BOLILE VERZEI
15.1. MICOZE
Hernia radacinilor de varza - Plasmodiophora brassicae
Aceasta boala a fost studiata înca din anul 1878 în Rusia de catre Woronin,acum fiind cunoscuta si raspândita în majoritatea tarilor din Europa, Africa de Nord, S.U.A si Australia.
În tara noastră hernia rădăcinilor de varză se întâlneste frecvent în regiunile umede,cu soluri acide din zonele 616b122g subcarpatice.
Pe lângă varză mai sunt atacate conopida, rapita, mustarul, gulia si peste 90 de specii de crucifere cultivate sau spontane.
Simptome. Boala se manifesta atât pe plantulele din rasadnite cât si pe plantele mature din câmp. La plantulele din rasadnita se constata îngalbenirea acestora precum si o îngrosare exagerata a radacinilor. Plantutele atacate îsi încetinesc cresterea, se usuca si pier. La plantele mature parazitate dezvoltarea este mai redusa iar frunzele se coloreaza în albastru verzui. Cele mai caracteristice simptome apar la nivelul radacinilor,care sufera îngrosari exagerate, cu dimensiuni ce depasesc de 15-30 de ori diametrul radacinilor normale.În majoritatea cazurilor, îngrosarile apar pe radacina principala. Aceste îngrosari (hipertrofieri) sunt din loc în loc strangulate, capatând un aspect de hernie.
La început îngrosările au aceeasi culoare ca si rădăcinile normale,dar ulterior se brunifică, se înmoaie si putrezesc, sau se usucă si se întăresc, dacă vremea este caldă si secetoasă. Ca urmare, plantele atacate au nutritie defectuoasă, se smulg cu usurintă si de cele mai multe ori nu ajung să formeze căpătână.
Forma si dimensiunile tumorilor de pe rădăcini variază cu intensitatea atacului, specia si pozitia rădăcinilor.
Boala este favorizată de un pH al solului cuprins între 6-6,5, de o temperatură ce variază între 18-24°C si umiditate cuprinsă între 75-90%.
Agentul patogen. Hernia rădăcinilor este produsă de Plasmodiopohora brassicae Wor. din familia Plasmodiophoraceae, ordinul Plasmodiophorales, clasa Archimycetes.
Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat de un plasmodiu multinucleat ce se dezvoltă în celulele rădăcinilor parazitate.În aceste celule, după un timp se formează un număr mare de spori imobili, mici, sferici, hialini, de 2-4 µm diametru, cu membrana dublă.
În urma putrezirii rădăcinilor sunt pusi în libertate sporii, care îsi mentin viabilitatea câtiva ani. În conditii favorabile de umiditate si temperatură, sporii germinează,dând nastere la zoospori biflagelati ce înoată în picăturile de apă din sol si, venind în contact cu perisorii absorbanti de pe radăcini, produc infectia primară. După pătrundere în părul absorbant, zoosporul se transformă în amoebă, care îsi divide nucleul si se transformă într-un plasmodiu haploid. Acesta se separă în 30-40 portiuni uninucleate, fiecare reprezentând un gametangiu. Fiecare gametangiu îsi divide nucleul în 6-8 zoospori cu functie de gameti, acestia copulează si dau câte un zoospor diploid, care trece în celulele corticale unde fiecare îsi divide nucleul si rezultă un plasmodiu diploid, cu numerosi nuclei.
Plasmodiile pot migra dintr-o celulă în alta. Prezenta ciupercii în profunzimea stratului cortical, determină diviziunea exagerată a celulelor, formarea de celule gigantice, care sunt în număr mai mare decât celulele neatacate. Nucleii plasmodiului se divid meiotic si în jurul fiecărui nucleu se diferentiază citoplasma, rezultând un spor imobil, cu membrana dublă (spor durabil) ce ocupă în mare parte lumenul celulelor gigantice.
În ciclul său de viată ciuperca trece printr-o fază asexuată care are loc în zona perilor absorbanti si o fază sexuată ce se desfăsoară în zona corticală.
Combatere. Pentru prevenirea bolii se recomandă următoarele măsuri: folosirea în răsadnite a unui pământ fără spori de rezistentă sau dezinfectat în prealabil: termic, la 60°C timp de 30-60 minute sau chimic folosind cloropicrina (30-50 g/m2 răsadnită), Brassicol 30- 50 g/m2 aplicat cu 10 zile înainte de semănat, sau Vapam 150 g/m2 cu 40 zile înainte de semănat. Respectarea cu strictete a asolamentului în asa fel încât cruciferele să revină pe acelasi teren după 3-4 ani. Întretinerea culturilor, distrugându-se buruienile în special cele ce apartin cruciferelor. După recoltarea verzei se vor strânge resturile si se vor îndepărta prin ardere sau îngropare. Se aleg locuri de plantare evitându-se solurile acide si cu exces de umiditate. Se poate corecta aciditatea solului, aplicându-se toamna amendamente cu var.
Se recomandă crearea de soiuri de varză rezistente la hernie, dar acest lucru este îngreunat de existenta raselor fiziologice ale ciupercii.
Pentru combatere se recomandă următoarele măsuri: metode chimice -folosirea de fungicide organice.
|
