BOLILE ORZULUI
8.3.1. Viroze
Mozaicul dungat al orzului Virothrix hordei
Acest virus este cunoscut de mult timp , din 1910, în America de Nord, Japonia, apoi a fost semnalat si în diferite tari europene.In tara noastra a fost identificat recent la mai multe soiuri de orz. Boala are o larga raspândire si determina p 16516r173q ierderi de productie însemnate datorita frecventei ridicate cu care apare.
In afara de orz, virusul infecteaza frecvent în natura grâul,iar artificial a fost transmis la secara,ovaz, orez, unele soiuri de porumb si la diferite graminee spontane.
Simptome. Viroza se manifesta prin simptome complexe, la unele plante gazda în evolutia bolii distingându-se o faza acuta primara, una acuta secundara si una cronica.
La plantutele de orz provenite din samânta infectate se observa la început o cloroza slaba urmata mai târziu de mozaicare generala.
Caracteristicile bolii sunt simptomele foliare sub forma de striuri sau dungi de culoare verde deschis, galbui cenusiu sau alb cenusiu. In timpul înspicarii grâului, portiunile de limb clorotice se necrozeaza, devin brune si au forma literei V (drept sau inversat).
Simptomele variaza în functie de conditiile de mediu si de tulpinile virusului. In cazul infectarii cu tulpini mai putin virulente, simptomele bolii pot sa nu se exteriorizeze. La plantele bolnave, în general, cresterea este frânata, iar spicele sunt mici si partial sterile.
Agentul patogen. Agentul etiologic este Virothrix hordei Protenko et Legunkova.
Virusul se prezinta sub forma de particule drepte, rigide cu dimensiuni de 128-20µm. Temperatura de inactivare este în jur de 68°C, iar dilutia limita de 1: 1 000.Longevitatea în suc este de 15-20 de zile. Exprimental poate fi transmis prin inoculare de suc.In natura se raspândeste prin intermediul polenului, al apei de gutatie, prin contactul plantelor bolnave cu cele sanatoase si prin samânta, când este afectat embrionul.
Virusul prezinta numeroase tulpini care se deosebesc prin gravitatea simptomelor pe care le produc la diferite specii de plante.
Combaterea. Se recomanda folosirea de samânta sanatoasa. Soiurile de orz puternic afectate trebuie ameliorate sau eliminate din cultura. De asemenea se va lichida samulastra si buruienile gazda cu cel putin 7 zile înainte de semanat.
8.3.1. Micoze
Taciunele zburator al orzului -Ustilago nuda
Taciunele zburator al orzului ( taciunele zburator comun sau brun) este raspândit în toate zonele de cultura din lume, producând pagube importante în America, Canada si Europa. În tara noastra pierderile de productie variaza între 1-15%,uneori 35 %, în functie de an si de zona.
Simptome. In câmp boala devine aparenta numai la înspicare.
Plantele bolnave înspica mai devreme decât cele sanatoase si au de regula toti fratii atacati.
Spicele stau drepte si au culoare neagra, deoarece în locul boabelor se gaseste o masa brun negricioasa, prafoasa alcatuita din clamidosporii ciupercii. In primele faze, fiecare spiculet atacat este acoperit de o membrana foarte fina, cenusiu argintie. (Fig. 28)
Fig. 28. Taciunele zburator al orzului -
Ustilago nuda - (spice atacate)
Masa pulverulenta de spori se împrastie cu ajutorul vântului sau al apei de ploaie si rahisul ramâne complet gol.
Exista si cazuri de atac partial, localizat la partea inferioara a spicului.
Agentul patogen. Boala este produsa de Ustilago nuda (Jensen) Rostrup., din familia Ustilaginaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes.
Clamidosporii ciupercii sunt sferici sau ovoizi de 5-9 µ diametru, cu membrana brun maslinie, prevazuta cu verucozitati fine si dese. Ei îsi pastreaza facultatea germinativa cel mult un an.
Ciclul evolutiv. In timpul înfloritului, clamidosporii sunt luati de vânt si ajung pe florile de orz. In conditii de umiditate si la o temperatura optima de18-23°C, ei germineaza producând câte o probasidie scurta, cilindrica alcatuita din 4 celule haploide, uninucleate, de sexe diferite (la germinare a avut loc meioza). (Fig. 29)
La aceasta specie nu se formeaza basidiospori, copularea are loc între celulele unei epibasidii sau între celulele a doua epibasidii diferite rezultând celule binucleate. Prin diviziunea acestora ia nastere un miceliu secundar de infectie care ajunge în ovar fie prin stil fie prin pericarp, apoi patrunde în bobul în formare. Aici se localizeaa intercelular,în scutelum si embrion dupa 18-33 zile de la infectie.Acest miceliu se ramifica abundent, îsi mareste volumul se înconjoara cu o teaca de celuloza (devine miceliu de rezistenta) putând rezista între 3 si 11 ani în stare latenta.
Infectia este posibila numai pâna când bobul atinge 2/3 din marimea obisnuita.
Boabele infectate se dezvolta normal si nu se deosebesc cu nimic de cele sanatoase. În momentul germinarii semintelor miceliul trece la viata activa, începe sa creasca si sa se dezvolte odata cu planta, putând infecta toti fratii. Ajuns în spic fructifica, luând astfel nastere o masa brun negricioasa de clamidospori.
Infectia cu Ustilago nuda este florala (embrionara) iar ciclul de viata dureaza doi ani.In primul an se produce infectia boabelor iar în anul al doilea ciuperca paraziteaza plantele rezultate din acestea si sporuleaza.
Ciuperca prezinta specializare fiziologica, fiind identificate în tara noastra peste 10 grupe de rase fiziologice. Rezistenta diferitelor soiuri de orz difera.In general soiurile cu înflorire închisa, cu perioada scurta de înflorire sunt mai rezistente.
Fig. 29. Ciclul evolutiv al taciunelui zburator al orzului - Ustilago nuda
Combatere. Pentru combaterea acestui patogen se recomanda:
- tratarea termica a semintelor prin procedeul bifazic sau monofazic.Cel mai recomandat este cel monofazic: scufundarea semintei timp de 4 ore în apa la temperaturi de 47-48°C si adaugarea unui fungicid (se previne astfel si atacul cu Ustilago hordei)
- tratarea anaeroba : cufundarea semintelor 50-72 ore în apa la 18-20°C cu sau fara adaos de fungicid -în acest caz semintele se folosesc numai în primul an dupa tratare deoarece cu timpul ele îsi pierd capacitatea de germinare mai mult decât cele netratate. Folosirea fungicidelor sistemice cu efect endoterapeutic, de ex.Vitavax (75% carboxina), care are eficacitate mare, patrunzând în celulele ciupercii în cantitate mai mare.
|
