BOLILE PIERSICULUI SI CAISULUI
16.3.1. Viroze
Mozaicul în forma de benzi al frunzelor- Prunus virus 9
Aceasta boala a fost semnalata si descrisa în SUA. În prezent este raspândita în toate tarile europene. În tara noastra mozaicul în benzi a fost
observat de catre E. Docea, în anul 1959 pe piersic. Virusul infecteaza piersicul, zarzarul, caisul, prunul, corcodusul, migdalul, mahalebul, visinul si produce simptome foarte caracteristice Prunus serrulata si Prunus salicina, soiul Shiro.
Simptome. În general simptomele 535o1424f sunt asemanatoare la toate speciile si soiurile infectate, variind în anumite limite. (Fig. 65)
|
|
Fig. 65. Mozaicul în forma de benzi al frunzelor
Peach yellow mozaic virus
Pe frunze apar pete galbene-verzui, variate ca marime, în forma de linii, benzi, semicercuri, etc., dispuse neregulat pe suprafata limbului. Caracteristice sunt petele alungite care urmaresc atât nervura principala, cât si pe cele secundare, formând un fel de benzi sinuoase. Pe prunul japonez, soiul Shiro, aceste benzi au un contur asemanator frunzelor de stejar, fiind extrem de caracteristice. Piersicul are mult de suferit de pe urma acestei boli în sensul reducerii rezistentei la ger în timpul iernii.
Agentul patogen. Prunus virus 9 Christoff. Dupa Christoff, virusul se poate transmite prin intermediul afidelor (Anuraphis padi); în conditii de sera si câmp se transmite prin altoire si oculatie. Perioada de incubatie în conditii de sera dureaza 6 saptamâni.
Ca planta indicatoare este folosit, în conditii de sera si câmp, prunul japonez (Prunus salicina, soiul Shiro).
Combatere. Pentru a se produce material saditor sanatos, se va da toata atentia alegerii plantelor-mama "libere" de viroze. În vederea depistarii si înlaturarii pomilor bolnavi din pepiniera, acestia vor fi examinati în luna mai si începutul lunii iunie, când simptomele sunt foarte vizibile.
16.3.2. Micoze
Basicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans
Aceasta boala este cunoscuta înca din anul 1821 în Anglia , dar abia în 1860 este descris agentul patogen de catre Berkeley. Astazi boala se întâlneste în toate tarile unde se cultiva piersicul. În tara noastra este frecventa în toate regiunile, manifestându-se cu intensitate în anii cu primaveri reci si ploioase. Ciuperca paraziteaza piersicul si foarte rar caisul si migdalul.
Simptome. Atacul se manifesta pe frunze,ramuri si fructe. (Fig. 66)
Imediat dupa dezmugurire, frunzele tinere încep sa prezinte pe partea superioara basicari si gofrari, carora le corespund pe partea inferioara adâncituri. Basicarea reprezinta rezultatul hipertrofierii tesutului parenchimatic al frunzei, ca urmare a prezentei parazitului. Frunzele atacate au la început culoare rosiatica, datorita acumularii de antociani, apoi devin galbene si în cele din urma brune, din cauza necrozei tesuturilor. Aceste frunze sunt mai mari decât cele sanatoase si formeaza smocuri în vârful ramurilor, care se îndoaie.
Fig. 66. Basicarea frunzelor de piersic - Taphrina deformans
a - simptome pe frunze; b - simptome pe fruct
Pe partea inferioara a limbului, în dreptul portiunilor basicate, apare un strat catifelat, format din himeniu cu asce si ascospori. Frunzele basicate se usuca. În dreptul portiunilor hipertrofiate, mezofilul nu mai este diferentiat în tesut palisadic si lacunar ci este alcatuit dintr-un tesut parenchimatos uniform, cu celule aproape izodiametrice si spatii intercelulare foarte mici.
Frunzele cad în luna iunie iar pomii sunt epuizati în urma refacerii foliajului pe seama rezervelor din tesuturile ramurilor, fiind sensibilizati la gerurile iernii. Mai rar sunt afectati lastarii foarte tineri care se îngroasa si ramân mai scurti. În cazuri foarte rare atacul se poate manifesta si pe flori, care vor fi usor hipertrofiate.
Pe fructe atacul se manifesta prin aparitia unor pete de 1-2 cm în diametru, albicioase si putin reliefate, în dreptul carora tesuturile, cu timpul, se brunifica si putrezesc.
La piersicii atacati se observa si o scurgere exagerata de clei; datorita defolierilor care au loc în urma atacurilor repetate an de an, scade vigoarea pomilor, care dau productii scazute de fructe si în cele din urma se usuca.
