specia si hibrizii sunt sensibili la ger. Dintre soiuri amintim: Excelsa (rosu), Dorothy Perkins (roz), Golden Climber (galben), Pauls's Scarlet Climber (rosu). În aceeasi grupa se încadreaza hibrizii urcatori obtinuti din Rosa multiflora: Stella (rosu), Tausendschön (roz), din Rosa rubiginosa: Flammentanz (rosu), Roteflamme (rosu).

Trandafirii urcatori remontanti grupeaza hibrizi de Rosa alpina, Rosa setigera, Rosa multiflora, Rosa wichuraiana, forme urcatoare (mutatii) din grupele hibrizi de Thea, hibrizi de poliantha si floribunda. Sunt preferati pentru înflorirea permanenta, oferind un decor continuu.

Printre cele mai apreciate soiuri, în prezent se numara:

- soiuri cu flori mari: Climbing-The Queen Elisabeth Rose (roz), Casino (galben), Cordon Rouge (rosu-portocaliu), Schwansee (alb-roz), Coral Dawn (roz-coral);

- soiuri cu flori mijlocii: Solo (rosu), Royal Gold (galben), Morgengrus (roz), Golden Showers (galben), New Dawn (roz pal).

Cerinte ecologice

În general, trandafirii prefera un sol usor, bogat în humus si reavan. În cultura se recomanda fertilizarea periodica cu gunoi de grajd (toamna) precum si cu îngrasaminte chimice (toamna   sau primavara si dupa primul val de înflorire).

Sunt plante iubitoare de lumina, preferându-se plantarea în locuri însorite pentru asigurarea unei cresteri normale precum si a unei înfloriri bogate si frumoase.

Pretentiile fata de caldura variaza însa, cei mai rezistenti la geruri fiind considerati trandafirii spontani si cei pentru parcuri ( rezista pâna la -30şC), iar rezistenta medie au trandafirii urcatori din grupa Wichuraiana si unele soiuri din grupa Floribunda si unii hibrizi de Thea (Foc de Tabara, Orange Triumph, Enna Harkness, New Yorker s.a.).

Cerintele fata de apa sunt moderate, acestea fiind mai mari în timpul cresterii lastarilor si formarii bobocilor. Se considera ca ploile pot deprecia calitatea florilor la unele soiuri cu flori involte sau cu pedunculul floral moale. Cele mai indicate soluri pentru trandafiri sunt cele lutoase sau luto-nisipoase, permeabile, cu pH de 5,5-7,5, fertilitate medie, cu un continut de humus de minim 2%. Pe solurile usoare trandafirii sufera de ger, seceta si lipsa de calciu.

Tehnologia culturii trandafirilor

Trandafirii se înmultesc prin seminte (speciile salbatice), prin altoire (soiurile), butasire în uscat (trandafirii urcatori provenind din Rosa multiflora si Rosa wichuraiana), butasire în verde (trandafirii poliantha pitici si trandafirii miniatur).

Înmultirea prin seminte. Pentru asigurarea unei germinatii satisfaca­toare semintele se recolteaza în momentul optim în functie de specie: la Rosa canina în faza de pârga a fructelor (altfel repausul seminal este lung si rasari­rea foarte neuniforma, chiar în conditii de stratificare a semintelor), la R. multiflora s.a. în faza de coacere completa. Semintele extrase din pulpa se stratifica în nisip reavan. Semanatul se recomanda sa se faca toamna pentru R.   canina si primavara pentru celelalte specii.

Puietii din semanatura, în vârsta de un an, sunt plantati în pepiniera pentru formare ca plante decorative sau pentru altoire.

Înmultirea prin altoire este procedeul cel mai frecvent folosit pentru soiu­rile de trandafiri. Ca portaltoi se folosesc specii spontane, îndeosebi Rosa canina si mai putin Rosa multiflora (indicat pentru trandafirii de ghivece, pentru polyantha si urcatori), Rosa rubiginosa (pentru hibrizii de R. lutea), Rosa rugosa (pentru trandafirii de ghiveci si pentru cei cultivati în soluri umede, humifere, unde nu reusesc pe Rosa canina sau Rosa multiflora).

Cele mai importante selectii de portaltoi Rosa canina sunt:

- Rosa canina inermis, aproape lipsit de spini, pâna în prezent cel mai bun pentru trandafirii urcatori si polianta, pentru trandafirii cu trunchi;

- "Favorit": (selectie R.F.G.)-fara spini, cu afinitate buna pentru toate soiurile.

