BOLILE PORUMBULUI
8.5.1. Micoze
Īnflorirea alba a boabelor - Gibberella fujikuroi
Aceasta fuzarioza a porumbului are o larga raspāndire geografica, fiind destul de frecventa īn tara noastra.
Este pagubitoare īn anii cu timp umed toamna. Se īntālneste pe numeroase graminee cul 24324v215y tivate si spontane.
Simptome. Boala se poate manifesta īn toate fazele de vegetatie a porumbului. Daca infectiile se produc de timpuriu, plantutele putrezesc si mor īn scurt timp, chiar īnainte de rasarire. Ca urmare a infectiei este īmpiedicata dezvoltarea normala a radacinilor.
Dupa unii autori, ciuperca Fusarium moniliforme formeaza o toxina īn endospermul bobului infectat, de unde este translocata īn radacini, inhibāndu-le astfel cresterea.
Efectul vatamarilor la samānta se limiteaza numai la putrezirea plantelor tinere. La plantele mai dezvoltate atacul este localizat la baza tulpinii si pe radacini care putrezesc si se acopera cu un mucegai roz.
Cel mai frecvent, mai caracteristic si totodata cel mai grav, este atacul pe stiuletii, care se manifesta prin craparea boabelor īn perioada maturitatii. (Fig. 31)
Boabele izolate sau grupe de boabe de pe unele portiuni ale stiuletului au o culoare roza, apoi rosie-bruna si sunt acoperite de un mucegai alb sau roz-violaceu, purverulent, constituit din miceliul si conidiile ciupercii.
Īn caz de atac puternic, acest mucegai cuprinde īntreg stiuletele. Deseori tegumentul boabelor se rupe, continutul devine aparent, boabele luānd un aspect caracteristic al "floricelelor de porumb". Boabele bolnave sunt mai usoare decāt cele sanatoase si cu puterea germinativa redusa.
Fig. 31. Īnflorirea alba a boabelor de porumb - Gibberella fujikuroi
- sectiune printr-un stiulete atacat
Boala īsi continua evolutia si īn timpul pastrarii stiuletilor de porumb.
Agentul patogen - Gibberella fujikuroi (Saw) Wr. f.c. Fusarium moniliforme (Theld) Snyder, fam. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Ascomycetes.
Miceliul acestui agent patogen se dezvolta la exterior, pe stiuleti cāt si īn boabe. Īn conditii favorabile fructifica abundent si formeaza conidii de tip Fusarium (macro si microconidii).
Macroconidiile sunt fusiforme, drepte sau usor ascutite la capete, curbate, pluricelulare cu 3-6 septe transversale, hialine de 41 x 4,3 dispuse īn lanturi.
Microconidiile sunt ovale, unicelulare, hialine, de 10,5 x 4,2 fiind dispuse īn lanturi lungi sau īn glomerule mici.
Periteciile sunt albastrui negricioase, de 275-380 x 210-300 foarte usor detasabile si contin numeroase asce, cilindrice, incolore sau usor galbui la maturitate.
Īn fiecare asca se dezvolta 4-8 ascospori uni sau bicelulari (rareori au 2-3 septe) alungiti, asezati pe 1-2 rānduri.
Temperatura optima pentru germinarea ascosporilor este de 22-25oC. Forma de peritecii la ciuperca Gibberella fujikuroi a fost observata si la noi īn tara pe resturi de miriste de porumb īn anul 1965 la Fundulea.
Temperatura ridicata favorizeaza boala. Ea evolueaza si īn timpul pastrarii stiuletilor peste iarna, cānd acestia se depoziteaza cu un procent
prea ridicat de umiditate sau cānd sunt conditii necorespunzatoare īn depozite (umezeala mare, neaerisire, etc.).
Molia porumbului (Sitotroga cerealla) contribuie la raspāndirea agentului patogen. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin semintele infectate si prin resturile de plante bolnave, ramase pe cāmp ca sursa de infectie, servesc si diferite specii de graminee care pot fi parazitate de aceasta specie de Fusarium.