Agentul patogen. Boala este produsa de Taphrina deformans (Berk.)Tul., din familia Taphrinaceae, ordinul Taphrinales, clasa Ascomycetes. Ciuperca prezinta un miceliu septat, cu celule binucleate,care se dezvolta în spatiile intercelulare ale tesuturilor frunzei, provocând deformarile caracteristice. Sub cuticula ciuperca formeaza celule ascogene din care iau nastere ascele dispuse una lânga alta, în palisada. Ascele mature sunt alungite, trunchiate la vârf, prevazute cu o celula bazala la partea inferioara. (Fig. 67)
|
|
Fig. 67. Basicarea frunzelor de piersic Taphrina deformans
- asce cu ascospori
În fiecare asca se gasesc mai multi ascospori unicelulari hialini, aproape sferici, de 3-5µ care pot germina în asca sau în afara acesteia. Din germinarea ascosporilor rezulta un miceliu haploid, saprofit care ierneaza în scoarta ramurilor sau în solzii mugurilor. Primavara are loc procesul sexual de somatogamie si rezulta miceliul dicariotic, parazitar, ce se dezvolta în frunze.
Subcuticular se formeaza celulele ascogene din care vor rezulta asce. În asca tânara are loc cariogamia si meioza iar pe organele atacate apar ascele
mature, în care se diferentiaza ascosporii ce reiau ciclul.
Boala este favorizata de umiditate excesiva si de temperaturi mai scazute, optim la 15°C - la peste 28°C, ciuperca îsi pierde virulenta. Acesti factori duc la repetarea ciclurilor de infectie pe parcursul unei perioade de vegetatie.
Boala se maifesta mai ales în livezile de piersici cultivati în terenuri reci, care retin apa si sunt expuse curentilor reci de aer.
Combatere. Pentru prevenire si combatere se iau urmatoarele masuri: masuri de igiena culturala : plantarea livezilor de piersici pe terenuri usoare, calde, situate în locuri ferite de curenti reci si variatii bruste de temperatura, masuri de igiena : taierea si distrugerea prin ardere a lastarilor atacati, strângerea si arderea frunzelor cazute.
Tratamente chimice : în timpul repaosului vegetativ - cu zeama bordeleza 1% sau polisulfura de bariu 6%; primavara - stropiri cu Captan 0,3%, Mancozeb 0,2%,Ziram 0,3%; în timpul perioadei de vegetatie: 2-3 stropiri cu Mancozeb 0,2%, Captan sau Merpan 0,2%, Dithane M45-0,2%.
Se recomanda folosirea de soiuri rezistente, mai ales în regiunile unde boala se manifesta an de an. Soiuri rezistente sunt: Raza de soare, Amsdem, Floare de mai, Nectarina alba.
Fainarea frunzelor de piersic - Sphaeroteca pannosa var. persicae
Fainarea piersicului este o boala raspândita în multe tari, producând pagube în anii cu primaveri reci si umede urmate de veri secetoase. Este de asemenea mult raspîndita si în tara noastra unde se întâlneste în livezile de piersic sau pe piersici razleti.
În afara de piersic, ciuperca mai ataca si migdalul.
Simptome. Atacul se manifesta pe frunzele tinere, pe lastari nelignificati iar în cazul unui atac puternic si pe fructe. (Fig. 68)
Pe frunzele tinere de la vârful lastarilor apar pete albe de miceliu, care se pot întinde si ocupa aproape întreg limbul. Frunzele parazitate iau un aspect pulverulent,se deformeaza,se încretesc si în cele din urma se usuca.
Atacul pe frunzele dezvoltate apare sub forma unor pete conturate în dreptul carora se formeaza o pâsla miceliana densa si cu aspect pulverulent, datorita formarii conidiilor.
Lastarii tineri, nelignificati sunt înconjurati de pâsla miceliana care
apare ca un manson albicios; cei puternic atacati se îndoaie, se vestejesc si apoi se usuca. Uneori pe lastarii atacati ciuperca formeaza peritecii care contin în interior asce cu ascospori. La noi în tara însa periteciile apar foarte rar.
Fig. 68. Fainarea frunzelor de piersic - Sphaerotheca pannosa
a - lastar cu simptome ; b - fruct cu simptome
Pe fructe se observa pete albicioase formate din miceliu, fructele ramân mici si prezinta crapaturi.
Agentul patogen Fainarea piersicului este produsa de Sphaerotheca pannosa (Wallr.) Lev var.persicae Woron., din familia Erysiphaceae, ordinul Perisporiales, clasa Ascomycetes.
Miceliul ciupercii este hialin, septat, ectoparazit, ce se prinde de organele plantei gazda cu ajutorul apresorilor, din care pornesc haustori.Pe miceliu se formeaza lanturi de conidii -conidii de tip Oidium - f.c. Oidium leucoconium. Conidiile sunt unicelulare, au aspect de butoiase, si marimi ce variaza între 17-24x9-16µ. Ciuperca se raspândeste în perioada de vegetatie prin aceste conidii care germineaza la suprafata organelor plantei gazda si produc infectii.
