BOLILE PIERSICULUI SI CAISULUI

BOLILE PIERSICULUI SI CAISULUI

16.3.1. Viroze

Mozaicul īn forma de benzi al frunzelor- Prunus virus 9

Aceasta boala a fost semnalata si descrisa īn SUA. Īn prezent este raspāndita īn toate tarile europene. Īn tara noastra mozaicul īn benzi a fost

observat de catre E. Docea, īn anul 1959 pe piersic. Virusul infecteaza piersicul, zarzarul, caisul, prunul, corcodusul, migdalul, mahalebul, visinul si produce simptome foarte caracteristice Prunus serrulata si Prunus salicina, soiul Shiro.

Simptome. Īn general simptomele 535o1424f sunt asemanatoare la toate speciile si soiurile infectate, variind īn anumite limite. (Fig. 65)

Fig. 65. Mozaicul īn forma de benzi al frunzelor

Peach yellow mozaic virus

Pe frunze apar pete galbene-verzui, variate ca marime, īn forma de linii, benzi, semicercuri, etc., dispuse neregulat pe suprafata limbului. Caracteristice sunt petele alungite care urmaresc atāt nervura principala, cāt si pe cele secundare, formānd un fel de benzi sinuoase. Pe prunul japonez, soiul Shiro, aceste benzi au un contur asemanator frunzelor de stejar, fiind extrem de caracteristice. Piersicul are mult de suferit de pe urma acestei boli īn sensul reducerii rezistentei la ger īn timpul iernii.

Agentul patogen. Prunus virus 9 Christoff. Dupa Christoff, virusul se poate transmite prin intermediul afidelor (Anuraphis padi); īn conditii de sera si cāmp se transmite prin altoire si oculatie. Perioada de incubatie īn conditii de sera dureaza 6 saptamāni.

Ca planta indicatoare este folosit, īn conditii de sera si cāmp, prunul japonez (Prunus salicina, soiul Shiro).

Combatere. Pentru a se produce material saditor sanatos, se va da toata atentia alegerii plantelor-mama "libere" de viroze. Īn vederea depistarii si īnlaturarii pomilor bolnavi din pepiniera, acestia vor fi examinati īn luna mai si īnceputul lunii iunie, cānd simptomele sunt foarte vizibile.

16.3.2. Micoze

Basicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans

Aceasta boala este cunoscuta īnca din anul 1821 īn Anglia , dar abia īn 1860 este descris agentul patogen de catre Berkeley. Astazi boala se īntālneste īn toate tarile unde se cultiva piersicul. Īn tara noastra este frecventa īn toate regiunile, manifestāndu-se cu intensitate īn anii cu primaveri reci si ploioase. Ciuperca paraziteaza piersicul si foarte rar caisul si migdalul.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunze,ramuri si fructe. (Fig. 66)

Imediat dupa dezmugurire, frunzele tinere īncep sa prezinte pe partea superioara basicari si gofrari, carora le corespund pe partea inferioara adāncituri. Basicarea reprezinta rezultatul hipertrofierii tesutului parenchimatic al frunzei, ca urmare a prezentei parazitului. Frunzele atacate au la īnceput culoare rosiatica, datorita acumularii de antociani, apoi devin galbene si īn cele din urma brune, din cauza necrozei tesuturilor. Aceste frunze sunt mai mari decāt cele sanatoase si formeaza smocuri īn vārful ramurilor, care se īndoaie.

Fig. 66. Basicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans

a - simptome pe frunze; b - simptome pe fruct

Pe partea inferioara a limbului, īn dreptul portiunilor basicate, apare un strat catifelat, format din himeniu cu asce si ascospori. Frunzele basicate se usuca. Īn dreptul portiunilor hipertrofiate, mezofilul nu mai este diferentiat īn tesut palisadic si lacunar ci este alcatuit dintr-un tesut parenchimatos uniform, cu celule aproape izodiametrice si spatii intercelulare foarte mici.

Frunzele cad īn luna iunie iar pomii sunt epuizati īn urma refacerii foliajului pe seama rezervelor din tesuturile ramurilor, fiind sensibilizati la gerurile iernii. Mai rar sunt afectati lastarii foarte tineri care se īngroasa si ramān mai scurti. Īn cazuri foarte rare atacul se poate manifesta si pe flori, care vor fi usor hipertrofiate.

Pe fructe atacul se manifesta prin aparitia unor pete de 1-2 cm īn diametru, albicioase si putin reliefate, īn dreptul carora tesuturile, cu timpul, se brunifica si putrezesc.

La piersicii atacati se observa si o scurgere exagerata de clei; datorita defolierilor care au loc īn urma atacurilor repetate an de an, scade vigoarea pomilor, care dau productii scazute de fructe si īn cele din urma se usuca.

