Arboricultura
Subclasa ROSIDAE
Ordinul RHAMNALES
Familia RHAMNACEAE
Genul PALIURUS Mill.
Gen originar din sudul Europei, vestul Asiei, China, Coreea, Japonia si cuprinde cca. 9 specii de arbusti sau arbori spinosi.
Paliurus spina-christi Mill. (sin. P. aculeatus Lam. , P. australis Gaerth.) Paliur
Este un arbust raspândit din Europa de sud pâna în Asia. Ajunge la 3 m înaltime, are :
lujerii geniculati, spinosi, cu câte doi spini.
Frunzele sunt alterne, distihe, ovate sau eliptice, întregi sau marunt serate, pe fata verzui-închis, pe dos verzi-deschis.
Florile sunt hermafrodite, galbene-verzui, în raceme axilare cu putine flori, pe tipul 5 si apar în iunie-august.
Fructul este subglobulos brun-galbui, cu sâmbure lemnos si înconjurat de o aripa circulara.
Este exigent fata de sol, rezisten 242f56c t la seceta, dar mai putin rezistent la geruri fiind indicat pentru culturile din stepa.
Înmultirea. Se înmulteste prin seminte, semanate toamna sau primavara, cu samânta stratificata; se poate înmulti si prin butasi de radacina.
Folosirea. Este o specie ornamentala prin culoarea frunzelor si forma interesanta a fructelor. Se poate întrebuinta pentru decorarea interioarelor în zonele mai reci iar în zonele mai calde chiar si pentru garduri vii.
Gen originar din emisfera nordica, Brazilia si africa de Sud cu cca 150 de specii de arbusti sau arbori mici.
Rhamnus catharticus L. - Spinul cerbului Este un arbust de 3 m, :
cu ramurile opuse terminate într-un spin,
frunze opuse, de forma ovat-eliptica, pe margini fin-dintate, glabre, subtiri, cu nervurile laterale arcuite, pe fata verzi întunecate, pe dos verzi-deschis.
Florile mici, verzi-galbui, dispuse câte 2-5 în cime fasciculate, apar în mai-iunie.
Fructul este o drupa sferica (0,6-0,8 cm), de culoare neagra, rar galbena.
Frunzele sunt atacate de Puccinia coronata, care ataca unele graminee si face ca în parcuri cultura sa sa fie limitata.
În parcuri se mai utilizeaza : Rhamnus japonica, cu frunzisul verde lucitor si flori placut mirositoare, Rhamnus pumilus, care atinge maxim 20 cm înaltime, este repent si pretuit pentru stâncarii si Rhamnus tinctoria indicat pentru locuri uscate, pietroase.
Înmultire. Se înmultesc prin samânta toamna sau primavara (dupa stratificare) si mai rar, prin butasire.
Folosire. Se întrebuinteaza în masive, la alcatuirea lizierelor, pentru garduri vii, uneori pentru stâncarii (R. pumilus si R. tinctoria) etc.
Frangula alnus Mill. (sin. Rhamnus frangula L.) - Crusin, Patachina
Este un arbust sau arbore de talie mica (3 m), cu :
coroana rara, nespinos, lujerii sunt bruni-cenusii, subtiri, ascendenti si mugurii verzi,
Frunzele sunt alterne, ovat-lanceolate, întregi, cu nervurile drepte, paralele si la marginea frunzei arcuite, pe partea superioara verzi-lucioase iar pe cea inferioara verde-deschis si pubescente de-a lungul nervurilor.
Florile sunt alb-verzi, mici, hermafrodite, dispuse în fascicule axilare si apar în mai-iunie.
Fructele sunt drupe globuloase, rosii la început iar apoi devin negre si contin 2-3 seminte comprimate.
Înmultirea. Se înmulteste prin seminte.
Folosire. Se foloseste la marginea masivelor, în locuri umede, pe malul apelor.
Genul CEANOTHUS L.
Gen originar din America de N. si Centrala care include cca. 60 de specii de arbusti scunzi (maxim 1 m) foarte decorativi mai ales prin flori. Frecvent la noi se cultiva :
Ceanothus americanus L. - Ceanotus Arbust de talie mica (maxim 1 m) cu
lastari subtiri, erecti,
frunzele ovat-oblongi, verzi-deschis, pe margini neregulat-denticulate.
Florile sunt mici, albe, în panicule abundente mari, terminale si axilare si apar din iulie pâna în octombrie.