Periteciile (cleistoteciile) sunt globuloase, brune si în ele se formeaza o singura asca, ce contine 8 ascospori si este înconjurata de o coroana de
apendici simpli. (Fig. 69)
Fig. 69. a - conidiofor cu conidii;
b - peritecii cu asce si ascospori
Iernarea ciupercii se face sub forma de miceliu de rezistenta în muguri; primavara miceliul iese din starea latenta si apar lastarii infectati, pe care se formeaza conidiofori. Ciuperca poate ierna si sub forma de peritecii (cleistotecii), în cazul în care acestea se formeaza. Primavara ascosporii germineaza si produc infectii primare. Pe parcursul perioadei de vegetatie au loc numeroase infectii secundare produse de conidii.
Temperaturile de peste 10°C (optim 20°C), umiditatea ridicata a aerului, îngrasamintele cu azot în exces favorizeaza evolutia bolii, înregistrându-se pagube grave ce se rasfrâng si asupra productiei din anul urmator.
Combatere. Pentru prevenirea si combaterea bolii se iau urmatoarele masuri :
masuri agrofitotehnice: taierea si arderea lastarilor atacati, strângerea si arderea frunzelor bolnave,aplicarea de îngrasaminte în doze echilibrate
masuri chimice: iarna - zeama sulfocalcica 20%, polisulfura de bariu 6%; primavara - zeama sulfocalcica 10% si polisulfura de bariu 1%; în perioada de vegetatie: Karathan 0,1%, sulf muiabil 0,4%, Topsin 0,07%, zeama sulfocalcica 2%, Anvil 0,04%, Systhane C 0,1%.
Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia laxa
Monilioza sâmburoaselor este o boala raspândita si pagubitoare, ducând la pierderi de recolta de 30-50% iar treptat, la uscarea pomilor.
Apare la prun, cires, visin,cais si mai putin la piersic.
Simptome Atacul se manifesta pe ramuri, frunze, flori si fructe. (Fig. 70)
Fig. 70. Monilioza sau putregaiul brun si mumifierea fructelor - Monilinia laxa
a - simptome pe lastar; b - simptome pe fruct
Frunzele tinere atacate se brunifica,se usuca si se rasucesc iar ramurile tinere se usuca începând de la vârf si se îndoaie în forma de cârlig. Acest aspect parazitar este cunoscut sub numele de "boala stindardului" sau "arsura moniliana" si este foarte frecvent la cires, visin, piersic, si migdal si corespunde cu monilioza din anul precedent întâlnita la pomii semintosi.
Pe organele atacate apare un mucegai albicios alcatuit din miceliul ciupercii - acest atac de primavara este caracteristic în special pe visin si cires si este mai primejdios decât atacul pe fructe.
Fructele tinere parazitate se zbârcesc, se brunifica si cad masiv. Pe fructele mature, miceliul ciupercii determina putrezirea pulpei si aparitia unor mici pustule - sporodochii - de culoare galbui cenusiu, dispuse neuniform, pe care se vor forma conidiofori cu conidii.
La prun, sporodochiile produc perforarea epicarpului iar sucul zaharat se scurge în afara, lipind fructele între ele. Fructele mumifiate sunt prinse între ele si ramân deseori atârnate de pomi si în timpul iernii. (Fig. 71)
Fig. 71.
Monilinia laxa
- fructe mumifiate
Agentul patogen. Monilioza sâmburoaselor este produsa de Monilinia laxa (Aderh.et Ruhl.) Honey din familia Helotiaceae, ordinul Pezizales, clasa Ascomycetes.
Ciuperca prezinta un miceliu galbui, care devine brun, miceliu ce formeaza sporodochiile de pe suprafata fructelor. Pe sporodochii, pe conidiofori scurti se formeaza conidiile elipsoidale, galbui, cu membrana bruna, dispuse în lanturi, cu ajutorul carora parazitul se raspândeste în timpul primaverii si verii. Forma conidiana a ciupercii se numeste Monilinia laxa (Ehrenb.) Sacc. (Fig. 72)
Fig. 72 - sporodochii cu conidii si conidiofori
Conidiile ce se formeaza pe fructele mumifiate ce ramân pe pomi, rezista la temperaturile scazute din timpul iernii si vor produce infectiile primavara pe frunze, flori si ramuri.
Deseori, miceliul de infectie ajunge în flori si trece prin pedunculii acestora în scoarta ramurilor, producând infectii masive primavara. Ciuperca mai ierneaza ca miceliu de rezistenta în scoarta ramurilor sau în fructele mumificate, iar dupa 2 ani, pe aceste fructe apar apotecii cu asce si ascospori.