Agentul patogen. Boala este produsa de Taphrina deformans (Berk.)Tul., din familia Taphrinaceae, ordinul Taphrinales, clasa Ascomycetes. Ciuperca prezinta un miceliu septat, cu celule binucleate,care se dezvolta īn spatiile intercelulare ale tesuturilor frunzei, provocānd deformarile caracteristice. Sub cuticula ciuperca formeaza celule ascogene din care iau nastere ascele dispuse una lānga alta, īn palisada. Ascele mature sunt alungite, trunchiate la vārf,  prevazute cu o celula bazala la partea inferioara. (Fig. 67)

Fig. 67. Basicarea frunzelor de piersic Taphrina deformans

- asce cu ascospori

Īn fiecare asca se gasesc mai multi ascospori unicelulari hialini, aproape sferici, de 3-5µ care pot germina īn asca sau īn afara acesteia. Din germinarea ascosporilor rezulta un miceliu haploid, saprofit care ierneaza īn scoarta ramurilor sau īn solzii mugurilor. Primavara are loc procesul sexual de somatogamie si rezulta miceliul dicariotic, parazitar, ce se dezvolta īn frunze.

Subcuticular se formeaza celulele ascogene din care vor rezulta asce. Īn asca tānara are loc cariogamia si meioza iar pe organele atacate apar ascele

mature, īn care se diferentiaza ascosporii ce reiau ciclul.

Boala este favorizata de umiditate excesiva si de temperaturi mai scazute, optim la 15°C - la peste 28°C, ciuperca īsi pierde virulenta. Acesti factori duc la repetarea ciclurilor de infectie pe parcursul unei perioade de vegetatie.

Boala se maifesta mai ales īn livezile de piersici cultivati īn terenuri reci, care retin apa si sunt expuse curentilor reci de aer.

Combatere. Pentru prevenire si combatere se iau urmatoarele masuri: masuri de igiena culturala : plantarea livezilor de piersici pe terenuri usoare, calde, situate īn locuri ferite de curenti reci si variatii bruste de temperatura, masuri de igiena : taierea si distrugerea prin ardere a lastarilor atacati, strāngerea si arderea frunzelor cazute.

Tratamente chimice : īn timpul repaosului vegetativ - cu zeama bordeleza 1% sau polisulfura de bariu 6%; primavara - stropiri cu Captan 0,3%, Mancozeb 0,2%,Ziram 0,3%; īn timpul perioadei de vegetatie: 2-3 stropiri cu Mancozeb 0,2%, Captan sau Merpan 0,2%, Dithane M45-0,2%.

Se recomanda folosirea de soiuri rezistente, mai ales īn regiunile unde boala se manifesta an de an. Soiuri rezistente sunt: Raza de soare, Amsdem, Floare de mai, Nectarina alba.

Fainarea frunzelor de piersic - Sphaeroteca pannosa var. persicae

Fainarea piersicului este o boala raspāndita īn multe tari, producānd pagube īn anii cu primaveri reci si umede urmate de veri secetoase. Este de asemenea mult raspīndita si īn tara noastra unde se īntālneste īn livezile de piersic sau pe piersici razleti.

Īn afara de piersic, ciuperca mai ataca si migdalul.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunzele tinere, pe lastari nelignificati iar īn cazul unui atac puternic si pe fructe. (Fig. 68)

Pe frunzele tinere de la vārful lastarilor apar pete albe de miceliu, care se pot īntinde si ocupa aproape īntreg limbul. Frunzele parazitate iau un aspect pulverulent,se deformeaza,se īncretesc si īn cele din urma se usuca.

Atacul pe frunzele dezvoltate apare sub forma unor pete conturate īn dreptul carora se formeaza o pāsla miceliana densa si cu aspect pulverulent, datorita formarii conidiilor.

Lastarii tineri, nelignificati sunt īnconjurati de pāsla miceliana care

apare ca un manson albicios; cei puternic atacati se īndoaie, se vestejesc si apoi se usuca. Uneori pe lastarii atacati ciuperca formeaza peritecii care contin īn interior asce cu ascospori. La noi īn tara īnsa periteciile apar foarte rar.

 

Fig. 68. Fainarea frunzelor de piersic - Sphaerotheca pannosa

a - lastar cu simptome ; b - fruct cu simptome

Pe fructe se observa pete albicioase formate din miceliu, fructele ramān mici si prezinta crapaturi.

Agentul patogen Fainarea piersicului este produsa de Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lev var.persicae Woron., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.

Miceliul ciupercii este hialin, septat, ectoparazit, ce se prinde de organele plantei gazda cu ajutorul apresorilor, din care pornesc haustori.Pe miceliu se formeaza lanturi de conidii -conidii de tip Oidium - f.c. Oidium leucoconium. Conidiile sunt unicelulare, au aspect de butoiase, si marimi ce variaza īntre 17-24x9-16µ. Ciuperca se raspāndeste īn perioada de vegetatie prin aceste conidii care germineaza la suprafata organelor plantei gazda si produc infectii.

