ALTE DOCUMENTE
|
|||||
CLASA MAGNOLIATAE (DICOTILEDONATAE
Este una dintre cele mai vaste unitati sistematice, însumând aproximativ 167.900 de specii ce apartin la 9.600 genuri si 380 de familii de plante lemnoase si ierboase cu larga raspândire pe toata suprafata globului. Caracterele comune ale plantelor cuprinse 14114c217o în Dicotiledonatae sunt:
radacina principala persistenta, radicula lipsita de coleoriza, axa hipocotila de obicei persistenta;
fasciculele libero-lemnoase deschise, în general putine si dispuse pe unul sau doua cercuri;
frunzele, în general petiolate si cu nervatiune palmata sau penata;
floarea, în general pentamera sau tetramera, mai rar pe tipul 3 sau 2;
la majoritatea embrionul contine 2 cotiledoane.
Clasa Magnoliatae cuprinde 6 subclase: Magnoliidae, Hamamelidae (Amentifere), Rosidae, Dilleniidae, Caryophyllidae si Asteridae.
1. SUBCLASA MAGNOLIIDAE
Cuprinde angiosperme primitive cu flori hermafrodite, actinomorfe, rar zigomorfe, cu piese florale numeroase, dispuse spirociclic, rar hemiciclic. Periant din piese libere, androceu din numeroase stamine, gineceu apocarp din numeroase carpele. Fructe multiple, folicule, nucule, capsule, rar bace.
ORD. MAGNOLIALES
Este considerat cel mai primitiv ordin de angiosperme si cuprinde specii lemnoase (arbori, arbusti, liane), cu raspândire mai ales în tinuturi cu clima tropicala si mediteraneana.
În structura lemnului se întâlnesc traheide si trahei. Frunzele sunt simple, stipelate, alterne si bogate în pungi secretoare de uleiuri eterice. Florile au organizare primitiva, prezinta un numar mare de piese florale, predominant libere, dispuse spirociclic (rar ciclic) pe un receptacul alungit cilindric sau conic. Învelisul floral este nediferentiat în caliciu si corola, androceul este format din numeroase stamine iar gineceul este superior, policarpelar, adesea apocarp. În structura tesuturilor se întâlnesc pe lânga pungi cu uleiuri eterice si unii alcaloizi caracteristici plantelor foarte vechi.
Fam. Magnoliaceae
Cuprinde plante exclusiv lemnoase ce cresc spontan în regiunile tropicale si subtropicale din Asia de Est si America. Se cultiva ca plante ornamentale în zonele temperate. Frunzele sunt întregi, pieloase, dispuse altern si prevazute cu stipele. Florile sunt mari, hermafrodite, cu perigon petaloid. Gineceul este superior, policarpelar apocarp, cu carpelele dispuse spirociclic. Fructele pot fi folicule, capsule, nucule sau bace.
Magnolia acuminata; M. grandiflora; M. obovata - Magnolii
Sunt arbori tropicali si subtropicali ce cresc spontan în S-E Asiei si în America, la noi cultivati ca ornamentali în parcuri si gradini. Au frunze întregi, flori mari solitare, terminale, sesile, actinomorfe si hermafrodite, diferit colorate (albe, roze, galben verzui), usor odorante. Fructe polifolicule, persistente pe receptaculul floral, cu 1-2 seminte. Importanta farmaceutica prezinta scoarta care este utilizata ca tonic si febrifug.
Liriodendron tulipifera - Arborele de lalea
Cuprinde arbori si arbusti
tropicali si mediteraneeni cu frunze persistente, pieloase, nestipelate,
dispuse altern sau opus si bogate în celule secretoare de uleiuri eterice.
Florile sunt mici trimere, hermafrodite sau unisexuate, dioice, grupate în
inflorescente racemoase sau cimoase. Elementele florale dispuse ciclic,
sunt libere sau unite la baza. Androceul
este format din 9 - 12 stamine dispuse pe 3 - 4 verticile. Gineceul mono sau
tricarpelar, fructul o baca sau drupa cu o singura
samânta.
Arbust sau arbore de 2 - 20 m înaltime ce creste spontan în regiunea mediteraneana. Frunzele sunt pieloase, ovat lanceolate, ondulate pe margini, galbene si bogate în uleiuri eterice cu pinen si cineol. Florile sunt mici, unisexuate, de culoare alb-verzuie sau alb-galbuie. Fructul este o baca neagra, bogata în ulei gras. De la aceasta planta se întrebuinteaza frunzele, Lauri folium, bogate în uleiuri volatile si utilizate drept condiment (foi de dafin). Din fructe se extrage un ulei, Oleum Lauri, întrebuintat la prepararea unor unguente si produse cosmetice. Din antichitate planta a fost considerata simbol al gloriei, de aici deriva cuvântul "laureat".
Este un arbore impozant de 40 - 50 m, cu mare longevitate (cca 1000 ani), originar din Asia de Est si cultivat în zonele calde, tropicale si subtropicale. Are frunze persistente, lanceolate, întregi, galbene, coriacei lucioase si dispuse altern. La baza nervurii principale se insera doua nervuri secundare mai lungi decât celelalte. Pe suprafata frunzelor se gasesc numeroase puncte translucide. Florile sunt mici, albe sau alb verzui, grupate în cime bipare. Sunt actinomorfe, hermafrodite, cu învelisul floral nediferentiat în caliciu si corola, format din 6 piese dispuse pe doua verticile. Androceul este format din 9 stamine dispuse pe 3 verticile, gineceul monocarpelar inferior, iar fructul o baca rosietica ce rezulta din concresterea ovarului cu receptaculul cupuliform. Toate organele plantei au celule si canale secretoare de ulei volatil ce contine o mare cantitate de camfor. Camforul se foloseste intern ca stimulator al SNC, drept analeptic cardiac si respirator iar extern are actiune rubefianta, revulsiva si antiseptica, fiind util în reumatism, sciatica, pneumonii, demachiant pentru ten seboreic (solutie alcoolica 1%-apa, 1:9).