Fructele sunt capsule.
Ceanothus coeruleus Lag. (sin. C. azureus Desf.). Are florile albastre-deschis si înfloresc vara-toamna.
Ceanothus x delilianus Späth. (C. americanus x C. coeruleus ) sin. "Gloire de Versailles" este un hibrid foarte pretuit în Europa de Vest, cu frunze caduce, flori bleu-mov, cu aparitie a lor vara.
C. americanus este o specie rezistenta la geruri dar celelalte specii si cultivarurile hibride sunt mai termofile, iarna protejându-le prin musuroire sau acoperire. Prefera solurile revene, usoare, bogate în humus si chiar cele turboase dar nu suporta cele cu exces de calcar. Sunt specii iubitoare de lumina.
Înmultire. Se poate realiza prin seminte stratificate imediat dupa recoltare, pâna în primavara când se seamana afara, pe strat sau pe pat de însamântare. Se mai pot realiza butasi erbacei sau lignificati, marcotaj prin arcuire si altoire cu ramura detasata, iarna, în sere.
Folosire. Se recomanda în grupari sau la marginea unor masive de arbusti, precum si pentru borduri, în locatii mai adapostite, cu un climat mai blând.
Subclasa ROSIDAE
Ordinul RHAMNALES
Familia VITACEAE
Genul PARTHENOCISSUS Planch.
Cuprinde cca. 14 specii de liane, originare din America de Nord, Asia de Est, regiuni tropicale din Asia si Mexic. Cele mai frecvente la noi sunt speciile :
Parthenocissus tricuspidata (S.& Z.)Planch. (sin. Ampelopsis veitchii var. robusta hort.) - Vita japoneza Este o liana de 10-12 m, cu :
ramuri subtiri, prevazute cu cârcei si discuri aderente,
cu frunzele trilobate mari (10-20 cm), lucitoare, cele din vârful ramurilor sunt de obicei nelobate, care toamna se coloreaza în rosu aramiu.
Florile sunt galbene-verzui si apar vara
iar fructele sunt albastre-negre, sferice, brumate, de cca. 8 mm diametru.
Var. purpurea are frunze rosii-purpurii, mai ales spre toamna.
Parthenocissus insserta Fritsch. - Vita de Canada. Este o liana mai rustica decât precedenta. Nu are radacini aeriene, de aceea poate fi si repenta, agatarea realizându-se doar cu ajutorul cârceilor ramificati. Frunzele sunt palmat-compuse, cu 5 foliole eliptic-alungite, lungi de pâna la 12 cm, acuminate, dentate, verzi-închise si toamna rosii-aramii. Florile sunt în cime bipolare pe un peduncul lung de maxim 6 cm. Fructul este negru, brumat.
Varietatea macrophylla are frunzele mari (foliole de maxim 18 cm), iar var. laciniata are foliole laciniate.
Sunt specii rustice, care evita însa solurile sarace, uscate, putând fi cultivate în plin soare, dar rezista si la umbra.
Parthenocissus quinquefolia (L.) Planch. (sin. Ampelopsis hederacaea DC., A. quinquefolia Michaux.) - Vita ornamentala Liana viguroasa, de maxim 10 m, :
lujerii rosietici cu cârcei ramificati si cu vârfuri dilatate în forma de ventuza.
Frunzele sunt palmat-compuse, cu 5 foliole alungit-eliptice, scurt petiolate, glabre, acuminate, verzi-mat pe partea superioara si glauce pe cea inferioara, toamna devin rosii.
Florile sunt verzi, dispuse în panicule terminale care apar vara iar
fructele sunt bace albastre-închis, cu 2-3 seminte.
Înmultirea. Se înmultesc prin seminte, marcotaj, butasire si altoire. Semanaturile se fac toamna, direct în pepiniera, sau primavara, cu samânta stratificata. Marcotajul se aplica prin procedeul serpuit. Butasirea se practica iarna, cu butasi de 20-30 cm, sau vara în rasadnite. Altoirea se executa în despicatura, copulatie sau triangulatie, pe butasi lemnificati, înradacinati sau neînradacinati de P. quinquefolia.
Folosire. Se întrebuinteaza cu mult succes la decorarea zidurilor, stâncariilor, pergolelor.
Subclasa ROSIDAE
Ordinul SAPINDALES
Familia STAPHYLEACEAE
Genul STAPHYLEA L.