Combatere. Pentru prevenirea bolii se recomanda folosirea semintei sanatoase sau tratarea ei fie prin prafuire cu produse organomercurice (Criptodin, 100 g/100 kg samānta), fie pe cale hidrotermica (la 55oC timp de 30 minute). De asemenea sunt indicate sortarea stiuletilor si depozitarea numai a celor cu umiditatea normala (16-17oC) respectāndu-se conditiile optime de pastrare (aerisire). Periodic este necesar sa se controleze stiuletii depozitati, combaterea moliilor stiuletilor si aplicarea īngrasamintelor cu fosfor limiteaza atacul.
Cea mai sigura masura o constituie cultivarea de hibrizi rezistenti.
Putregaiul tulpinilor si stiuletilor - Gibberella roseum f.c. cerealis
Putregaiul tulpinilor si stiuletilor produs de Fusarium roseum cerealis se īntālneste īn toate tarile cultivatoare de porumb. Apare mai frecvent īn zonele temperate, cu umiditate ridicata, producānd īn unii ani importante scaderi de productie, īn special cānd se cultiva hibrizii sensibili.
Īn tara noastra aceasta boala este destul de raspāndita, producānd atacuri īndeosebi īn sud si Cāmpia de vest.
Simptome. Porumbul poate fi infectat īn toate fazele de vegetatie. Plantutele atacate putrezesc chiar īnainte de rasarire, radacinutele si cotiledoanele lor fiind acoperite de un mucegai alb-roz (miceliul si conidiile ciupercii).
Acest atac provine fie de la samānta infectata, fie din solul infestat. Mai tārziu īn perioada matasii - fecundarii, boala se localizeaza pe radacini si pe tulpini, obisnuit pe internodiile bazale.
Radacinile infectate putrezesc, se īnrosesc, iar plantele pot fi usor scoase din pamānt. Primele 2-3 internodii de la baza se coloreaza īn galben ca paiul, apoi īn brun, iar maduva este descompusa.
Īntr-o sectiune prin tulpina, se observa o brunificare a tesuturilor si uneori caverne pline cu miceliul ciupercii. (Fig. 32)
Fig. 32. Putregaiul tulpinilor si stiuletilor - Gibberella roseum. f. cerealis
a - sectiune printr-o tulpina atacata; b - asca cu ascospori;
c - ascospori; d - conidii; e - clamidospori
Culoarea roz-rosiatica a maduvei permite deosebirea putregaiului roz de cel alb. Tulpinile putrezite, se pot rupe de la baza. Cel mai tipic simptom al bolii, care o diferentiaza usor de īnflorirea alba a boabelor, se constata pe stiuletii aflati īn faza maturitatii lor. Acest atac este cel mai frecvent la noi īn tara.
stiuletii sunt acoperiti cu un mucegai alb cu nuanta roz-rubinie; ele au facultatea germinativa si puterea de strabatere foarte scazute. Atacul īncepe de la vārf si progreseaza spre baza stiuletului. Cānd infectarea stiuletului are loc de timpuriu, iar umiditatea este ridicata, aceasta putrezeste īn īntregime. Pe panusi se dezvolta un miceliu alb-roz si acestea īmpreuna cu resturile de matase, ramān lipite pe stiulete. Boala evolueaza si la stiuletii depozitati.
Porumbul atacat de Gibberella roseum f. sp. cerealis, este toxic pentru om si animale. Sunt cunoscute cazuri grave de intoxicare a animalelor, mai des la porcine, datorita consumului de porumb afectat de aceasta fuzarioza.
Agentul patogen. Gibberella roseum f.sp.crealis Anyder si Hansen, fam,. Hypocreaceae, ord. Sphaeriales, cl. Ascomycetes.
Ciuperca paraziteaza porumbul, grāul si alte graminee pe care īsi dezvolta miceliul si fructificatiile.
Ca organe de īnmultire asexuata formeaza conidii fusiforme, hialine cu 3-5 septe, usor curbate, ascutite la capete, de 30-60 x 4-6. Īn acelasi timp, se dezvolta si numeroase microconidii.
Periteciile sunt sferice sau ovale, prevazute cu un gāt scurt, negricioase, cu dimensiuni de 200-300 x 170-220, apar mai ales īn primavara pe resturile de tulpini ramase pe cāmp.