Arbore mic de pâna la 10 m înaltime, originar din India
si cultivat foarte mult în Sri Lanka. Are scoarta rugoasa,
frunze persistente, opuse, întregi, oval lanceolate si trinervate. Florile
sunt albe, actinomorfe, în forma de cupa si grupate în raceme de
cime terminale, cu aceeasi organizare ca si la arborele de camfor.
Fructul este o baca. Medicinal se foloseste scoarta, Cinnamomi
ceylanici cortex - scortisoara de Ceylon, recoltata de la
ramurile
tinere de 2 - 4 ani. Scoarta are actiune tonic digestiva, antiseptica,
antiulceroasa. Chimic, contine 0,5 - 2% ulei volatil bogat în
aldehida cinamica, tanin, rezine. Uleiul volatil este folosit în
infectii respiratorii, genito-urinare, tulburari digestive,
raceli, gripe, având o foarte puternica actiune bacteriostatica,
(spectru foarte larg de actiune, 98% dintre bacterii), antivirala,
antifungica, antihelmintica, carminativa, antifermentativa,
afrodisiaca etc. Produsul este cunoscut din antichitate ca aromatizant.
Cinnamomum cassia Scortisoara de China
Arboras ce creste spontan si care se cultiva în China si Vietnam. Ramurile sunt pubescente, frunzele opuse, coriacei, persistente si eliptice, cu trei nervuri pronuntate. Florile mici, actinomorfe si hermafrodite sunt grupate în inflorescente cimoase. Fructele sunt bace. În scopuri medicinale se recolteaza Cinnamomi cassiae cortex, scortisoara de China, bogata în uleiuri volatile cu aldehida cinamica. Se foloseste pentru proprietatile antiseptice, antihelmintice si laxative.
Persea gratissima - Avocado
Arbust de 4 la 8 m înaltime cultivat în regiunile tropicale si subtropicale. Are frunze oval lanceolate cu nervuri egale, flori asemanatoare cu cele de scortisoara, fructe carnoase. Este cultivat pentru fructele sale în forma de para bogata în vitamine, aminoacizi si unt vegetal. Datorita valorii nutritive ridicate se utilizeaza în convalescente si alimentarea copiilor. Frunzele sunt aromatice, astringente.
Cuprinde arbori tropicali si subtropicali, cu frunze dispuse altern si flori unisexuate dioice, grupate în inflorescente la subtioara frunzelor. Învelisul floral este trimer. Floarea masculina are filamentele staminale concrescute într-un tub (androceu monadelf) iar floarea femela este formata dintr-o singura carpela cu un singur ovul. Fructele sunt drupe carnoase si dehiscente. La maturitate pericarpul se desface si pune în libertate samânta care este învelita într-un aril rosu ca o retea cu ochiuri neregulate.
Arbore dioic originar din Insulele Moluce (Oceania) si cultivat în regiunile subtropicale ca planta condimentara. Atinge înaltimi de pâna la 15 m, este foarte ramificat si are frunze sempervirescente, pieloase. Florile unisexuate sunt grupate în inflorescente cimoase în axila frunzelor. Fructele sunt drupe galbene ce se deschid la maturitate punând în libertate samânta mare, protejata de arilul rosu carnos si reticulat numit macis. Planta se cultiva pentru semintele sale, Myristicae semen sau Nux moschata (nucsoare), bogate în ulei gras, fitosteroli si ulei volatil. Se întrebuinteaza ca aromatizant, condiment, stimulent digestiv, carminativ, tonic general. În doze mari are actiune stupefianta si toxica. Uleiul volatil în care predomina miristicina si eugenolul are actiune tonica generala, antiinflamatoare, analgezica, fiind utilizat în afectiuni ale sistemului nervos si digestiv.
Arbori sau arbusti tropicali si subtropicali, cu frunze opuse (rar alterne sau verticilate) sempervirescente. Florile sunt în general unisexuate monoice sau dioice (rar hermafrodite) grupate în inflorescente cimoase. Fructele sunt drupe negricioase.
Arbust dioic înalt de cca 6 m, originar din America de Sud (Chile)
si mult cultivat în regiunile mediteraneene din Europa si Africa.
Frunzele opuse sunt eliptice, pieloase, vesnic verzi, aspre la
pipait. Florile albe sau galbene, intens mirositoare, sunt mici, unisexuate,
dispuse în inflorescente racemoase axilar si terminal. Cele mascule
au un perigon galben pal, cele femele au un singur ovar ce se transforma
într-o drupa glauca. În scopuri
medicinale se valorifica frunzele, Boldo folium, bogate în boldina
(2%), ulei volatil, flavonozide, tanin. Boldina este un alcaloid cu
proprietati coleretice si colagoge, hipotensive, stimulente
digestive si slab analgezice, antiinflamatoare. Supradozarea cu
boldina poate induce paralizii, halucinatii colore si auditive.
si scoarta contine cantitati mari de boldina
si se foloseste pentru obtinerea ei.
Cuprinde specii ierboase, subarbusti sau liane, mai rar arbori, cu raspândire tropicala si subtropicala. Frunzele simple si întregi pot fi dispuse altern, opus sau verticilat iar florile mici, unisexuate sau hermafrodite sunt grupate în inflorescente racemoase sau cimoase la subtioara frunzelor bracteante. Învelisul floral lipseste, androceul este format din 1-10 stamine iar gineceul din 1-6 carpele cu ovar superior. Fructul este o baca.
Cuprinde plante tropicale cu tulpini articulate, frunze simple, întregi, cu nervuri arcuate si dispozitie spiralata. Florile sunt grupate într-un spic dens, pot fi hermafrodite sau unisexuate. Androceul este format din 6 stamine în doua culori iar gineceul din 1-6 (mai adesea 3) carpele în care se afla un singur ovul. Fructul poate fi drupa sau baca.
Este o liana tropicala originara din Malaezia ce se împleteste pe plantele din jur ajungând la lungimi de 7-8 m. Frunzele sunt ovate si alterne iar florile sesile, lipsite de periant, sunt dispuse câte 20-30 în inflorescente spiciforme, pendente, terminale. Din cauza cresterii ramurii laterale în sus, inflorescenta apare opusa frunzei. Fructul baca sesila de 6-8 mm, verde la început, rosie la maturitate, are gust iute, picant. Cunoscut înca din antichitate (apare în scrierile grecilor antici), piperul a fost cea mai importanta mirodenie a Evului Mediu. Astazi se cultiva în tarile Asiei de sud-est si în Brazilia.
