BOLILE VITEI DE VIE
Bacterioze
Cancerul bacterian- Agrobacterium radiobacter pv. tumefaciens
Simptome. La viata de vie spre deosebire de pomii fructiferi, exista doua feluri de simptome, ambele pe partile aeriene ale plantei, rar pe cele subterane. Plantele din scoala de vita, formeaza tumori atat pe p 121f56b artea aeriana, in locurile unde au fost extirpati ochii sau la punctul de altoire, cat si subteran la nodul bazal. La plantele pe rod, se dezvolta tumori pe tulpina butucului si ariceala (o aglomerare de gale mici - tumorete) pe cordoane si coarde. Majoritatea tesuturilor tumorale putrezesc la sfarsitul fiecarui an, iar in anul urmator apar altele noi. De regula, aceste portiuni moarte se taie si ca urmare, butucul apare saracit de formatiuni fructifere, iar productia scade (fig.14).
Fig. 14 Cancerul bacterian: a-tumori
la punctul de altoire; b-'ariceala'pe coarde
Prevenire [i
Boli produse de ciuperci
Mana vitei de vie - Plasmopara viticola
Simptome. Atacul de mana se manifesta pe toate organele aeriene ale vi]ei de vie: frunze, lastari tineri, carcei, flori, ciorchini si boabe.
Atacul pe frunze. Frunzele pot fi atacate dupa ce ating o suprafata de 10-25 cm2 si pana ce imbatranesc, cand practic manifesta o rezistenta sporita la mana. Petele de mana pe frunze au aspect variat in functie de momentul cand se produce infectia. In primavara, petele sunt de culoare galbena-untdelemnie, au un contur difuz, atingand dimensiuni ce variaza de la cativa mm la cativa cm (stadiul petelor untdelemnii). Cu timpul, centrul acestor pete se brunifica, frunzele luand un aspect uscat (stadiul de arsuri pe frunze). Pe partea inferioara a frunzei in dreptul acestor pete galbene-untdelemnii, se constata prezenta unui puf albicios, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii. In functie de conditiile climatice (temperatura ridicata in jur de 20-22oC si umiditate accentuata), ce determina o evolutie rapida, faza de 'pete untdelemnii' nu mai apare, iar frunzele nu mai prezinta pe fata inferioara acel puf albicios, caracteristic.
La soiurile cu struguri rosii sau negri, petele de mana sunt inconjurate de un inel visiniu, iar la cele rezistente fata de aceasta boala petele se brunifica, iau o forma colturata si sunt limitate de nervuri.
Catre toamna, cand frunzele devin mai rezistente, in urma infectiilor apar pete mici, colturoase, de 1-2 mm in diametru, in dreptul carora tesuturile se brunifica, in timp ce restul frunzei ramane de culoare verde. Aceasta forma de atac poarta numele de 'pete de mozaic'. In aceasta faza ciuperca nu mai produce pe partea inferioara a limbului puf alb.
Lastarii ierbacei si carceii atacati prezinta pete alungite de culoare bruna, care pe timp umed, se acopera cu un puf albicios, alcatuit din masa de miceliu cu spori. Pe lastarii mai evoluati si lignificati, atacul de mana apare sub forma unor pete alungite de culoare bruna, ce apar in preajma nodurilor, in dreptul carora scoarta este moarta. Coardele atacate nu se matureaza (fig. 15).
Atacul pe ciorchinii tineri poate fi foarte periculos in anii cu precipitatii abundente. Infectia are loc prin cozile inflorescentelor, prin flori sau prin partea mai dezvoltata a coditei boabelor. Ciorchinii mici, pe timp umed se ingalbenesc si se acopera cu miceliu si spori de culoare alba, 'putregai gri' sau se brunifica si se usuca, pe timp secetos. Bobitele se acopera cu un puf albicios format din miceliu si spori, deoarece bobitele tinere neacoperite de stratul ceros, permit iesirea miceliului in exterior. Infectia pe boabe continua si dupa ce boabele sunt mai mari si acoperite cu stratul ceros, ciuperca patrunzand prin partea latita a coditei bobului cat si prin diferite rani produse de insecte sau grindina. Bobitele atacate se brunifica, se zbarcesc si uneori se desprind de pe ciorchine si cad cu usurinta. Acest aspect parazitar intalnit pe bobitele mai dezvoltate, care ating aproximativ 2/3 din dimensiunea lor normala, poarta numele 'putregai brun' .