Ascele sunt alungite, de 60-76 x 10-12, contin cāte 8 ascospori fusiformi cu 1-2 septe, hialini sau usor bruni.
Ciuperca se dezvolta la o temperatura minima de 6oC, optima fiind de 21-30oC iar cea maxima de 36oC. Aceste valori sunt variabile īn functie de planta parazitata.
Timpul umed favorizeaza boala. Īn primavara, ascosporii, purtati de vānt, produc primele infectii.
Īn timpul vegetatiei, agentul patogen se raspāndeste prin intermediul conidiilor, īn depozite se poate transmite de la un stiulete la altul. Ciuperca rezista īn sol pe resturile de plante bolnave si īn semintele infectate, acestea constituind principalele cai prin care ea se transmite de la un an la altul.
Combatere. Mijlocul cel mai important pentru combaterea fuzariozei la porumb īl reprezinta utilizarea de samānta sanatoasa. Tratarea chimica cu produse organomercurice sau pe baza de T.M.T.D. s-a dovedit foarte eficace īn protejarea semintelor īn sol īmpotriva putrezirii, la care participa frecvent si ciuperca Fusariuma roseum gramineorum.
La noi īn tara boabele destinate īnsamāntarii sunt supuse unui tratament semiumed cu produsul romānesc Tirodin 75% prin mocirlire (metoda "Slurry"). Aceasta metoda consta īn stropirea semintei cu o cantitate foarte mica de suspensie densa a produsului īn apa. De asemenea, se recomanda respectarea complexului de masuri agrofitotehnice prevazut īn tehnologia culturii porumbului.
Taciunele comun al porumbului - Ustilago maydis
Taciunele comun sau basicat al porumbului este o boala originara din America,de unde a patruns si īn Europa fiind semnalat mai īntāi īn Italia (1809) si Franta (1815) si ulterior si īn alte tari.
Īn tara noastra este frecventa īn Cāmpia Dunarii, nordul Moldovei si estul Transilvaniei. Pagubele produse sunt evaluate īn medie la 2-5% din recolta anuala,dar īn anumite zone pagubele īnregistrate pot fi si mai mari.O intensitate mai mare a atacului se īnregistreaza cānd porumbul este cultivat īn monocultura iar īn ultimii ani se īntālneste īn lanurile producatoare de samānta hibrida, dezvoltāndu-se pe tesuturile ranite īn urma ruperii paniculelor.
Simptome. Atacul ciupercii se manifesta dupa rasarire sau cānd porumbul are 7-8 frunze si pāna la coacere.
Principalul simptom al bolii īl constituie prezenta unor pungi pline cu clamidospori,pe toate organele aeriene ale plantei, uneori si pe radacinile adventive. Cel mai frecvent sunt atacate tulpinile si stiuletii, mai rar frunzele si paniculele. O infectie puternica a plantelor tinere are ca urmare deformarea si distrugerea lor.
Pe tulpini, tumorile se formeaza de regula la nodurile bazale sau īn treimea superioara a plantei, deasupra stiuletelui, iar īn acest caz urmarile atacului sunt mai grave. (Fig. 33)
Fig. 33.
Taciunele comun al porumbului - Ustilago maydis
a - atac pe tulpina;
b - atac pe stiulete
stiuletii pot fi total sau partial distrusi; tumorile cu spori apar mai frecvent la vīrful sau la baza stiuletilor unde se dezvolta pe seama bracteelor si ovarelor care se hipertrofiaza.
Pe frunze boala se manifesta prin aparitia de tumori mici, cāt bobul de mazare situate mai ales la baza limbului, izolate sau īnsirate de-a lungul nervurii principale.Aceste tumori mici sunt tari la īnceput, rosietice, apoi devin albicioase si nu se deschid decāt rareori.
Pe un panicul bolnav, tumorile se dezvolta īn locul uneia sau mai multor flori, sub greutatea acestora paniculul se apleaca.
Forma si dimensiunile tumorilor difera foarte mult īn functie de organul atacat. Dimensiunile lor variaza de la 1 cm la circa 20 cm, cel mai frecvent 9-10 cm diametru. De asemenea numarul tumorilor pe o planta este variabil īn functie de numarul infectiilor.