Gen originar din emisfera nordica si cuprinde cca. 12 specii de arbusti cu frunze caduce.
Cele mai frecvente specii la noi sunt :
Staphylea pinnata L. - Stafilea, Clocotis Arbust indigen care atinge 2-5 m înaltime, cu:
scoarta gri-maro-închis, cu lujerii glabri si cu lenticele albicioase ;
frunzele sunt imparipenat-compuse, cu 5-7 foliole, ovat-alungite, acuminate, fin-dentate, pe dos glauce iar pe fata verzi-deschis.
Florile sunt albe cu vârfurile roscate, grupate în panicule terminale, pendente, de cca. 12 cm lungime, apar în mai-iunie.
Fructele sunt capsule veziculoase verzi-deschis, de forma caracteristica, rotunjita si cu 2 vârfuri prelungite. La maturitate semintele se desprind si ajung sa sune în interior, putând fi consumate (au gust de fistic).
Staphylea bumala DC. Arbust de cca. 2 m, stufos, cu lujerii îndepartati, frunze imparipenate având 3 foliole ovat-eliptice, crenat-dintate, verzi-deschis.Florile sunt albe, în panicule rare, ramificate si erecte, care apar vara.
Sunt specii rezistente la ger, suporta umbrirea dar cresc foarte bine la semiumbra. Prefera solurile fertile si revene.
Înmultire. Se poate realiza prin seminte semanate imediat dupa recoltare, în rasadnite reci sau cu seminte stratificate si semanate primavara. Se mai poate face marcotajul în iunie-iulie, precum si butasirea toamna, cu ramuri lemnificate, din cresterile laterale scurte.
Folosire. În parcuri si gradini ca exemplare izolate sau în diverse grupari. Unele specii se preteaza pentru decorarea interioarelor.
Subclasa ROSIDAE
Ordinul SAPINDALES
Familia ACERACEAE
Genul ACER L.
Cuprinde cca. 120 de specii de arbori (mai rar arbusti) originari din America de Nord, Asia, Europa, si Africa de nord. Cele mai frecvente specii de Acer la noi sunt :
Acer pseudoplatanus L. - Paltinul de munte Este un arbore care ajunge la peste 30 m înaltime.
Are o coroana larga, trunchiul acoperit cu o scoarta mult timp neteda.
Lujerii sunt glabri.
Mugurele terminal este mai mare, iar ceilalti mai mici si opusi.
Frunzele sunt mari, cu 5 lobi ovati, pe margine crenat-serati, pe fata superioara verzi-închis, pe cea inferioara verzi-deschis, toamna devin galbene-aurii.
Florile sunt galben-verzui, în raceme lungi, pendente, care apar la sfârsitul primaverii.
Fructele sunt disamare, cu samarele în unghi drept spre ascutit si cu achenele bombate.
Dintre varietatile ornamentale citam: var. atropurpureum (cu frunzele pe dos purpurii), flavo-variegatum (frunzele cu pete galbene), variegatum (frunzele variegate cu alb), erythrocarpum (cu fructele colorate în rosu-viu) etc.
Este o specie cu o mare amplitudine altitudinala, care necesita soluri profunde si afânate. Este rezistenta la ger si la gaze.
Acer platanoides L. - Paltinul de câmp. Este un arbore de circa 30 m, cu :
coroana deasa, ovoidala ;
frunzele sunt mari, palmat-lobate, cu 5 lobi prelung-acuminati, sinuat-dintati, verzi-deschis, lucitoare, toamna devin galbene, frumoase.
Florile sunt galbene-verzui, stralucitoare, sunt asezate în corimbe erecte ce împodobesc arborele înainte de înfrunzire, începând din aprilie.
Disamarele au unghi obtuz si devin pendente la maturitate.
Dintre cele mai frumoase varietati citam:
var. schwedleri - cu frunzele tinere rosii, stralucitoare, apoi verzi-închis, cu nervurile si petiolul roscati; varietatea cea mai utilizata la noi
var. variegatum - cu frunzele având pete mari, albe;
var. globosum - cu coronamentul sferic;
var. palmatifidum - cu frunzele palmat-adânc-sectate si lobii terminati în sete ;
var. Crimson King - cu frunzele purpurii-închis, s.a.