Pe fructele mature atacul este favorizat de întepaturile insectelor sau de ranile produse de grindina, ceea ce permite patrunderea miceliului ciupercii.
Boala este favorizata de vremea rece si ploioasa din primavara, când ramurile cu flori se vestejesc si atârna în jos.
Combatere. Pentru prevenirea si combaterea bolii se recomanda urmatoarele masuri: masuri de igiena culturala - se strâng si se distrug fructele mumificate ramase în pomi , se taie si se ard ramurile atacte deoarece acestea constituie sursa de infectii primare, se distrug insectele care produc ranirea fructelor; masuri chimice : - în timpul repaosului vegetativ - stropiri cu sulfat de cupru 2-3%; primavara: stropiri cu Zineb sau Captan 0,3%, vara: stropiri ori de câte ori este nevoie cu Mancozeb 0,2%, Benlate 50, în concentratie de 0,1%. Se recomanda cultivarea de soiuri rezistente -Vânat Românesc, Vânat de Italia, Gras Românesc.
Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburosi - Stigmina carpophyla
Ciuruirea frunzelor a fost observata pentru prima data în Franta în anul 1853. Este foarte comuna în livezile neîngrijite si produce pagube însemnate la pomii fructiferi.
Ciuperca ataca piersicul, caisul, zarzarul, piersicul si alte specii ale genului Prunus.
Simptome. Atacul se manifesta pe frunze, fructe si lastari tineri. (Fig. 73) Pe frunze apar în lunile mai iunie, pete circulare de 1-4 mm în diametru în dreptul carora tesuturile se brunifica, se desprind de restul limbului si cad iar frunza capata un aspect ciuruit.
Pe fructe se observa niste formatiuni punctiforme de 1-2 mm diametru, în jurul carora se formeaza un halou rosu violaceu închis. Petele ies putin în relief ceea ce face ca fructele sa fie aspre la pipait. Fructele sunt deformate si cad înainte de maturare. Pulpa fructelor devine pâsloasa si are gust fad. Pe lastarii tineri, în jurul mugurilor, scoarta se brunifica, crapa si apar ulceratii ce duc la uscarea mugurilor.
Fig. 73. Ciuruirea frunzelor pomilor sâmburosi - Stigmina carpophilla
a - lastar cu frunze atacate; b - fructe atacate; c - conidii
Ramurile tinere se pot deforma, aparând umflaturi, ulceratii, cancere deschise, prin care se produc scurgeri abundente de gome. Atacul pe lastari este foarte periculos deoarece duce la uscarea pomilor.
La aproape toti pomii sâmburosi se constata scurgeri de gome, dar în cazul unui atac cu aceasta ciuperca, scurgerile sunt abundente, ducând la epuizarea rapida a pomilor.
Agentul patogen. Boala este produsa de Stigmina carpohyla (sin.Coryneum beijerinckii Oud.) din familia Melanconiaceae, ordinul Melanconiales, clasa Deuteromycetes (Fungi imperfecti).
În tesuturile subepidermale, ciuperca îsi dezvolta miceliul, pe care se formeaza stromele, unde apar fructificatiile, ce ies la suprafata prin ruperea epidermei. Conidioforii sunt scurti, unicelulari cu 1-2 septe si poarta în vârf conidiile oval cilindrice. Acestea raspândesc agentul patogen în timpul perioadei de vegetatie, putând germina la temperaturi cuprinse între 2-24°C.
Conidiile pot rezista la temperaturi scazute din timpul iernii, în masa de gome ce se afla în crapaturile scoartei ramurilor.
Ciuperca mai poate ierna si sub forma de miceliu în scoarta ramurilor.
Atacul cu aceasta ciuperca este puternic în primaverile ce urmeaza dupa ierni cu temperaturi moderate, deoarece conidiile îsi pastreaza viabilitatea. De asemenea, infectiile sunt favorizate de leziunile din scoarta ramurilor produse de grindina sau aparute în urma atacului unor insecte.
Combatere. Se recomanda aplicarea urmatoarelor masuri de profilaxie si combatere : masuri de igiena culturala : taierea si arderea ramurilor atacate; masuri chimice : în timpul repaosului vegetativ -stropiri cu Zineb 0,5%; primavara, în timpul înfloritului si dupa scuturarea florilor-stropiri cu zeama bordeleza 0,75%-1% sau cu Zineb 0,3%; vara-stropiri cu zeama bordeleza 0,5% sau cu produse cuprice: Captan, Zineb, Mancozeb toate în concentratie de 0,3%, la prun,cais,zarzar si visin. Piersicul va fi tratat în timpul verii doar cu produse acuprice, deoarece are foliajul sensibil.
Se recomanda tratarea ranilor rezultate în urma taierilor cu o solutie de sulfat de cupru 4-5 %, si ungerea lor cu mastic.
|