Pentru obtinerea de trandafiri tufa se planteaza puieti cu grosimea de 4-6 mm, care se altoiesc în acelasi an, la colet, în ochi dormind. Pentru obtinerea trandafirilor cu trunchi se planteaza puieti grosi (6-12 mm); dupa 2 ani se elimina ramurile crescute, cu exceptia celei mai bune. Pe aceasta se executa altoirea în oculatie (3 muguri) la înaltimea dorita, cel mai frecvent 100-120 cm, iar pentru trandafirii pletosi 140-180 cm (cu altoaie de trandafiri urcatori).

Butasirea in verde se executa în iunie-iulie, în rasadnite, folosind lastari semilemnificati. Pentru trandafirii miniatur, butasirea se face în sera în martie-aprilie, în urma fortarii plantelor mama cultivate în ghivece.

La butasirea în uscat, la unele specii se recomanda eliminarea tuturor mugurilor din partea inferioara a butasilor (R. rugosa, R. multiflora). Butasii se planteaza în teren în martie-aprilie. În general plantele din butasi sunt mai putin viguroase, au o rezistenta mai mica la ger si o longevitate mai mica, dar prezinta avantajul ca nu drajoneaza.

Îngrijirea trandafirilor la loc definitiv

Pentru plantarile în scop ornamental se recomanda fertilizarea initiala a terenului cu 3-8 kg gunoi fermentat, 10-12 g P2O5 si 12-15 g K2O pe m˛ (Wagner st.). Solurile acide (pH 5,5-5,9) se corecteaza cu amendamente calcaroase, în cantitate de 200-300 g/m˛. Ulterior solul se desfunda la 40-45 cm în august, daca se planteaza toamna, sau pâna în noiembrie pentru plantarile de primavara.

Trandafirii fasonati si mocirliti se planteaza individual la distante în functie de vigoarea plantelor : în rabate, de la 25/25 cm (trandafirii miniatur) pâna la 70/70 cm (trandafirii foarte vigurosi) iar trandafirii urcatori se planteaza minim 1,5 m. Dupa plantare se musuroiesc iar plantele nu se descopera decât dupa ce lastarii noi ajung la 5-10 cm. Apoi solul se mulceste cu gunoi bine descompus, turba sau rumegus. În primul an este recomandat ca bobocii sa fie eliminati imediat dupa formare, pentru a favoriza dezvoltarea viguroasa a plantei.

Taierile se aplica diferentiat, dupa caracteristicile biologice ale speciilor (soiurilor) si forma de crestere. Speciile spontane si trandafirii de parc nu necesita taieri speciale, facându-se doar eliminarea ramurilor uscate si a celor rau pozitionate. La trandafirii urcatori proveniti din R. multiflora si R. wichuraiana, care au capacitatea de a lastari anual de la baza, se îndeparteaza ramurile de doi si mai multi ani iar ramurile florifere ramase se scurteaza la 50-150 cm, în functie de pozitie. La urcatorii remontanti hibrizi de Thea, care produc ramuri noi catre partea superioara a plantei, se executa taieri scurte (cepi) catre baza plantei, pentru a stimula formarea de ramuri noi, taierea usoara a ramurilor lungi si scurtarea lastarilor laterali floriferi inserati pe acestea.

În general, se recomanda taieri moderate, pentru a nu slabi vigoarea si longevitatea plantelor. La trandafirii de gradina, la polyante si la floribunde se retin 3-7 ramuri anuale cu pozitie echilibrata ; numarul lor este în functie de vigoarea plantelor si capacitatea de lastarire ; scurtarea acestora se face la 4-10 muguri în functie de vigoare ( mai scurt se taie ramurile slabe si mai lung cele puternice si groase).

Se îndeparteaza ramurile rupte, bolnave, cele din centrul tufei, ramurile mai batrâne de 3 ani si drajonii. Ramurile slabe se elimina sau se scurteaza în cepi.

Trandafirii necesita o buna aprovizionare cu macro- si microelemente (mai ales bor, mangan si zinc). Se recomanda administrarea de gunoi de grajd bine descompus, toamna, în cantitate de 2-4 kg/m˛ anual sau la doi ani, prin încorporare la saparea adânca a solului. Fertilizarea chimica se face cu îngrasaminte complexe N,P,K în proportii diferite: toamna 11:22:22 iar vara 27:13:13. Se prefera administrarea lor în 3 reprize: Ľ din azot si ˝ din fosfor si potasiu se dau toamna, iar din rest se aplica ˝ la dezmugurit si ˝ înainte de înflorit. O data la 3 ani se administreaza sulfat de magneziu 3-4 g/m˛ si borax 4-5 g/m˛.

Necesarul de apa se asigura prin udarea solului, deoarece prin aspersiune se depreciaza florile si pot favoriza aparitia bolilor criptogamice. Daca este seceta se uda înainte de primul si al doilea val de înflorire, iar în restul perioadei de vegetatie, de câte ori este nevoie cu 20-30 l/m˛.

Întocmit,