BOLILE TOMATE
13.1.1. Viroze
Mozaicul tomatelor Cucumis virus1 syn. Marmor cucumeris
Virusul mozaicului castravetilor este o boala ce se întâlneste mai rar tomatele din sere dar frecventa în câmp unde se produc infectii puternice, mai ales în culturile târzii de tomate.
Poate produce însa boli, uneori deosebit de grave la peste 300 de specii din peste 40 de familii : Vinete, ardei, sfecla, bob, lupin, naut, spanac, salata, morcov, ceapa , tutun precum si la numeroase plante ornamentale.
Simptome. Plantele bolnave au frunzele slab dezvoltate, datorita axului foliar mult scurtat si curbat în jos sau în spirala. Culoarea frunzelor este verde mata în comparatie cu verdele stalucitor al plantelor sanatoase. Foliolele au pe margini sau în apropierea nervurilor pete clorotice cu aspect mozaicat. Simptomul principal si caracteristic este reducerea limbului foliar pâna la nervura principala, astfel ca frunza ia aspectul asemanator unei frunze de feriga, boala fiind cunoscuta si sub numele de "boala frunzelor de feriga la tomate".
Exista mai m 18518o144s ulte tulpini ale virusului care se pot manifesta si prin alte simptome: dungi necrotice pe nervurile frunzelor si pe tulpini, patarea fructelor iar în cazuri mai grave prin distrugerea si necrozarea întregii plante.
Fructele plantelor atacate sunt reduse ca numar si dimensiune, se ajunge la scaderea productiei.
Agentul patogen. Boala "frunze de feriga la tomate "este produsa de virusul mozaicului castravetilor, Cucumis virus 1 Smith syn.Marmor cucumeris Holmes.
Acest virus se prezinta sub forma de particule sferice de aproximativ 30µm diametru , cu dilutia limita 1:10 000. Longevitatea în suc este de 3-6 zile la 20 °C iar în frunzele uscate virusul rezista 9 ani.Temperatura de inactivare este cuprinsa între 50-60 °C.
În natura se transmite prin peste 60 de specii de afide. De la un an la altul virusul se poate transmite prin samânta.
Combatere. Pentru prevenirea infectiilor cu acest virus se recomanda evitarea cultivarii castravetilor în aceleasi sere cu tomate si ardei. În câmp se vor amplasa culturile de cucurbitacee si alte plante susceptibile la atac, izolat de legumele bianuale sau leguminoase perene.
Se vor folosi numai seminte de la plante sanatoase sau tratate termic, se vor combate insectele vectoare. Se recomanda de asemenea cultivarea de soiuri rezistente.
13.1.2. Micoplasmoze
Stolburul solanaceelor
Stolburul sau ofilirea solanaceelor este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tomatelor, vinetelor, ardeilor si cartofilor.
Stolburul a fost studiat amanuntit de catre Suhov si Vovk în U.R.S.S., Kowacewsky în Bulgaria, Blattny în Cehoslovacia si de Alice Savulescu, I. Pop si P. Ploaie în România.
În tara noastra boala a aparut în anul 1953, manifestându-se cu intensitate mare în culturile de tomate, îndeosebi în regiunile de stepa, iar în anii urmatori s-a extins la celelalte solanacee cultivate.
Simptome. La tomate au fost observate toate simptomele caracteristice stolburului. Datorita perioadei mai îndelungate de incubatie, stolburul apare în culturile de tomate în prima decada a lunii august când plantele de vinete, ardei sau cartof atacate sunt deja total sau partial uscate.
Primele simptome se manifesta prin decolorarea marginilor frunzelor tinere, în timp ce nervurile capata o nuanta violacee, mai evidenta pe fata inferioara a limbului. În continuare, plantele bolnave se disting în câmp prin frunzisul saracacios si pozitia mai erecta a lastarilor, frunzelor si inflorescentelor. Simptome caracteristice se observa la flori, care prezinrta pedunculi îngrosati, alungiti si cu pozitie aproape verticala. Sepalele cresc mult în lungime si uneori se unesc formând un caliciu tubular. Ovarul este umflat, iar axul care separa locul de insertie a sepalelor si petalelor este alungit. Florile formate dupa infectie ramân sterile iar fructele legate la aparitia bolii ramân mai mici si când se coc au o culoare portocalie. Ele au gust neplacut, fiind improprii pentru consum în stare proaspata sau conservata.
