BOLILE TUTUNULUI
12.1. Viroze
Mozaicul comun al tutunului - Nicotiana virus 1 syn Marmor tabaci
Mozaicul comun al tutunului este cel mai bine studiat dintre toate bolile virotice ale plantelor, fiind semnalat din anul 1857 de catre Swieten, fiind cea mai veche viroza cunoscuta la tutun.La noi în tara a fost semnalat pentru prima data de catre V. Ghimpu în 1929.
Este raspândit în toate tarile cultivatoare de tutun.
Acest virus ataca în mod natural pe lânga tutun si alte numeroase plante de cultura ca : tomate , ardei precum si alte Solanaceae iar în mod experimental a fost transmis la numeroase specii din peste 24 de familii.
Simptome. Aceasta viroza se manifesta prin simptome diferite, care variaza cu soiul de tutun , cu faza de vegetatie a plantei în momentul contaminarii si cu factorii de mediu mai ales conditiile climatice.(Fig. 48)
Fig. 48. Mozaicul comun al tutunului
- Marmor tabaci
- planta cu simptome
Tutunul poate fi infectat în toate fazele de vegetatie; cu cât infectia este mai timpurie , cu atât efectele ei sunt mai grave.
Primul simptom al bolii care apare la câteva zile (3-15) dupa contaminare (la plantele tinere) este o usoara cloroza a vârfului frunzelor, vizibila mai ales prin transparenta.
Dupa aceasta, apar pe limb pete de decolorare verzi-galbui care alterneaza cu portiuni de un verde mai închis, frunza având astfel un aspect
mozaicat. |esuturile frunzei din dreptul petelor de decolorare sunt mai subtiri decât tesuturile sanatoase, deoarece în zonele atacate, limbul frunzei are o crestere mai lenta, în timp ce restul limbului creste normal. Frunzele mozaicate sunt adesea deformate, asimetrice.
In cazul infectarii plantelor mai dezvoltate, la început are loc decolorarea nervurilor frunzelor tinere, simptom urmat îndata de mozaicarea limbului frunzelor mai mari.
Intr-o faza mai înaintata, mai ales pe frunzele bazale apar pete de 3-4 mm diametru, în dreptul carora tesuturile se necrozeaza, devin brune, pergamentoase .
In ansamblu, plantele afectate de aceasta viroza se dezvolta anormal, ramân mici, datorita internodurilor care sunt mai scurte.
Aceasta boala este foarte grava, determinând micsorarea recoltei si scaderea calitatii ei. De multe ori aceasta boala determina sterilizarea plantelor (productia de seminte este diminuata si semintele sunt sterile).
Frunzele bolnave nu mai ajung la maturitate, se sfarâma foarte usor, devin casante, iar în ele se acumuleaza o cantitate mai mare de amidon, ceea ce da un gust neplacut tutunului. De asemenea, frunzele mozaicate contin o cantitate sporita de nicotina, nu fermenteaza bine si dau tutun de calitate inferioara.
Agentul patogen. Mozaicul comun al tutunului este produs de Nicotiana virus1 (Mayer) Smith syn Marmor tabaci Holmes.
Virusul se prezinta sub forma de bastonase drepte si rigide de 300x15µm. Particulele sunt formate din 2230 subunitati identice (capsomere) care alcatuiesc învelisul proteic (capsida) si o catena de ARN, ambele dispuse în spirala.
Virusul este inactivat termic în suc celular la 90-92°C iar în frunzele uscate la 150°C.Sucul mentinut la temperatura camerei îsi pastreaza infectiozitatea mai multe luni, iar în frunzele uscate virusul rezista mai multe decenii. Dilutia limita este 1 : 1 000.000.
Virusul este foarte rezistent la uscaciune, pastrându-si vitalitatea mai multi ani în frunzele din ierbare. Rezista la temperaturi ridicate, îsi pastreaza infectiozitatea în alcool la 60°-70°, suporta usor glicerina, fiind distrus de apa oxigenata.
Virusul se transmite prin sol, prin contact între plante. Rezista timp îndelungat în resturile de plante din sol, pe inventarul agricol, pe hainele si mâinile lucratorilor.
