BOLILE VERZEI
15.1. MICOZE
Hernia radacinilor de varza - Plasmodiophora brassicae
Aceasta boala a fost studiata înca din anul 1878 în Rusia de catre Woronin,acum fiind cunoscuta si raspândita în majoritatea tarilor din Europa, Africa de Nord, S.U.A si Australia.
În tara noastrã hernia rãdãcinilor de varzã se întâlneste frecvent în regiunile umede,cu soluri acide din zonele 616b122g subcarpatice.
Pe lângã varzã mai sunt atacate conopida, rapita, mustarul, gulia si peste 90 de specii de crucifere cultivate sau spontane.
Simptome. Boala se manifesta atât pe plantulele din rasadnite cât si pe plantele mature din câmp. La plantulele din rasadnita se constata îngalbenirea acestora precum si o îngrosare exagerata a radacinilor. Plantutele atacate îsi încetinesc cresterea, se usuca si pier. La plantele mature parazitate dezvoltarea este mai redusa iar frunzele se coloreaza în albastru verzui. Cele mai caracteristice simptome apar la nivelul radacinilor,care sufera îngrosari exagerate, cu dimensiuni ce depasesc de 15-30 de ori diametrul radacinilor normale.În majoritatea cazurilor, îngrosarile apar pe radacina principala. Aceste îngrosari (hipertrofieri) sunt din loc în loc strangulate, capatând un aspect de hernie.
La început îngrosãrile au aceeasi culoare ca si rãdãcinile normale,dar ulterior se brunificã, se înmoaie si putrezesc, sau se usucã si se întãresc, dacã vremea este caldã si secetoasã. Ca urmare, plantele atacate au nutritie defectuoasã, se smulg cu usurintã si de cele mai multe ori nu ajung sã formeze cãpãtânã.
Forma si dimensiunile tumorilor de pe rãdãcini variazã cu intensitatea atacului, specia si pozitia rãdãcinilor.
Boala este favorizatã de un pH al solului cuprins între 6-6,5, de o temperaturã ce variazã între 18-24°C si umiditate cuprinsã între 75-90%.
Agentul patogen. Hernia rãdãcinilor este produsã de Plasmodiopohora brassicae Wor. din familia Plasmodiophoraceae, ordinul Plasmodiophorales, clasa Archimycetes.
Aparatul vegetativ al ciupercii este reprezentat de un plasmodiu multinucleat ce se dezvoltã în celulele rãdãcinilor parazitate.În aceste celule, dupã un timp se formeazã un numãr mare de spori imobili, mici, sferici, hialini, de 2-4 µm diametru, cu membrana dublã.
În urma putrezirii rãdãcinilor sunt pusi în libertate sporii, care îsi mentin viabilitatea câtiva ani. În conditii favorabile de umiditate si temperaturã, sporii germineazã,dând nastere la zoospori biflagelati ce înoatã în picãturile de apã din sol si, venind în contact cu perisorii absorbanti de pe radãcini, produc infectia primarã. Dupã pãtrundere în pãrul absorbant, zoosporul se transformã în amoebã, care îsi divide nucleul si se transformã într-un plasmodiu haploid. Acesta se separã în 30-40 portiuni uninucleate, fiecare reprezentând un gametangiu. Fiecare gametangiu îsi divide nucleul în 6-8 zoospori cu functie de gameti, acestia copuleazã si dau câte un zoospor diploid, care trece în celulele corticale unde fiecare îsi divide nucleul si rezultã un plasmodiu diploid, cu numerosi nuclei.
Plasmodiile pot migra dintr-o celulã în alta. Prezenta ciupercii în profunzimea stratului cortical, determinã diviziunea exageratã a celulelor, formarea de celule gigantice, care sunt în numãr mai mare decât celulele neatacate. Nucleii plasmodiului se divid meiotic si în jurul fiecãrui nucleu se diferentiazã citoplasma, rezultând un spor imobil, cu membrana dublã (spor durabil) ce ocupã în mare parte lumenul celulelor gigantice.
În ciclul sãu de viatã ciuperca trece printr-o fazã asexuatã care are loc în zona perilor absorbanti si o fazã sexuatã ce se desfãsoarã în zona corticalã.
Combatere. Pentru prevenirea bolii se recomandã urmãtoarele mãsuri: folosirea în rãsadnite a unui pãmânt fãrã spori de rezistentã sau dezinfectat în prealabil: termic, la 60°C timp de 30-60 minute sau chimic folosind cloropicrina (30-50 g/m2 rãsadnitã), Brassicol 30- 50 g/m2 aplicat cu 10 zile înainte de semãnat, sau Vapam 150 g/m2 cu 40 zile înainte de semãnat. Respectarea cu strictete a asolamentului în asa fel încât cruciferele sã revinã pe acelasi teren dupã 3-4 ani. Întretinerea culturilor, distrugându-se buruienile în special cele ce apartin cruciferelor. Dupã recoltarea verzei se vor strânge resturile si se vor îndepãrta prin ardere sau îngropare. Se aleg locuri de plantare evitându-se solurile acide si cu exces de umiditate. Se poate corecta aciditatea solului, aplicându-se toamna amendamente cu var.
Se recomandã crearea de soiuri de varzã rezistente la hernie, dar acest lucru este îngreunat de existenta raselor fiziologice ale ciupercii.
Pentru combatere se recomandã urmãtoarele mãsuri: metode chimice -folosirea de fungicide organice.
|