Pagubele produse de stolbur la tomate sunt deosebit de mari, mai ales la soiurile târzii.
La vinete boala apare în luna iulie si se manifesta printr-o îngalbenire treptata a frunzelor si încetinirea ritmului de crestere al plantelor. Marginile limbului se înconvoaie în sus, frunza luând forma de lingurita. Dupa doua-trei saptamâni de la aparitia bolii frunzele se ofilesc începând cu cele de la baza, se necrozeaza si cad, lasând plantele desfrunzite. Florile sufera deformari, observându-se în special hipertrofierea sepalelor. Multe flori ramân sterile, iar fructele care se formeaza sunt mici, au o culoare galbuie, îsi pierd turgescenta si se vestejesc.
La ardei simptomele sunt asemanatoare cu cele de la vinete, cu deosebirea ca procesul de ofilire se petrece într-un timp mai îndelungat.
La cartofi stolburul apare în prima jumatate a lunii iulie si se manifesta la început prin îngalbenirea marginilor foliolelor frunzelor de la vârful plantei. Foliolele se îndoaie de-a lungul nervurii principale, luând forma de lingurita. În functie de pigmentatia soiului, frunzele capata o culoare roscata sau violacee datorita acumularii de antociani.
Plantele infectate îsi încetinesc ritmul normal de crestere, au frunzele mai mici si internodiile tulpinii mai scurte decât la plantele sanatoase. Dupa 7-14 zile de la aparitia primelor simptome începe ofilirea frunzelor, ca urmare a îmbolnavirii radacinilor. Ofilirea începe cu frunzele de la baza apoi cuprinde întreaga planta care se usuca.
Agentul patogen. Boala este provocata dupa unii autori de Chlorogenus australiensis Holmes syn. Lycopersicum virus 5. Prin cercetari mai recente (Ploaie Maramorosch, 1969) s-au descoperit în tesuturile plantelor atacate de stolbur si de alte boli virotice particole de micoplasma care prin structura si dimensiuni se situeaza între virusuri si bacterii.
Agentul patogen se transmite experimental prin altoire. În natura se transmite prin insecta Hyalecthes obsoletus Sing. Aceasta ierneaza pe radacinile plantelor spontane, în special a celor de volbura.
Combatere. Principalul mijloc de combatere consta în executarea plantatului plantelor gazda astfel încât sa se evite suprapunerea epocii de productie maxima a culturilor sensibile cu intensitatea maxima a migrarii cicadelor de pe buruienile infectate pe plantele cultivate. Plantatul cartofilor în zonele expuse atacului se va face cât mai timpuriu si cu soiuri precoce astfel ca recoltatul tuberculilor sa se poata executa în prima jumatate a lunii iulie.
În cazul tomatelor se recomanda de asemenea plantarea timpurie si cultivarea de soiuri precoce care sa realizeze productia înaintea de aparitia stolburilor.
În culturile de vinete si ardei distanta mai mica de plantare asigura o mai buna umbrire a plantelor si creaza conditii neprielnice pentru insectele vectoare.
În scopul distrugerii focarelor de infectie se vor lua masuri severe de distrugere a buruienilor purtatoare de virus si a insectelor vectoare. Pentru aceasta se vor efectua tratamente în culturile plantelor gazda cu insecticide de mare eficacitate. Primul tratament se va efectua la începutul migrarii cicadelor pe solonaceelor cultivate apoi se repeta de 2-3 ori la intervale de 5 zile.