Acest virus nu se transmite la tutun prin insecte iar prin intermediul semintei se transmite numai la tomate.
Virusul mozaicului tutunului prezinta mai multe tulpini care pot fi împartite în tulpini de tip tomato si de tip tobacco ce pot fi diferentiate pe cale serologica.
Combatere. Avându-se în vedere modul de transmitere al acestei viroze se impune în primul rând aplicarea de masuri de igiena culturala. Înainte de însamântare se va steriliza pamântul din rasadnite, pe cale termica iar ramele, rogojinile, uneltele se vor dezinfecta stropindu-se cu o solutie de formol 4 % în fiecare zi sau cel putin odata pe saptamâna. Se recomanda ca rasadnitele sa se plaseze cât mai departe de uscatorii, depozite de fermentare, si de plantatii. Deoarece muncitorii contribuie în mare masura la raspândirea bolii, se recomanda ca în timpul zilei sa se spele pe mâini cu sapun sau cu o solutie de formalina 4 % sau cu fosfat trisodic 3%. Dupa rasarirea plantutelor este necesara combaterea insectelor vectoare. În câmp se va transporta doar material sanatos, cel virozat distrugându-se. În timpul vegetatiei se vor înlatura toate plantele care prezinta simptome de mozaic. Cultura va fi tinuta curata de buruieni, deoarece unele dintre acestea (Solanacee) ar putea fi infectate de VMT. Se va acorda atentie distrugerii prin ardere a tuturor resturilor ramase dupa recoltare.
Alte masuri se refera la rotatia culturilor: se va evita cultura tutunului mai multi ani pe aceeasi parcela, asolament din care se exclud Solanaceele. Bune premegatoare la tutun s-au dovedit a fi cerealele, în special porumbul.
Aceasta boala virotica este cunoscuta în majoritatea tarilor cultivatoare de tutun din America si Europa.
În afara de tutun virusul mai produce infectii si la tomate, castraveti, mazare, fasole, lucerna.
Simptome. Boala se manifesta prin aparitia pe frunzele de tutun a unor pete inelare de culoare galbena-brunie sau albicioasa, în dreptul carora tesuturile se necrozeaza. Aceste pete au diametrul intre 1mm pâna la 5-6 mm. Ele pot avea forma unor inele închise sau deschise si pot aparea între nervuri sau în jurul nervurilor. Petele inelare la început sunt izolate si apoi, când infectia progreseaza, devin confluente. Frunzele puternic atacate se deformeaza, sunt sfarâmicioase, tesuturile lor se necrozeaza si se usuca de timpuriu.
O forma deosebita de manifestare a bolii este aceea în care necroza tesuturilor se produce de-a lungul nervurilor frunzelor. Aceasta forma de manifestare se numeste necroza perinerviana. In acest caz se observa necrozarea tesuturilor de-a lungul nervurii mediane, începând de la baza limbului si de-a lungul nervurilor laterale.Ţesuturile necrozate, care se întind de o parte si de alta a nervurilor au culoarea galbui brunie sau albicioasa, sunt uscate si formeaza dungi continui sau întrerupte.
Agentul patogen Patarea inelara a tutunului este produsa de Nicotiana virus 12 syn. Annulus tabaci.
Particulele virale sunt poliedrice , de 20-28µm diametru.Inactivarea termica se produce la 60-70°C, rezistenta în suc este de 3-4 zile iar dilutia limita este între 1: 1000 -1: 10 000.
Transmiterea virusului în natura se face prin nematodul Longidorus elongatus iar în mod experimental prin inoculare de suc celular.
Combatere. Pentru a preveni aparitia virozei se iau masuri de igiena culturala care constau în dezinfectarea rasadnitelor si a uneltelor de lucru.
In câmp se planteaza numai rasaduri perfect sanatoase, se dezinfecteaza semintele pe cale termica si se cultiva numai soiuri rezistente.
12.2. BACTERIOZE
Focul bacterian al tutunului -Pseudomonas syringae p.v.tabaci.