Poate fi întâlnit sub doua forme comerciale: piperul negru - ce
reprezinta fructele mature care la început sunt verzi iar dupa uscare
devin negre si piperul alb - ce reprezinta fructele recoltate la
maturitate si mentinute câteva zile în apa pentru a usura îndepartarea
epicarpului si a partii externe a mezocarpului, dupa care
se usuca. Piperul este folosit pentru fructele sale, Piperis nigri
fructus, ce contin ulei volatil cu gust arzator datorita
alcaloizilor piperidinici, dar si ulei gras, proteine amidon. Este folosit
din timpuri stravechi sub forma de condiment, dar este si o
valoroasa
planta medicinala cu proprietati antiseptice, carminative,
stomahice, expectorante, antireumatice, febrifuge.
Este o liana tropicala, cultivata în India si Arhipelagul malaezian, cu frunze foarte mari, asimetrice strabatute de nervuri proeminente. Frunzele alcatuiesc betelul, folosit ca stimulent al digestiei în tarile orientale dar si ca învelitoare pentru locuinte.
Este o liana tropicala, dioica ce atinge 6 m lungime, cu frunze ovat-lanceolate dispuse altern, cu baza asimetrica. Florile sunt grupate în amenti penduli, situati opus frunzelor. Florile mascule sunt formate din doua stamine iar cele femele dintr-un ovar tricarpelar si sunt protejate de un învelis ca o cupa format din trei bractei. Fructele sunt bace subglobuloase, însotite de un peduncul mai lung decât fructul. Medicinal se utilizeaza bacele, Cubebae fructus, ce au gust amar si miros aromat, bogate în ulei volatil cu efect diuretic si antiseptic al cailor urinare. Se folosesc si pentru tratarea blenoragiei datorita alcaloidului cubebina (2,5%).
Liana tropicala de origine polineziana, cu frunze mari, ovat cordate cu nervuri proeminente, arcuate, si flori hermafrodite alcatuite din 4-6 stamine si gineceu monocarpelar, dispuse în spice mici axilare. Radacinile se utilizeaza în Tahiti si în insulele Sandwich la prepararea unei bauturi numite kawa-kawa care îmbata. Planta întreaga este utilizata pentru tratarea blenoragiei si a cistitelor. Frunzele intra în prepararea unui tip de curara. Rizomii cu radacini, Piper methystici rhizoma, contin principii active asupra SNC, produc relaxarea musculaturii scheletice si se utilizeaza ca sedativ nervos si antiseptic urinar.
Piper angustifolium - Matico
Arbust originar din Peru si Brazilia, de 2-3 m lungime, cu frunze lanceolat eliptice, flori hermafrodite grupate în spice lungi, axilare si erecte. Fructe bace glabre învelite în bractei carnoase. Frunzele se folosesc datorita proprietatilor hemostatice si antiblenoragice întrucât contin oleo rezine si tanin. Fructele - Taho-Taho, se folosesc pentru efectul antiseptic si diuretic.
Piper jaborandi
Plantele din acest ordin sunt ierboase (exceptional lemnoase) raspândite în zona temperata. Frunzele sunt de regula alterne si divizate. Florile, în general, hermafrodite si hemiciclice, au periantul din piese florale adesea în numar nedefinit. Sunt actinomorfe sau zigomorfe. Staminele sunt numeroase si dispuse spirociclic iar gineceul superior, constituit din numeroase carpele (rar una), de regula libere (apocarp) în mod exceptional unite. Din organele vegetative lipsesc pungile secretoare de uleiuri eterice, dar multe specii contin alcaloizi sau glicozide cardiotonice.
Este cea mai importanta si vasta familie din acest ordin. Grupeaza plante ierboase anuale, bienale sau perene, rar lemnoase (liane), unele cu radacini adventive, rizomi, bulbi, tuberculi. Frunzele alterne, rar opuse, sunt foarte variate ca forma. Florile solitare sau grupate în inflorescente cimoase, sunt hermafrodite, rar unisexuate, actinomorfe sau zigomorfe. Învelisul floral poate fi simplu (perigon petaloid sau sepaloid) sau dublu (caliciu si corola). Elementele pentamere se dispun, pe un receptacul conic sau alungit, spiralat, hemiciclic sau ciclic. Androceul alcatuit din numeroase stamine libere (rar unite) iar gineceul este policarpelar apocarp, rar sincarp sau format dintr-o singura carpela si cu dispozitie superioara. Fructele de regula multiple pot fi folicule, nucule, bace.
Paeonia officinalis - Bujor
Planta
ierboasa, perena, mai mult cultivata, cu radacini
tuberoase, tulpina simpla, frunze alterne mari, inegal penat partite.
Florile sunt mari, hermafrodite si actinomorfe, rosii violacei, cu 2
sepale, 5 petale libere, numeroase stamine si 3-5 carpele libere. Fruct
polifolicula. În terapeutica se folosesc petalele, Paeoniae flos
si radacinile, Paeoniae radix, ce contine antocianul
peonidina si taninuri. Se folosesc datorita
proprietatilor
antispasmodice în epilepsie, isterie, convulsii, tuse convulsiva.
Semintele au actiune purgativa drastica, fiind utilizate
pentru eliminarea viermilor intestinali.
Trollius europaeus - Bulbuci de munte
Specie montana si subalpina, ierboasa, perena, înalta de cca 50 cm, cu tulpini glabre, simple sau ramificate, frunzele bazale lung petiolate, si palmat sectate. Florile solitare sunt mari, actinomorfe si hermafrodite, de culoare galben viu, cu perigonul globulos format din 5-15 tepale concave ce se acopera una pe alta. Nectariile în numar de 5 sunt aproape liniare, stamine si carpele numeroase. Fruct polifolicula. În medicina populara era folosita în tratarea icterului.