Este o specie pretentioasa fata de sol, ce se poate cultiva în plina lumina, sau semiumbra. Nu se recomanda pentru spatii verzi industriale.Este indicat pe alei, bulevarde, strazi, în componenta grupurilor, fiind pretuit pentru port, frunzis (toamna galben) si frumusetea varietatilor sale ornamentale.
Acer campestre L. - Jugastrul Este un arbore de 15-17 m, uneori întâlnit ca arbust :
tulpina dreapta si coroana rotunda,
frunzele palmat-lobate, cu 3-5 lobi inegali, cu marginea întreaga si vârful rotunjit, glabre, verzi iar toamna devin ruginii.
Florile sunt mici, verzi-galbui, în corimbe erecte, care apar în mai.
Fructele sunt disamare cu aripile orizontale.
Este o specie care se poate cultiva cu succes la câmpie, fiind rezistenta la seceta. Este putin pretentioasa fata de sol, rezistenta la umbra. Suporta bine taierile. În cadrul spatiilor verzi se utilizeaza pentru garduri si ziduri verzi, ca specie de amestec în masive, în grupuri, sau ca arbore de alei.
Acer tataricum L. - Artarul tatarasc. Este un arbust sau arbore ce poate ajunge la 7 m înaltime, cu :
scoarta gri-închis, neteda,
frunzele întregi, lat-ovate, neregulat dublu-serate, lungi de maxim 10 cm, pe fata verzi-închis cu petiolul rosu iar toamna devin rosii-portocalii;
florile galbui, în raceme la început erecte
disamarele cu aripi paralele care devin rosii-purpurii la maturitate.
În parcuri este folosit ca arbore ornamental pentru coloratia frunzelor toamna si pentru fructele sale rosii-purpurii. Este bun si pentru garduri vii deoarece suporta bine tunderea.
Este putin pretentios fata de sol, rezistent la seceta, la umbra, la fum, la gaze.
Acer negundo L. - Artarul american Este un arbore de maxim 17 m înaltime, care formeaza deseori:
tulpina neregulata si o coroana larga,
cu lujerii verzi, lucitori, brumati,
frunzele imparipenat-compuse, cu 3-5 foliolele ovate, asimetric dintate, foliola terminala cu 3 lobi, colorate în verde deschis, apar dupa înflorire ;
florile sunt unisexuat-dioice, cu aparitie timpurie (sfârsitul lui martie), galben-verzui, cele femele în raceme pendule, lung-pedunculate iar cele mascule în corimbe mici, pedunculate ;
fructele sunt disamare cenusii-albicioase, cu aripile lungi, asezate aproape paralel.
Dintre varietati cele mai frumoase sunt: var. argenteo-variegatum (cu foliolele panasate cu alb), var. aureo-variegatum (cu foliolele patate cu galben), var. auratum (cu frunzisul auriu) s.a..
Este o specie de lumina, putin pretentioasa fata de sol, rezistenta la seceta si fum, dar sensibila la geruri. Ca defect mentionam faptul ca lastareste si drajoneaza abundent, stânjenind uneori alte specii. Se înmulteste prin samânta, iar varietatile ornamentale se obtin prin altoire în oculatie pe puieti din specia tipica.
În parcuri artarul american este pretuit pentru cresterea lui rapida si mai ales pentru varietatile ornamentale.
Acer saccharinum L. ( sin. A. dasycarpum Ehrh.) - Paltinul argintiu Este un arbore care ajunge la 24 m înaltime (chiar 40 m în conditii favorabile),
cu coroana larga, ramuri roscate, lucioase;
frunzele sunt palmat-lobate cu 5 lobi adânci, dublu-serati, având o coloratie verde deschis pe fata si argintiu-albicios pe dos, toamna devin galbene ;
florile sunt verzui poligame, în raceme care apar în aprilie.
Disamarele sunt foarte mari, cu aripile aproape paralele.
Formele ornamentale mai frecvente sunt: laciniatum (cu frunzele partite), pyramidale (cu portul columnar), Wieri (cu lujerii larg recurbati si frunzele lobat-laciniate) s.a.
Este un frumos arbore decorativ prin port si frunze, care toamna devin galben deschis.
Alte specii ornamentale sunt:
Acer ginnala Maxim. - Artar de Manciuria. Arbore sau arbust de maxim 6 m,
cu frunze trilobate, cu lobul central alungit, serate, lungi de maxim 8 cm, pe partea superioara verzi-închis, pe dos verzi-deschis, toamna devin rosii ;
florile sunt galbui-verzui, în raceme simple sau compuse, apar dupa înfrunzire,
iar disamarele au aripile aproape paralele, iar toamna devin rosii.