Periteciile (cleistoteciile) sunt globuloase, brune si īn ele se formeaza o singura asca, ce contine 8 ascospori si este īnconjurata de o coroana de

apendici simpli. (Fig. 69)

Fig. 69. a - conidiofor cu conidii;

b - peritecii cu asce si ascospori

Iernarea ciupercii se face sub forma de miceliu de rezistenta īn muguri; primavara miceliul iese din starea latenta si apar lastarii infectati, pe care se formeaza conidiofori. Ciuperca poate ierna si sub forma de peritecii (cleistotecii), īn cazul īn care acestea se formeaza. Primavara ascosporii germineaza si produc infectii primare. Pe parcursul perioadei de vegetatie au loc numeroase infectii secundare produse de conidii.

Temperaturile de peste 10°C (optim 20°C), umiditatea ridicata a aerului, īngrasamintele cu azot īn exces favorizeaza evolutia bolii, īnregistrāndu-se pagube grave ce se rasfrāng si asupra productiei din anul urmator.

Combatere. Pentru prevenirea si combaterea bolii se iau urmatoarele masuri :

masuri agrofitotehnice: taierea si arderea lastarilor atacati, strāngerea si arderea frunzelor bolnave,aplicarea de īngrasaminte īn doze echilibrate

masuri chimice: iarna - zeama sulfocalcica 20%, polisulfura de bariu 6%; primavara - zeama sulfocalcica 10% si polisulfura de bariu 1%; īn perioada de vegetatie: Karathan 0,1%, sulf muiabil 0,4%, Topsin  0,07%, zeama sulfocalcica 2%, Anvil 0,04%, Systhane C 0,1%.

Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia laxa

Monilioza sāmburoaselor este o boala raspāndita si pagubitoare, ducānd la pierderi de recolta de 30-50% iar treptat, la uscarea pomilor.

Apare la prun, cires, visin,cais si mai putin la piersic.

Simptome Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori si fructe. (Fig. 70)

Fig. 70. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia laxa

a - simptome pe lastar; b - simptome pe fruct

Frunzele tinere atacate se brunifica,se usuca si se rasucesc iar ramurile tinere se usuca īncepānd de la vārf si se īndoaie īn forma de cārlig. Acest aspect parazitar este cunoscut sub numele de "boala stindardului" sau "arsura moniliana" si este foarte frecvent la cires, visin, piersic, si migdal si corespunde cu monilioza din anul precedent īntālnita la pomii semintosi.

Pe organele atacate apare un mucegai albicios alcatuit din miceliul ciupercii - acest atac de primavara este caracteristic īn special pe visin si cires si este mai primejdios decāt atacul pe fructe.

Fructele tinere parazitate se zbārcesc, se brunifica si cad masiv. Pe fructele mature, miceliul ciupercii determina putrezirea pulpei si aparitia unor mici pustule - sporodochii - de culoare galbui cenusiu, dispuse neuniform, pe care se vor forma conidiofori cu conidii. 

La prun, sporodochiile produc perforarea epicarpului iar sucul zaharat se scurge īn afara, lipind fructele īntre ele. Fructele mumifiate sunt prinse īntre ele si ramān deseori atārnate de pomi si īn timpul iernii. (Fig. 71)

Fig. 71.

Monilinia laxa

- fructe mumifiate

Agentul patogen. Monilioza sāmburoaselor este produsa de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes.

Ciuperca prezinta un miceliu galbui, care devine brun, miceliu ce formeaza sporodochiile de pe suprafata fructelor. Pe sporodochii, pe conidiofori scurti se formeaza conidiile elipsoidale, galbui, cu membrana bruna, dispuse īn lanturi, cu ajutorul carora parazitul se raspāndeste īn timpul primaverii si verii. Forma conidiana a ciupercii se numeste Monilinia laxa (Ehrenb.) Sacc. (Fig. 72)

Fig. 72 - sporodochii cu conidii si conidiofori

Conidiile ce se formeaza pe fructele mumifiate ce ramān pe pomi, rezista la temperaturile scazute din timpul iernii si vor produce infectiile primavara pe frunze, flori si ramuri.

Deseori, miceliul de infectie ajunge īn flori si trece prin pedunculii acestora īn scoarta ramurilor, producānd infectii masive primavara. Ciuperca mai ierneaza ca miceliu de rezistenta īn scoarta ramurilor sau īn fructele mumificate, iar dupa 2 ani, pe aceste fructe apar apotecii cu asce si ascospori.

Pe fructele mature atacul este favorizat de īntepaturile insectelor sau de ranile produse de grindina, ceea ce permite patrunderea miceliului ciupercii.