Este o specie ierboasa, perena, raspândita pe marginea apelor si în locuri mlastinoase. Frunzele sunt mari, lucioase, întregi, cordate sau reniforme si cu marginea dintata. Florile sunt mari, galbene cu perigon petaloid, numeroase stamine si gineceu policarpelar apocarp. Fructele sunt polifolicule. Este o planta toxica. În medicina populara se utilizeaza partea aeriana ce prezinta efect sedativ, diuretic si usor laxativ.
Planta ierboasa, perena, ce creste în padurile din zonele deluroase sau montane. Subteran prezinta un rizom de 5-10 cm de pe care se dezvolta radacinile adventive, tulpinile aeriene si doua frunze mari lung petiolate, palmat sectate. Florile sunt mari cu cinci sepale verzi, pe fata externa rosietice, persistente iar petalele se transforma în nectarine. Androceul format din numeroase stamine. Carpelele în numar variabil de 3-7 formeaza fructe folicule cu numeroase seminte. Planta este otravitoare. În scopuri medicinale se folosesc radacinile si rizomii, Hellebori rhizoma cum radicibus, ce contin glicozide cardiotonice (hellebrozida) bufadienolidice si saponine sterolice (heleborina). Se utilizeaza în insuficienta cardiaca (mai putin ca atare, mai frecvent ca materie prima pentru obtinerea de preparate farmaceutice), în dureri articulare, artroze. Din rizomii si radacinile de Heleborus s-a obtinut un extract selectiv ce a folosit la obtinerea medicamentelor din gama Boicil, recomandate în boli reumatice. Pentru prevenirea si tratarea unor boli infectioase la animale se implanteaza timp de 2 -3 zile fragmente din radacini proaspete, în ureche la porcine si ovine, sau sub piele la bovine si cabaline, unde determina un abces de fixatie.
Nigella sativa Negrilica, chimen negru
Specie ierboasa anuala cu tulpini paroase si cilindrice, simple sau ramificate ce porta frunze alterne, dublu sau triplu penat sectate cu lacinii liniare. Flori solitare alb-albastrui, perigon din 5 tepale, 5-8 nectarii bilabiate, androceu din numeroase stamine si gineceu policarpelar superior. Fructul este o polifolicula. Semintele sunt negre, zbârcite, curbate, cu miros aromat si gust placut. Importanta farmaceutica prezinta Nigellae semen, ce contin ulei volatil si ulei gras, saponozide. Au actiune carminativa, diuretica, stomahica si sunt întrebuintate în flatulenta, anorexie.
Nigella damascena - Chica voinicului
Planta ierboasa cu flori albastre sau albe înconjurate de un involucru multifidat, mai lung decât floarea. Fructul este o capsula globuloasa cu 5 prelungiri în forma de rostru. Semintele se folosesc drept condiment si au actiune antiinflamatoare, antihistaminica, diuretica, fiind indicate în astm si bronsite astmatiforme.
Actaea spicta - Orbalt
Planta ierboasa spontana prin paduri umbroase de deal si zona subalpina, perena, cu tulpina subtire si dreapta, în partea superioara pubescenta, cu frunze mari si flori mici, albe galbui. Ajunge pâna la 70 cm înaltime. Toata planta are miros neplacut. În medicina populara s-a folosit (mai ales rizomul) ca remediu în boli de piele, ciuma, plagi, iar în medicina veterinara ca purgativ drastic. Este o planta toxica.
Planta ierboasa anuala, raspândita în toata Europa si Asia temperata, ce vegeteaza pe terenuri calcaroase, prin semanaturi, terenuri necultivate. Are radacina fusiforma, tulpina de 30-40 cm, ramificata. Frunze dublu sau triplu fidate cu lacinii liniare, flori zigomorfe pentamere, cu perigon petaloid albastru închis, ce au tepala superioara transformata în pinten în care se gasesc 2 nectarii concrescute într-o lamina trilobata. Androceu din 8-10 stamine, gineceu monocarpelar superior. Fructul este o folicula. Medicinal se folosesc florile, Calcatrippae flos, ce contin alcaloizi (delfinina) si antociani (delfinidina). Au actiune sedativa, diuretica, antihelmintica. Alcaloizii paralizeaza SNC.
Aconitum napellus Omagul
Omagul este o denumire colectiva pentru mai multe specii medicinale de Aconitum cu flori albastre: A. tauricum, A. callybotrion, A. firmum. Mai raspândite în flora tarii noastre sunt primele doua specii. Sunt plane ierboase, perene, raspândite în regiunea montana si subalpina. Subteran prezinta un tuber alungit, napiform, cu numeroase radacini adventive de pe care se desprind suprateran tulpini aeriene, drepte, viguroase de 0,5 - 1 m înaltime. Frunzele sunt palmat sectate iar florile zigomorfe sunt dispuse în raceme terminale, cu flori dese la A. tauricum si mai rare la A. callybotrion. Periantul format din 5 sepale inegale de culoare albastru închis, cea superioara cu aspect de casca (coif) le acopera pe cele laterale si inferioare. La A. tauricum coiful este hemisferic, mai scurt decât lat, cu vârf rotunjit prevazut cu un cioc ascutit, la A. callybotrion coiful hemisferic este drept sau oblic, boltit, mai înalt decât lat, linia bazala fiind prelungita într-un cioc scurt, ascutit. Petalele, în numar de 6-8 sunt reduse, 2 dintre ele transformate în pinteni nectariferi. Androceul format din numeroase stamine si gineceul din 3-5 carpele libere. Fructul este o polifolicula. Toate speciile sunt toxice datorita alcaloidului aconitina, una dintre cele mai puternice otravuri cunoscute (1mg este mortal pentru un adult). În scopuri medicinale se folosesc tuberculii laterali, tineri, Aconiti tubera, recoltati dupa înflorire. Se folosesc, la prepararea unor produse elaborate numai în farmacii sau industria medicamentelor. Au actiune analgezica în nevralgiile trigemenului, în dureri reumatice, dureri faciale, ticuri nervoase ale fetii, sciatica, pentru decongestionarea cailor respiratorii, calmarea tusei.