Suporta bine gerul, seceta, poluarea dar nu suporta umbra.
Acer rubrum L. - Paltinul rosu Arbore care poate ajunge pâna la 40 m,
cu scoarta gri, neteda pâna la batrânete, când se formeaza ritidom crapat care se exfoliaza ;
cu frunzele de marime medie, palmate, cu 3-5 lobi dintati si sinusurile ascutite, pe fata sunt verzi-închis, pe dos albastrui, iar toamna devin de la rosu-puternic pâna la portocaliu ;
florile sunt rosii-închis, sunt dioice si dispuse în corimbe ;
disamarele sunt rosii înca din tinerete si sunt reunite în raceme pendule.
Suporta greu seceta si prefera un climat mai blând.
Acer palmatum Thunb. - Artarul japonez. Arbore mic sau arbust pretuit pentru frunzisul verde foarte decorativ care toamna se coloreaza în rosu-carmin. Frunzele sunt palmate, adânc-lobate, cu 5-11 lobi lanceolati, iar florile sunt mici, purpurii, în raceme lungi care apar vara. Are numeroase cultivaruri, forme si varietati :
Atropurpureum - cu frunze cu 5 lobi, colorate în rosu-închis :
Dissectum - cu frunzele fine si cu lobii decupati pâna aproape de baza si adânc penat-sectati ;
Ornatum - cu frunzisul asemanator var. Dissectum, dar de culoare rosu-purpuriu, s.a.
Prefera solurile acide, rezista greu la seceta si la climatele reci.
Acer monspessulanum L. - Jugastru de Banat Este un arbore de talia a III-a (8-12 m), cu :
coroana rotunda,
apreciat pentru frunzele pieloase, trilobate, cu lobii triunghiulari, pe partea superioara verzi-închis, lucioase iar pe dos albastrui.
Florile sunt verzi-galbui grupate în corimbe, mai întâi erecte apoi pendule,
iar fructele sunt samare rosii, mici (2-2,5 cm), cu aripile aproape paralele.
Specia este termofila, indicata pentru locuri adapostite. Se comporta bine pe solurile calcaroase, rezista la gaze si suporta tunderea.
Înmultirea speciilor de Acer se face prin: seminte, marcotaj, altoire si mai rar, prin butasire. Semanaturile se fac toamna sau primavara, dupa stratificarea semintelor timp de cca. 4 saptamâni ; înmultirea prin marcotaj se poate executa aplicând procedeul prin musuroire sau prin marcotaj chinezesc. Altoirea se practica pentru înmultirea varietatilor ornamentale, pe puieti din speciile tipice, folosind procedeul oculatiei, la colet sau pe tija.
Folosire. Se pot folosi pentru aliniamente, masive si perdele, solitar sau în grupri si chiar pentru garduri vii tunse.
Subclasa ROSIDAE
Ordinul SAPINDALES
Familia SAPINDACEAE
Genul KOELREUTERIA Laxm.
Gen originar din Asia care cuprinde 7 specii de arbori cu frunze caduce.
Koelreuteria paniculata Laxm. - Coelreuteria Arbore originar din China, care ajunge la 10 m înaltime, are :
coroana larga, cu ramuri fragile,
frunzele imparipenat-compuse, bipenate, lungi de pâna la 35 cm, cu 7-15 foliole ovate, neregulat serate, la baza lobulate, de culoare rosietica la început, verzi-închis vara si galbene toamna.
Florile sunt galbene, în panicule lungi de pâna la 35 cm, erecte si apar vara.
Fructul este o capsula veziculoasa, ovoid-oblonga cu vârful ascutit, la început verzi-deschis apoi devin ruginii.
Este o specie de lumina, nepretentioasa fata de sol, dar sufera datorita gerurilor. Are crestere rapida, longevitate redusa si lastareste bine. Prefera solurile usoare, moderat calcaroase si tolereaza o oarecare salinitate.
Înmultire. Se înmulteste prin samânta si, mai rar, prin marcotaj si prin butasire.
Semanaturile se fac în februarie-martie în rasadnite, toamna se repica, iar toamna, urmatoare se poate planta la loc definitiv. Butasirea se executa în decembrie, cu butasi de radacina plantati orizontal în ghivece. Marcotajul se aplica prin musuroire.