Formarea miceliului si a sporilor are loc intr-un timp relativ scurt (6-10 ore), daca umiditatea atmosferica este ridicata (95-100 %) si temperatura este cuprinsa intre 18-24oC.
Catre toamna, in frunzele mozaicate, ciuperca formeaza organele de rezistenta si de iernare. Acestia sunt sferici, bruni, prevazuti cu un perete gros. Numarul lor variaza in functie de sensibilitatea soiurilor de vita de vie fata de mana cat si de conditiile climatice ale anului respectiv, ajungand la 200-1250 pe mm2.
Fig. 15. Mana vitei de vie: atac pe frunze, inflorescente, ciorchini si bobite
Fainarea vitei de vie - Uncinula necator
Simptome. Ciuperca ataca frunzele, lastarii ierbacei, ciorchinii si boabele, din primavara pana toamna tarziu.
Pe frunze se observa un miceliu fin, ca o panza de paianjen, cu aspect prafos, ce se intinde formand pete albicioase pe ambele suprafete ale limbului. Sub pasla de miceliu, tesuturile se brunifica sau se inrosesc putin, dar frunzele nu cad decat spre toamna.
Lastarii nelignificati, prezinta aceleasi pete albicioase, uneori prafoase, sunt opriti din crestere, iar frunzele se incretesc.
Atacul pe ciorchini face ca acestia sa se brunifice si apoi sa se usuce pe timp de seceta. Pasla miceliana acopera si bobitele care, ca urmare a maririi volumului, de multe ori crapa, iar continutul acestora se scurge in afara, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci. Pe timp secetos, bobitele se usuca, semintele ies in evidenta, iar ciorchinii distrusi in totalitate, au miros de mucegai. In toamnele ploioase, bobitele atacate de fainare sunt acoperite cu putregai cenusiu, pagubele putand fi foarte mari.
Spre toamna, pe pasla miceliana si pe organele parazitate se constata uneori prezenta fructificatiilor de rezistena (cleistotecii), care apar ca niste puncte mici, de culoare neagra. Atacurile tarzii de pe bobitele ajunse la maturitate le depreciaza calitativ strugurii, la suprafata acestora formandu-se numeroase pete brune (fig. 16).
Fig. 16. Fainarea vitei de vie: a-strugure atacat; coarda atacata; frunza atacata; strugure atacat
Putregaiul cenusiu al strugurilor - Botryotinia fuckeliana
Simptome. In camerele de fortat vite, butasii altoiti prezinta la nivelul scoartei un puf cenusiu, alcatuit din miceliul si sporii ciupercii (fig. 17). Scoarta este putrezita si pe suprafata acesteia apar numerosi scleroti (corpi negri, tari). Alteori, prezenta ciupercii determina formarea sclerotilor in jurul zonei de altoire sau acestia se interpun intre altoi si portaltoi, impiedicand sudura acestor doua componente .
Atacul inceput in serele de fortat poate continua si in scolile de vite, ciuperca impiedicand dezvoltarea normala a frunzulitelor, a lastarului si distrugand calusul ce sudeaza altoiul si portaltoiul. In plantatiile pe rod, sunt atacati ciorchinii, coardele si lastarii ce prezinta lovituri mecanice (grindina sau raniri date de insecte etc.), miceliul si sporii constituind o puternica sursa de infectie a strugurilor spre toamna.
Atacul cel mai cunoscut de viticultori apare toamna, pe struguri, dupa ce se acumuleaza suficient zahar in celule. Pielita este brunificata, se desprinde usor de pulpa si intreaga boaba putrezita, se acopera cu un puf cenusiu. Boala se raspandeste cu rapiditate, cuprinzand intregul ciorchine, ce putrezeste in totalitate. Daca intervine o perioada secetoasa, ciorchinii se usuca, iar boabele, pe care se dezvolta si alte ciuperci saprofite, se zbarcesc si se scutura foarte usor. Boala este favorizata de atacul larvelor de Cochylis si Eudemis si de viespi, de prezenta ranilor produse de grindina, cat si de craparea bobitelor in parga, fenomen ce apare frecvent in timpul ploilor din toamna, mai ales dupa atacul de fainare. Din boabele distruse, nu se pot obtine vinuri rosii de calitate; se obtin vinuri cu o cantitate necorespunzatoare de alcool, supuse imbolnavilor.
Fig. 17. Putregaiul cenusiu al strugurilor-lastar atacat; ciorchine atacat
|