Planta ierboasa vernala, comuna prin padurile de foioase din zonele de deal si de munte. Este perena prin rizomul subteran brun, de pe care se formeaza o frunza radicanta lung petiolata trisectata. Floarea este solitara, cu un involucru din 3 bractei mari, palmat sectate, scurt petiolate si cu perigon petaloid din 5 tepale galbene, androceu cu numeroase stamine si gineceu policarpelar apocarp. Fructul este o poliachena. Planta este toxica în stare verde. Se foloseste în homeopatie datorita actiunii analgezice. Rizomul are proprietati narcotice.
Planta ierboasa, perena prin rizomul subteran. Creste prin paduri si tufisuri umbroase, pe soluri mai acide. Tulpina aeriana neramificata poarta în vârf o floare solitara alba, înconjurata de un involucru din trei bractei palmat sectate, lung petiolate. Perigonul este format din 5 - 8 foliole, androceul din numeroase stamine si gineceu policarpelar apocarp superior. Fruct poliachena cu achene pubescente. Planta are gust întepator si este iritanta, vezicanta în stare proaspata deoarece contine un compus volatil -anemonol, dar este inactiva dupa uscare. Datorita acestor proprietati era folosita contra paraliziei. Se utilizeaza mai ales în homeopatie.
Planta ierboasa, perena, de pâna la 20 cm înaltime, ce creste pe pante umbroase prin padurile de foioase. Subteran prezinta un rizom de pe care pornesc numeroase frunze, lung petiolate, cu trei lobi ce sunt verzi si iarna sub zapada. Are o singura floare cu perigon petaloid format din 6-10 tepale albastre. Înfloreste primavara de timpuriu. Androceul si gineceul sunt formate din numeroase elemente dispuse spirociclic. Medicinal se utilizeaza Hepaticae nobilis herba, ce are proprietati astringente recomandându-se în
inflamatii ale mucoasei bucale, dureri de gât. În medicina populara se utilizeaza în afectiuni ale ficatului si tratamentul bronsitei cronice.
Pulsatilla montana - Deditei
Planta mica, montana, cu rozeta de frunze bazale, profund penat sectate, tulpina florifera cu o singura floare, campanulata, cu perigon petaloid din 5 tepale de culoare albastru violet, androceu din numeroase stamine, gineceu din numeroase carpele cu stiluri paroase. Parte aeriana, Pulsatillae herba, contine anemonina, anemonol, tanin etc. Extractul alcoolic are efect sedativ asupra SNC, fiind utilizat în nevroze, nevralgii, migrene, tulburari de ritm, tuse de natura nervoasa. Extern are efect revulsiv, în reumatism, pecingine. În practica populara se foloseste sub forma de cataplasme în psoriazis.
Liana de 15-18 m lungime, cu tulpina costata, raspândita în padurile de foioase din zonele de deal si câmpie. Are frunze opuse, imparipenat compuse, cu petiol volubil ce fixeaza planta de arbori. Florile sunt mici, grupate în cime la axila frunzelor, alb-galbui cu perigon din 4 - 8 tepale, numeroase stamine si carpele. Fructele sunt achene prevazute cu un stil persistent, plumos, ce ajuta la diseminare. Planta contine protoanemonina, anemonina si anemonol. În scopuri medicinale se recolteaza lastarii nelignificati cu frunze si flori, Clematitidis herba. Sucul frunzelor verzi este revulsiv si vezicant fiind util în dureri reumatice. Uscate se folosesc în tuse si paralizii sub forma de infuzie. În medicina populara se foloseste datorita efectului antiinflamator, antibacterian, antimalaric si pentru stimularea cresterii parului.
Planta ierboasa scunda raspândita prin locurile umede. Radacinile sunt tuberizate, frunzele întregi, cordate si lucitoare. La subsuoara frunzelor, vara, poarta niste bulbili de forma globuloasa ce se pot desprinde înmultind planta pe cale vegetativa. Florile sunt solitare, cu periant diferentiat în 5 sepale si 5 petale galbene aurii. Androceu din numeroase stamine, gineceu din numeroase carpele, fructul o poliachena. Frunzele sunt folosite ca salata. Planta era cunoscuta sub numele de Chelidonii minoris herba et radix si era folosita în tratamentul hemoroizilor, unor dermatoze sau ca antiscorbutic.
Ranunculus sceleratus - Boglari
Planta anuala sau bienala, comuna prin locuri mocirloase, marginea râurilor si lacurilor, cu tulpina erecta, fistuloasa, ramificata, neteda sau brazdata. Frunzele bazale sunt lung petiolate, palmat fidate, cele tulpinale descrescente, 3 - 5 sectate iar cele superioare, sesile, trilobate, rar întregi. Florile mici, numeroase, au receptacul alungit, cilindric si 5 petale galbene, mai mici decât sepalele. Este o planta foarte toxica (cea mai toxica dintre speciile de Ranunculus) datorita prezentei în toate organele a protoanemoninei. În unele tari se foloseste în preparate homeopatice pentru tratamentul durerilor reumatice, articulare si musculare, în gripa, dispnee.
Ranunculus bulbosus - Piciorul cocosului
Planta ierboasa, înalta de 20-40 cm, cu baza bulbiform îngrosata. Frunzele sunt întregi, cordate. Florile sunt mari, galbene. Planta contine protoanemonina si este utilizata în medicina populara în maladii dermice pruriginoase. În medicina populara sucul proaspat al plantei era folosit extern în dureri reumatice, articulare si musculare, guta. Extractul din partea aeriana a plantei se folosea în tratamentul eczemelor, pruritului, urticariei si în nevralgii intercostale. În doze mici, intern are efect narcotic.
Planta ierboasa înalta de pâna la 1 m cu frunzele bazale lung petiolate. Frunzele tulpinale sunt sesile si cu lacinii liniar lanceolate. Florile sunt prevazute cu periant din 5 sepale si 5 petale galbene aurii, cu glande nectarifere la baza. Androceul si gineceul sunt formate din numeroase elemente dispuse în spirala. Fructul este o poliachena. Este toxica datorita protoanemoninei. În medicina populara se foloseste putin ca antispasmodic în tuse convulsiva, dismenoree, bronsite.