Pe stiuleti si pe tulpini se observa cele mai mari tumori. Acestea pot atinge 10 cm lungime si 5-6 cm diametru iar īn greutate pot atinge 2 kg, ceea ce afecteaza simtitor productia.Initial sunt verzui, buretoase, carnoase, apoi devin albe. Ele sunt pline cu o masa sporifera cu aspect umed si grasos,care devine pulverulenta, fiind acoperita cu o membrana subtire alb galbuie. La maturitate membrana se usuca si se rupe iar clamidosporii sunt pusi īn libertate, cad pe sol sau sunt īmprastiati de vānt.
Taciunele comun produce si perturbari fiziologice la plantele bolnave fiind afectat īn special metabolismul glucidelor.
Agentul patogen. Boala este produsa de Ustilago maydis (DC) Corda asin.Ustilago zeae (Beckm.) Ung.s, din familia Ustilaginaceae, ordinul Ustilaginales, clasa Basidiomycetes.
Miceliul ciupercii este localizat īn tesuturile infectate. Organele de propagare si rezistenta sunt clamidosporii. Acestia sunt sferici sau ovali, de 8-12µ diametru, bruni, cu episporul fin echinulat.
Dupa perioada de repaus din timpul iernii,clamidosporii germineaza dānd nastere la cīte o basidie cilindrica tetracelulara, pe care se formeaza īn numar nedefinit basidiospori de sexe diferite. (Fig. 34)
Copularea are loc īntre doi basidiospori de sex diferit, sau īntre doua celule de īnmugurire si rezulta filamente secundare de infectie. Acest miceliu dicariotic produce infectiile primare,infectānd diverse organe ale porumbului prin strapungerea epidermei, prin rani, stomate sau īntepaturi ale insectelor. Miceliul se dezvolta intra si intercelular, la locul de infectie iau nastere pungile (tumorile) caracterisice iar la maturitate miceliul formeaza prin fragmentarea lui, o noua generatie de clamidospori. Acestia sunt raspānditi de vānt si produc infectiile secundare. Pe parcursul unei perioade de vegetatie se produc mai multe infectii secundare.Īn general de la data infectiei si pāna la aparitia clamidosporilor trec 2-3 saptamāni.
Fig. 34 - a -clamidospori; b - clamidospori germinati; c- ciclul evolutiv
Infectia cu Ustilago maydis este locala. Boala este favorizata de temperatura: temperarura optima pentru infectie este de 26-30°C. De asemenea pentru germinarea sporilor si infectarea palntei este necesara si umiditatea. Evolutia bolii poate fi influentata si de seceta - īn conditii de umidiatate constanta ca si īn cazul unei secete prelungite observāndu-se o stagnare a bolii.
Īn sol clamidosporii īsi pastraza viabilitatea 3-4 ani de aceea cānd se cultiva mai multi ani consecutiv porumb, atacul este mai puternic datorita acumularii unei cantitati mari de clamidospori īn sol.
Ranile cauzate de insecte sau grindina ,īngrasamintele organice (gunoiul de grajd) excesul de azot, desimea mare a plantelor, semanatul tārziu, favorizeaza atacul de Ustilago maydis.
Combatere. Pentru prevenirea taciunelui comun se recomanda: adunarea resturilor de plante ramase dupa recoltare precum si adunarea si distrugerea tumorilor pentru a evita marirea rezervei de clamidospori din sol. Aratura adānca, respectarea unui asolament de 4-5 ani. Aplicarea īngrasamintelor cu fosfor si evitarea gunoiului de grajd proaspat deoarece clamidosporii īsi pastreaza capacitatea de infectie chiar si dupa ce au trecut prin tubul digestiv al animalelor hranite cu porumb taciunat. Evitarea ranirilor mecanice, distrugerea insectelor daunatoare.
Pentru combatere se recomanda:
Masuri chimice : Tiradin 75. Cea mai importanta masura o constituie cultivarea de hibrizi rezistenti.Astfel dintre hibrizii timpurii : HS 105 -Turda (Zea mays convar.dentiformis); dintre hibrizii semitimpurii : HD 225 - Fundulea (Zea mays convar aorista) ; dintre hibrizii tardivi : HS 415 - Lovrin ( Zea mays convar dentiformis) au rezistenta buna.
|