Aceasta boala este considerata ca una dintre cele mai pagubitoare ale tutunului.In tara noastra a fost semnalata în 1936 de catre V.Ghimpu. Este raspândita în toate tarile cultivatoare de tutun, producând pagube de 70-100% din productie.
In afara de tutun, bacteria mai contamineaza numeroase specii din familiile Solanaceae, Cucurbitaceae, Cruciferae, Umbelliferae, Fabaceae.
Simptome. Sunt atacate plantele în toate fazele de vegetatie, în rasadnite cât si în câmp.
În rasadnite, pe plantule se observa la vârful si la marginile frunzelor pete, la început de culoare verde închis care apoi devin brun cenusii-întunecate. Daca umiditatea este foarte mare,plantele putrezesc complet, si apar goluri în rasadnite. (Fig. 49)
|
|
Fig.49. Focul bacterian al tutunului - Pseudomonas syringae
a - planta atacata; b - detaliu din tulpina atacata
Daca infectia este întârziata, pe plantele mai dezvoltate se observa pe frunze pete rotunde de culoare verde închisa, care mai târziu devin brune si sunt înconjurate de un halou galbui caracteristic.
La plantele din câmp atacul se produce mai ales pe frunzele de la baza plantelor pe care apar pete galbene, la început mici,care ajung apoi pâna la 0,5-3 cm diametru. Petele se necrozeaza începând de la centru si vor fi înconjurate de un halou galbui le 1-2 mm.
În epidemii puternice, petele sunt mari conflueaza si formeaza pete întinse, neregulate care ocupa o mare parte din suprafata frunzei. |esuturile din dreptul petelor fiind necrozate se rup, iar frunzele se usuca în întregime si par a fi arse de unde vine si denumirea bolii.
De asemenea pot apare pete brune pe tulpini, inflorescente si capsule.
Agentul patogen. Agentul etiologic al bolii este Pseudomonas syringae p.v.tabaci (Wolf et Foster) Stevens, din fam. Pseudomonadaceae, ordinul Pseudomonadales, clasa Schizomycetes.
Este o bacterie în forma de bastonas, Gram negativa, asporogena, neacidorezistenta, aeroba si prezinta 1-6 cili polari. Este foarte sensibila la uscaciune si foarte rezistenta la temperaturi mari. Pe medii de cultura formeaza colonii circulare, cu marginile întregi, netede sau ondulate.
De la un an la altul bacteria se transmite prin samânta infectata, unde se localizeaza în tegument aici fiind viabila 1-2 ani.Se mai poate transmite si prin sol, rezistând în pamântul din rasadnite si în resturile de plante bolnave ramase în câmp.
Primele infectii se datoresc plantelor provenite din seminte atacate, iar în continuare transmiterea se face prin picaturile de ploaie antrenate de vânt, prin intermediul unor insecte si chiar prin uneltele lucratorilor. Bacteriile patrund în plante prin stomate sau rani, apoi se propaga în parenchimul foliar, fara sa afecteze vasele conducatoare. La început sunt invadate spatiile intercelulare iar în stadii mai avansate , bacteriile patrund si intracelular.
Boala este favorizata de umiditatea mare din rasadnite, aerisirea insuficienta, iar în câmp de timpul cetos si ploile de lunga durata sau repetate la intervale scurte.
Combatere. Pentru prevenirea si combaterea atacului acestei boli se recomanda sterilizarea pamântului din rasadnite prin caldura sau cu formalina, dezinfectarea ramelor, geamurilor, uneltelor, cu formalina.
Se va folosi pentru semanat numai samânta sanatoasa provenita din culturi necontaminate. Preventiv se poate face dezinfectarea semintelor cu solutie de formalina 2% timp de 10 minute. De asemenea se pot stropi preventiv rasadurile cu zeama bordeleza 0,5%.
În câmp se transplanteaza doar rasaduri sanatoase. Se recomanda rotatia culturilor cel putin odata la 3-4 ani. Se vor aplica masuri de igiena culturala constând în strângerea si arderea resturilor ramase în câmp.
|