Folosire. Specia este pretuita în cultura ornamentala pentru frunzisul frumos, inflorescentele si fructele foarte decorative. Se întrebuinteaza izolat pe peluze sau în grupuri mici.
Subclasa ROSIDAE
Ordinul SAPINDALES
Familia HIPPOCASTANACEAE
Genul AESCULUS L.
Gen originar din Europa, America de Nord, Asia, care cuprinde cca. 24 de specii de arbori si arbusti, înalti de maxim 30 m si cu coroana deasa.
Aesculus hippocastanum L. - Castanul porcesc, Castanul de India Este un arbore originar din zona balcanica, de circa 25 m,
cu trunchiul drept, acoperit de o scoarta cu ritidom ce se exfoliaza în placi;
are coronamentul larg, ovoid-globulos, lujerii grosi, muguri mari, cleiosi;
frunzele sunt digitat-compuse, cu 5-7 foliole îngustate la baza, sesile, oblong-obovate, pe margini dintate,
florile albe, galbene sau roz, patate cu rosu, dispuse în panicule mari, terminale, erecte, ce dau arborelui în perioada înfloririi un aspect de candelabru.
Fructul este o capsula mare, verde, carnoasa, ghimpoasa, cu l-3 seminte mari, brune-castanii, lucioase, care la maturitate cad.
Dintre varietati si forme citam: flore-plena (cu flori duble), pendula (cu ramuri pendule), pyramidalis, umbraculifera, albo-variegata s.a.
Este o specie ce vegeteaza în bune conditii pe soluri profunde, bogate, revene, nisipoase. Este rezistenta la ger, dar vatamata de seceta, fum, arsita. Nu suporta solurile sarace, compacte, uscate.
Alte specii interesante ale genului Aesculus sunt:
Aesculus pavia L. - Castanul rosu Arbust care ajunge la maxim 6 m,
muguri necleiosi, frunze cu 5 foliole radiale, îngust-eliptice, lungi de pâna la 14 cm, cu petioli scurti si cu margini dintate ;
florile sunt rosii-deschis, dispuse în panicule lungi de maxim 16 cm si apar vara.
Aesculus x carnea Hayne (A. hippocastanum x A. pavia) (sin. A. rubicunda Loisel.)- Castanul roz hibrid. Arbore de 15-20 m înaltime, cu lujeri gri-galbui, pubescenti, muguri cleiosi, frunzele sunt compuse din 5-7 foliole, florile sunt roz închis spre rosu, apar primavara-vara iar fructul are ghimpi mici. Suporta tunderea si rezista la ger.
Aesculus octandra Marsh.(sin. A. lutea Wangenh., A. flava Soland.) - Castanul galbenArbore înalt pe maxim 22 m :
cu muguri nerasinosi,
frunze cu 5 foliole de la oblonge la îngust-eliptice, lungi de pâna la 15 cm, pe partea superioara verzi-închis iar pe cea inferioara verde-deschis.
Florile sunt verzi-galbui cu caliciul roz, apar primavara-vara.
Fructul este fara ghimpi.
Aesculus parviflora Walt. (sin. A. macrostachya Michx.) - Castanul pitic Arbust de maxim 4 m, cu ramuri putin ramificate, muguri necleiosi, frunze palmate cu 5-7 foliole oblongi, lungi pâna la 20 cm, ascutite la vârf ; florile sunt albe cu antere rosii, dispuse în panicule terminale lungi de pâna la 30 cm, apar vara.
Castanii sunt rezistenti la
ger si pot fi cultivati pâna în zona montana
inferioara. Sufera totusi de îngheturi în primii doi ani de
viata. În general suporta greu seceta si sufera de
arsita din orase. În combinatie cu poluarea
Înmultire. Se înmulteste prin seminte care se seamana toamna, pe rigole distantate la 30 cm, la o adâncime de 5-7 cm, cu pata alba în sus. Puietii sunt buni de plantat pe alei dupa 5-7 ani.
Se înmulteste si prin altoire pe tulpina sau la colet, în despicatura, în placaj sau oculatie, pe specia tipica, în octombrie sau primavara.
Folosire. Speciile de castan sunt mult întrebuintate datorita portului lor regulat, frunzisului timpuriu, frumusetii si mirosului florilor. Se cultiva pe bulevarde, în masive, în grupuri mari sau izolat, pe peluze.
|