BACTERIOZE
Ofilirea bacteriana a tomatelor - Corynebacterium michiganense
Ofilirea bacteriana este una dintre cele mai pagubitoare boli ale tomatelor.A fost descrisa pentru prima data în America de Nord în 1909, apoi s-a raspândit pe toate continentele. La noi în tara boala a fost semnalata si apoi studiata de E.Bucur în 1956.
Se înregistreaza pagube mari în culturile din sere cu doua cicluri anuale de tomate, unde exista conditii optime pentru raspândirea patogenului si dezvoltarea bolii.In tara noastra este o boala de carantina.
Simptome. Sunt atacate mai ales tomatele din sere si solarii, dar si tomatele din câmp. Boala se manifesta pe organele aeriene si radacini, în toate fazele de dezvotare ale plantelor.
Pe cotiledoanele rasadurilor apar pete circulare de 1-5 mm., albicioase, în dreptul carora tesuturile se necrozeaza.
La plantele dezvoltate, boala se manifesta prin ofilirea frunzelor începând de la cele bazale si înaintând treptat spre cele superioare. Frunzele afectate prezinta petiolul îndreptat în jos, ceea ce face ca ele sa fie pendente. Sectionând petiolul unei frunze atacate se constata brunifierea fasciculelor libero-lemnoase si formarea de cavitati în maduva datorita dezvoltarii bacteriilor în interiorul vaselor.
Pe tulpinile plantelor atacate apar din loc în loc dungi cenusii negricioase, în dreptul carora tesuturile se crapa, formând cancere deschise.
La fructe infectia se produce prin peduncul sau uneori local, pe suprafata lor.
In cazul infectiilor prin peduncul, fructele au aspect normal, neobservându-se simptome exterioare. Sectionând însa un fruct se observa brunificarea vaselor. Semintele apar brune sau negre si au puterea de germinatie foarte redusa.
In cazul infectiilor locale apar pe fructe niste pete caracteristice, circulare ,cu un punct în centru înconjurat de un inel de culoare albicioasa si usor proeminente.Acest aspect caracteristic este cunoscut sub numele de "ochi de pasare".
Agentul patogen. Boala este produsa de Corynebacterium michiganense (Smith) Jensen din familia Corynebacteriaceae, ordinul Eubacteriales, clasa Schizomycetes.
Bacteriile au forma de bastonas curbat, uneori cu umflaturi la unul din capete, solitare sau perechi Este lipsita de cili, aeroba, asporogena, Gram pozitiva, neacidorezistenta. Este foarte rezistenta la uscaciune în tesuturile atacate pastrându-si viabilitatea timp de 15 luni. Temperatura optima de dezvoltare este cuprinsa între 25-27°C iar cea maxima atinge 47°C.
Raspândirea bacteriilor de la o planta la alta se face cu ocazia copilitului sau defolierilor, mai ales daca aceste lucrari se executa pe timp umed. De la un an la altul boala se transmite prin resturile ramase în câmp sau în sera sau prin seminte infectate unde bacteria este localizata între tegument si endosperm. Infectia este favorizata de temperatura de 28°C si de umiditate relativ ridicata a aerului.
Combatere. Culturile de tomate se vor amplasa pe terenuri neinfestate unde nu s-au observat plante cu simptome de vestejire bacteriana. În sere si rasadnite este necesara înlocuirea solului sau dezinfecatrea lui pe cale termica (cu vapori fierbinti). De asemenea se poate dezinfecta si patul germinativ prin tratamente chimice. Semintele vor fi recoltate numai de la plante sanatoase. În cazul în care nu se cunoaste originea lor, semintele se pot trata prin cufundare timp de 5 minute în sublimat corosiv în concentratie de 0,025% sau o solutie de formol. În perioada de vegetatie se smulg plantele atacate si se îndeparteaza.
Dupa recoltare se strâng resturile vegetale si se distrug prin ardere. Se iau masuri de carantina externa sau interna pentru a interzice circulatia semitelor sau rasadurilor necontrolate pe teritoriul tarii sau în operatiile de export-import.