Thalictrum minus - Rutisor
Planta ierboasa, perna, cu tulpina ramificata, tulpina cu noduri si internoduri, frunze petiolate, de 2-3 ori penate cu foliole de forme si marimi
diferite, de obicei pe cât de lungi pe atât de late. Flori grupate într-un panicul terminal, piramidal, cu numeroase flori galbene pendule, formate dintr-un perigon din 4 tepale, numeroase stamine si 2-3 carpele. Fruct polinucula sesila. Specie foarte raspândita prin fânete, coline, margini de padure, pâna în subalpin. Planta se utiliza pentru combaterea insomniei, pusa în bai sau tinuta sub cap.
Planta ierboasa, perena prin rizom, cu tulpini aeriene înalte de pâna la 15-30 cm, fertile si sterile, prevazute la baza cu solzi bruni membranosi. Frunzele sunt penat sectate cu lacinii filiforme. Florile sunt solitare, mari, galben aurii cu caliciul format din 5 sepale libere, corola din 10 - 20 petale libere, androceul din numeroase stamine si gineceul din numeroase carpele libere, dispus superior. Fructul o polinucula. Planta vegeteaza prin fânete, coaste însorite, în regiunile sudice ale Dobrogei si în Transilvania. La începutul înfloririi se recolteaza Adonidis herba, produs vegetal bogat în heterozide cardiotonice (adonitoxide) si flavone. Se utilizeaza sub forma de extracte, tincturi, în pauzele digitalice din insuficienta cardiaca si angina pectorala, având efect cardiotonic rapid si diuretic. Are si actiune calmanta, usor hipertensiva, fiind utila în tahicardii si extrasistole de natura nervoasa.
Hydrastis canadensis
Specie nord americana, ierboasa, perena, ce prezinta în sol un rizom cilindric, scurt, orizontal, rasucit si noduros, de pe care pornesc numeroase radacini adventive subtiri de un galben stralucitor în interior. Tulpina erecta, înalta de cca 30 cm, este pubescenta si poarta doua frunze palmat lobate între care se gaseste o singura floare terminala, sesila sau scurt petiolata, de culoare alb-verzuie. Fructul este carnos de culoare rosu carmin cu gust foarte amar si miros dezagreabil. Importanta farmaceutica prezinta rizomul, Hydrastidis rhizoma, ce se recolteaza toamna, de la specii de 3-4 ani. Contine alcaloizi izochinolinici (hidrastina), canadina, berberina, ulei gras, ulei volatil. Are actiune vasoconstrictoare, hemostatica, ocitocica, bacteriostatica. Se utilizeaza în tratamentul simptomatic al insuficientei venoase si limfatice, în afectiuni digestive, alergii. În doze mari produce convulsii.
Cuprinde plante lemnoase, de
regula sub forma de tufe si mai rar plante ierboase. Frunzele
sunt simple sau compuse uneori complet transformate în spini. Au
dispozitie alterna. Florile sunt actinomorfe sau
zigomorfe, hermafrodite, grupate în raceme sau cime, cu elemente florale
dispuse ciclic. Floarea este pe tipul 3 (rar 2). Periantul (caliciul si
corola) si staminele se dispun pe 2 verticile. Gineceul este superior
si monocarpelar. Fructul o baca sau capsula.
Este o tufa spinoasa ce creste prin tufisuri si coline uscate de la câmpie pâna în regiunea submontana. Radacina pivotanta este groasa de cca 4 cm, cenusiu galbuie la exterior si galbena în interior. Frunzele sunt ovat eliptice, pieloase, uneori transformate în spini. Florile grupate în inflorescente racemoase pendente, sunt mici, hexamere, galbene, cu glande nectarifere. Fructele sunt bace rosii, ovoide, comestibile. Lemnul si scoarta sunt galbene tinctoriale. Medicinal se valorifica scoarta radacinii si tulpinii, Berberidis cortex (Cortex radici, Cortex cauli). Produsul vegetal contine alcaloizi (berberina) cu actiune deprimanta cardiaca si stimulanta asupra musculaturii netede a intestinelor, uterului, bronhiilor si a altor organe interne. În doze mari are actiune vasodilatatoare. Extractele se folosesc în afectiuni hepato-biliare si colecistopatii datorita actiunii spasmolitice la nivelul cailor biliare si a efectului colagog - coleretic.
Este o planta mica ierboasa, perena prin rizom, originara din America de Nord si Canada, unde traieste spontan în paduri umede si umbroase. Pe tulpina de 30 cm prezinta doua frunze mari palmat lobate si peltate ce protejeaza între ele o floare mare, alba, trimera. În scopuri medicinale se recolteaza rizomul, Podophylli rhizoma, ce contine o rezina bogata în podofilotoxina (lignan) cu actiune antitumorala si colagoga. Din rezina se obtine prin purificare podofilina cu actiune citotoxica si antimitotica (cancerul epitelial).
Cuprinde plante lemnoase sub forma de arbusti sau liane raspândite în zonele tropicale ale Asiei, Africii si Americii. Frunzele sunt simple, alterne, nestipelate, trifoliate sau palmat lobate, prevazute cu celule secretoare. Florile grupate în inflorescente racemoase sau cimoase sunt actinomorfe, rar zigomorfe, unisexuat dioice, cu periant dublu sau perigon. Androceul prezinta numeroase stamine, iar gineceul numeroase carpele care prin reducere ajung la 3, dispuse superior. Fructul este o drupa sub forma de semiluna.
Jatrorrhiza palmata
Liana tropicala raspândita în Africa orientala si Mozambic. Este unisexuat dioica cu frunze mari palmate. Radacina perena de 25-40 cm, tulpini volubile, paroase. Frunze lung petiolate, 5-6 palmat lobate, cordiforme la baza. Flori unisexuate grupate în raceme compuse. Florile masculine din 6 stamine, florile femele din 3-6 carpele paroase cu stigmat tripartit. Fructe drupe ovoide. În scopuri medicinale se recolteaza radacinile, Colombo radix, ce contin mucilagii, principii amare si alcaloizi (iatrorizina). Se utilizeaza ca tonic, antidiareic si antidizenteric.