Boala este favorizata de vremea rece si ploioasa din primavara, cānd ramurile cu flori se vestejesc si atārna īn jos.

Combatere. Pentru prevenirea si combaterea bolii se recomanda urmatoarele masuri: masuri de igiena culturala - se strāng si se distrug fructele mumificate ramase īn pomi , se taie si se ard ramurile atacte deoarece acestea constituie sursa de infectii primare, se distrug insectele care produc ranirea fructelor; masuri chimice : - īn timpul repaosului vegetativ - stropiri cu sulfat de cupru 2-3%; primavara:  stropiri cu Zineb sau Captan 0,3%, vara: stropiri ori de cāte ori este nevoie cu Mancozeb 0,2%, Benlate 50, īn concentratie de 0,1%. Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente -Vānat Romānesc, Vānat de Italia, Gras Romānesc.

Ciuruirea  frunzelor pomilor sāmburosi - Stigmina carpophyla

Ciuruirea frunzelor a fost observata pentru prima data īn Franta īn anul 1853. Este foarte comuna īn livezile neīngrijite si produce pagube īnsemnate la pomii fructiferi.

Ciuperca ataca piersicul, caisul, zarzarul, piersicul si alte specii ale genului Prunus.

Simptome. Atacul se manifesta pe frunze, fructe si lastari tineri. (Fig. 73) Pe frunze apar īn lunile mai iunie, pete circulare de 1-4 mm īn diametru īn dreptul carora tesuturile se brunifica, se desprind de restul limbului si cad iar frunza capata un aspect ciuruit.

Pe fructe se observa niste formatiuni punctiforme de 1-2 mm diametru, īn jurul carora se formeaza un halou rosu violaceu īnchis. Petele ies putin īn relief ceea ce face ca fructele sa fie aspre la pipait. Fructele sunt deformate si cad īnainte de maturare. Pulpa fructelor devine pāsloasa si are gust fad. Pe lastarii tineri, īn jurul mugurilor, scoarta se brunifica, crapa si apar ulceratii ce duc la uscarea mugurilor.

Fig. 73. Ciuruirea frunzelor pomilor sāmburosi - Stigmina carpophilla

a - lastar cu frunze atacate; b - fructe atacate; c - conidii

Ramurile tinere se pot deforma, aparānd umflaturi, ulceratii, cancere deschise, prin care se produc scurgeri abundente de gome. Atacul pe lastari este foarte periculos deoarece duce la uscarea pomilor.

La aproape toti pomii sāmburosi se constata scurgeri de gome, dar īn cazul unui atac cu aceasta ciuperca, scurgerile sunt abundente, ducānd la epuizarea rapida a pomilor.

Agentul patogen. Boala este produsa de Stigmina carpohyla (sin.Coryneum beijerinckii Oud.) din familia Melanconiaceae, ordinul Melanconiales, clasa Deuteromycetes (Fungi imperfecti).

Īn tesuturile subepidermale, ciuperca īsi dezvolta miceliul, pe care se formeaza stromele, unde apar fructificatiile, ce ies la suprafata prin ruperea epidermei. Conidioforii sunt scurti, unicelulari cu 1-2 septe si poarta īn vārf conidiile oval cilindrice. Acestea raspāndesc agentul patogen īn timpul perioadei de vegetatie, putānd germina la temperaturi cuprinse īntre 2-24°C.

Conidiile pot rezista la temperaturi scazute din timpul iernii, īn masa de gome ce se afla īn crapaturile scoartei ramurilor.

Ciuperca mai poate ierna si sub forma de miceliu īn scoarta ramurilor.

Atacul cu aceasta ciuperca este puternic īn primaverile ce urmeaza dupa ierni cu temperaturi moderate, deoarece conidiile īsi pastreaza viabilitatea. De asemenea, infectiile sunt favorizate de leziunile din scoarta ramurilor produse de grindina sau aparute īn urma atacului unor insecte.

Combatere. Se recomanda aplicarea urmatoarelor masuri de profilaxie si combatere : masuri de igiena culturala : taierea si arderea ramurilor atacate; masuri chimice : īn timpul repaosului vegetativ -stropiri cu Zineb 0,5%; primavara, īn timpul īnfloritului si dupa scuturarea florilor-stropiri cu zeama bordeleza 0,75%-1% sau cu Zineb 0,3%; vara-stropiri cu zeama bordeleza 0,5% sau cu produse cuprice: Captan, Zineb, Mancozeb toate īn concentratie de 0,3%, la prun,cais,zarzar si visin. Piersicul va fi tratat īn timpul verii doar cu produse acuprice, deoarece are foliajul sensibil.

Se recomanda tratarea ranilor rezultate īn urma taierilor cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 %, si ungerea lor cu mastic.