13.1.4. Micoze
Pătarea albă a frunzelor de tomate - Septoria lycopersici
Pătarea albă a frunzelor de tomate este o boală răspândită în toate tările unde se cultivă tomatele,dar mai ales în tările cu climă temperată sau oceanică.În tara noastră, în anii ploiosi pierderile se pot ridica la 20-45% din productie.
In afară de tomate, pot fi atacate solanacee cultivate sau spontane: Solanum melongena - vinetele, Solanum nigra, Datura stramonium, etc.
Simptome. Boala se manifestă în special pe frunze, dar în conditii de umiditate excesivă,sunt atacate tulpinile, petiolul frunzelor, caliciul de la baza fructelor si rareori fructele verzi.
Pe frunze, atacul începe de la primele faze de dezvoltare a plantelor si până la deplina maturitate a acestora.
Primele simptome apar în răsadnite, pe cotiledoane si frunzulite sub forma unor pete circulare de 1-4 mm diametru, bine delimitate, la început de culoare brun roscată iar mai târziu albicioase, înconjurate de o margine brun întunecată. În dreptul petelor, pe ambele fete ale frunzei apar puncte negre, ce reprezintă picnidiile ciupercii. Atacul începe pe frunzele de la bază si cuprinde treptat frunzele de pe ramurile superioare. Frunzele atacate se brunifică, se usucă si cad de timpuriu, ceea ce are repercusiuni negative asupra recoltei. În câmp, boala se manifestă prin simptome asemănătoare, cu deosebirea că petele rămân de culoare brun cenusie.
Pe tulpini apar pete asemănătoare, cu deosebirea că sunt ovale sau alungite si usor adîncite în tesut. Plantele puternic atacate vegetează slab si dau productii scăzute.
Agentul patogen. Boala este produsă de Septoria lycopersici Speg., din familia Sphaeropsidaceae, ordiunul Sphaeriales, clasa Deuteromycetes (Fungi imperfecti).
Ciuperca prezintă un miceliu alcătuit din hife fine, septate,hialine ce se dezvoltă în spatiile intercelulare,absorbind hrana cu ajutorul haustorilor.În dreptul petelor de pe frunze se formează picnidiile care sunt globuloase, brun negricioase de 30-120x2-4µm si în care se formează numerosi picnospori hialini filamentosi,multicelulari si usor curbati. Acestia sunt eliberati prin ostiolul stomatelor si răspânditi prin stropii de ploaie sau cu ajutorul insectelor pe alte frunze unde produc noi infectii. Vara, în conditii de umezeală suficientă si de temperaturi cuprinse între 15-28°C, se pot înregistra atacuri puternice după legatul fructelor.
În timpul iernii ciuperca persistă sub formă de micelii în resturile de plante astfel că de la un an la altul, boala se propagă prin resturile de plante bolnave.
Combatere. Se pot lua următoarele măsuri pentru prevenirea aparitiei bolii: se adună si se distrug toate resturile de plante din răsadnite sere si câmp. Răsadnitele se vor dezinfecta înainte de semănat cu formalină în
concentratie de 2,5%. Înainte de plantarea răsadurilor în câmp, acestora li se vor îndepărta toate frunzele parazitate pentru a se evita contaminarea culturilor vecine. Rotatia culturilor : tomatele nu trebuie să revină pe acelasi teren mai devreme de 3 ani. Pentru combatere în timpul perioadei de vegetatie. Se aplică tratamente chimice cu substante:zeamă bordeleză 0,75%, 3-4 stropiri la intervale de 7-10 zile, primul tratament se face imediat după aparitia primelor simptome. Se pot aplica cu eficacitate stropirile cu Dithane 0,3%, alternate cu fungicide cuprice (de ex. oxiclorură de cupru 0,5%).
Se recomandă crearea si cultivarea de soiuri rezistente la atacul cu Septoria lycopersici astfel dintre soiurile cultivate la noi, soiul Somesan si Heinz 1370 sunt citate ca tolerante iar soiurile Abundens, Arges 428, Aurora 50, Buzău 1600, Brăila 405 au în general rezistentă bună la boli si deci si la septorioză.
|