Liana originara din India si Arhipelagul malaezian, cu frunze cordiforme, flori unisexuate în panicule, cele mascule din numeroase stamine sudate într-o masa globuloasa, acoperite de antere, florile femele din 4-5 carpele. Fructe drupacee de marimea unui bob de mazare. Fructele, Cocculi fructus, contin alcaloizi toxici în pericarp si sunt un paraziticid periculos (otrava bulbara), ce provoaca convulsii violente urmate de încetinirea si oprirea inimii. Se utilizeaza pentru a amorti pestii, dar carnea lor poate sa fie toxica.
Arboras volubil originar din America de Nord. Frunze cordiforme, flori unisexuate grupate în inflorescente cimoase. Florile mascule din 12-14 stamine, florile femele din trei carpele prevazute cu stil bifurcat. Rizomul este medicinal, contine alcaloizi cu actiune depurativa.
ORD. ARISTOLOCHIALES
Cuprinde ierburi sau liane (uneori parazite) raspândite prin paduri, tufisuri sau câmpii. Au frunze lipsite de stipele, flori ciclice cu perigon trimer, simplu sau dublu, ovar inferior sau semiinferior, fruct capsula. Cuprinde o singura familie.
Speciile din aceasta familie sunt ierboase, perene, cu frunze întregi, cordate sau reniforme, petiolate si lipsite de stipele. Florile sunt hermafrodite, cu simetrie radiara sau zigomorfe, cu perigon petaloid, de obicei trimere. Androceul este format din 6 stamine sau multiplu de 6, dispuse pe 2 cicluri, concrescute cu gineceul inferior sincarp, format din 4-6 carpele. Fruct capsula.
Planta ierboasa scunda ce creste prin padurile umbroase, cu sol bogat în humus. În pamânt are un rizom ramificat târâtor, ce produce lastari scurti de pe care se desprind 2 - 3 frunze reniforme, lung petiolate verzi si în timpul iernii sub zapada. Între frunze se dezvolta câte o floare, hermafrodita, cu perigon simplu, gamotepal, de culoare violaceu brunie, trimer, scurt campanulat. Staminele 12, ovarul inferior din 6 carpele concrescute. Fruct capsula. Florile raspândesc miros de piper si atrag insectele ce le polenizeaza. De la pochivnic se valorifica rizomii, Asari rhizoma, ce contin ulei volatil, rezine, materii tanate . Datorita uleiului volatil planta prezinta actiune emetica si expectoranta. Extractele de rizom au proprietati antibiotice asupra stafilococilor.
Planta ierboasa de origine mediteraneana, raspândita în tufisuri, pe marginea drumurilor, semanaturi, vii. În pamânt prezinta un rizom adânc de pe care se desprind tulpini aeriene erecte, canelate, de pâna la un metru înaltime. Frunzele petiolate sunt ovat triunghiulare cu baza cordata, galben verzui. Florile sunt grupate câte 3-5 la subsuoara frunzelor, sunt zigomorfe cu perigon gamotepal de culoare galben murdar având forma unui tub lung de 3 cm, largit la partea superioara ca o pâlnie. În interior tubul perigonului este prevazut cu peri desi îndreptati în jos. Cele 6 stamine sunt concrescute cu stilul. Fructul este o capsula piriforma de culoare verde galbuie. În scopuri farmaceutice, de la marul lupului se recolteaza partile aeriene, Aristolochiae herba, ce contine acid aristolochic, alcaloizi, ulei volatil si flavonozide.
Prin acizii aristolochici actioneaza similar colchicinei. Planta este foarte toxica, acizii aristolochici având efect mutagen, cancerigen. În homeopatie se foloseste în afectiuni ginecologice, plagi si ulcere, afectiuni ORL. Produsul nu se foloseste intern.
Aristolochia sipho - liana originara din America, cu flori verzui cu tubul periantului curbat si terminat într-un limb etalat. Pe A. sipho s-a studiat biosinteza acidului aristolochic II. Radacinile se folosesc în alexie.
Aristolochia serpentaria - prezinta un rizom scurt, tulpina subtire, frunze oval cordiforme, perigon bilabiat. Creste în Texas si Mississipi. Rizomul are gust amar si picant, miros asemanator uneori cu cel de camfor, terebentina sau valeriana. În doze mici este excitant, în doze mari emetic si purgativ.
Aristolochia rotunda - specie raspândita în Europa meridionala, are în pamânt un rizom globulos, iar pe tulpina frunze sesile cordiforme si flori galben violacei. Rizomul are efecte remarcabile emenagoge si stimulante.
Aristolochia cymbifera - liana braziliana cu frunze reniforme, auriculate si cu tubul perigonului curbat si largit în vârf. Radacinile se utilizeaza în America de sud în alexie (cecitate verbala) si pentru vindecare de prurigo. Toate speciile de Aristolochia contin acizi aristolochici care inhiba dezvoltarea tumorilor dar administrati repetat devin cancerigeni, motiv pentru care se interzice utilizarea interna a produselor vegetale obtinute de la diferite specii de Aristolochia.
Grupeaza plante acvatice cu caractere asemanatoare magnoliaceelor si ranunculaceelor dar si cu unele caractere ce le apropie de monocotiledonatele primitive. Radacina primara dispare de timpuriu fiind înlocuita de radacini adventive, iar tulpina are fascicule libero-lemnoase închise (ca la monocotile). Florile actinomorfe, hemiciclice au stamine si carpele numeroase, adesea libere. Embrionul are 2 cotiledoane, dar concrescute.
Cele mai multe nimfeacee sunt plante de origine tropicala, ierboase, acvatice, cu adaptari anatomice si morfologice speciale. În substrat au un rizom gros, carnos, de pe care se dezvolta frunze întregi (rar sectate) mari, cordate sau peltate, plutitoare submerse sau emerse. Petiolul este lung si prevazut cu tesuturi aerifere. Florile sunt mari, hermafrodite, solitare, cu caliciul format din 5-4 sepale iar corola are un numar nedeterminat de petale dispuse spirociclic. Staminele sunt numeroase si dispuse spiralat iar gineceul este policarpelar apocarp (rar sincarp) cu dispozitie ciclica. Fructele sunt nucule sau bace.
Planta ierboasa originara din estul Americii de Nord, raspândita în ape statatoare sau lin curgatoare. Are un rizom scurt si gros înfipt în namol si fixat de fundul baltii prin numeroase radacini adventive. În partea apicala a tulpinii subterane se dezvolta frunze mari de 10 - 30 cm, lung petiolate si stipelate, orbicular ovate, coriacei, cu marginea întreaga, ce se ridica la suprafata apei si plutesc gratie canalelor aerifere din limb si petiol. Florile sunt mari, solitare, lung pedunculate, cu 4 sepale verzi libere, numeroase petale albe si numeroase stamine înserate pe marginea ovarului. Carpelele sunt concrescute într-un ovar semiinferior. Fructul este o pseudocapsula (concrescuta partial cu receptacolul concav). Rizomul, Nymphaeae rhizoma, contine alcaloizi chinolizidinici si piperidine, tanin. Se utilizeaza în afectiuni dermice, crapaturi, zgârieturi, arsuri solare, afectiuni digestive, diaree, dizenterie, tumori, leucoree. Se citeaza florile acestei plante cu proprietati sedative.
Specie originara din lunca inundabila a Nilului (Egipt) cu flori galbene. Este "lotusul" sfânt al vechilor egipteni. Are semintele si rizomul bogate în amidon, fiind folosite de localnici în alimentatie.
Frecvent prin iazuri, balti si ape stagnante, cu frunze si flori plutitoare. Florile sunt formate din 5 sepale petaloide si 10-20 petale galbene. Androceu din numeroase stamine. Gineceul este superior cu stigmat plan. Fructul seamana cu capsula de mac. Rizomii acestei plante au actiune antiseptica, antimicotica si trofica, fiind folositi în afectiuni digestive, genitale si dermice.
Este cel mai mare si mai interesant nufar exotic, originar din afluentii lenesi si baltile marilor fluvii Amazon si Orinoco din Bolivia. Are frunze enorme (2 m în diametru) cu marginile rasfrânte în sus. Florile cu diametrul de pâna la 50 cm, frumos mirositoare, se deschid seara si se închid în dimineata zilei urmatoare, fenomen ce se repeta si în seara urmatoare când florile din culoare alba ca zapada, se înrosesc si se vestejesc iar dimineata se retrag sub apa unde fructifica. Ovarul este inferior. Semintele sunt fainoase si sunt consumate de localnici care numesc acest nufar "papusoi de balta". La noi se poate vedea la gradini botanice.
Cuprinde plante cu raspândire în zona temperata, în general ierboase, mai rar arbusti. Frunze dispuse altern, adesea lobate sau adânc sectate si lipsite de stipele. În majoritatea cazurilor florile sunt solitare sau grupate în inflorescente cimoase. Sunt pe tipul 6, 4 sau 2, cu învelis dublu, simetrie actinomorfa sau zigomorfa cu numar variabil de elemente si cu gineceu sincarp superior. Fructul este o capsula valvicida sau poricida.
Cuprinde plante ierboase prevazute în tot corpul cu canale laticifere, anastomozate, ce contin latex incolor sau colorat în alb, portocaliu sau rosu. Frunzele sunt alterne, simple sau divizate, fara stipele. Florile sunt solitare sau grupate în inflorescente cimoase, actinomorfe sau zigomorfe cu învelis floral dublu. Caliciul este format din 2 sepale caduce, corola din 4 petale libere, androceul din numeroase stamine (uneori redus la 6-4 stamine), gineceul variabil de la 16 la 2 carpele, sincarp superior. Fructele capsule sau nucule.
Planta anuala originara din zona estica a bazinului mediteranean, astazi numai cultivata. Are tulpini înalte de pâna la 80-100 cm, frunze mari, cele bazale petiolate, cele superioare sesile amplexicaule, alterne, penat divizate. Florile sunt mari, solitare si au pedunculii florali prevazuti cu sete. Sepalele sunt 2, caduce, petalele 4, obisnuit de culoare rosie, mai rar alba sau violeta, maculate la baza. Staminele sunt numeroase si libere iar carpelele numeroase si concrescute într-un ovar superior cu stigmat discoidal sesil (stelat). Fructul este o capsula poricida cu numeroase seminte oleaginoase si comestibile. Întreaga planta (în afara de seminte) contine latex de culoare alba. Materia prima pentru industria de medicamente este capsula imatura Papaveris immaturi fructus de la care se obtine un latex numit opiu brut. Opiul se recolteaza manual prin crestarea capsulelor verzi ajunse la dimensiuni maxime. Latexul de culoare alba, în contact cu aerul se solidifica si se brunifica. Chimic este un complex de 10-25 alcaloizi, printre care papaverina, morfina, codeina, narcotina, tebaina etc. Morfina este unul dintre cei mai puternici calmanti ai durerilor cunoscuti pâna în prezent. O actiune caracteristica morfinei este euforia pe care o produce, actiune foarte periculoasa pentru ca duce la obisnuinta patologica cu consecinte deosebit de grave (morfinomania). Papaverina este un spasmolitic valoros iar codeina actioneaza asupra centrului respirator oprind tusea. Semintele de mac contin un ulei valoros fiind folosite în alimentatie. Planta este mult cultivata în tarile asiatice pentru obtinerea opiului.
Papaver bracteatum - Macul de Iran
Originar din Anatolia orientala, Iran si Caucaz, macul iranian este o specie ierboasa, cu tulpini paroase de 50-60 cm, cu frunze penat sectate, mugurele floral oval are pozitie oblica înainte de înflorire. Floarea prezinta 3 sau mai multe bractei dispuse imediat sub caliciul pubescent alcatuit din 5 sepale, corola cu petale de culoare rosie sau rosu închis, cu pete întunecate la baza. Fruct capsula globuloasa ovoida, cu vârf convex, plat. Se folosesc capsulele, Papaveris bracteati capita, recoltate la maturitate în al doilea sau al treilea an, când cantitatea de alcaloizi (tebaina) este mai mare. Capsulele se folosesc pentru extractia tebainei, ce reprezinta materia prima pentru sinteza chimica a codeinei, evitându-se astfel sinteza acesteia din morfina care este stupefiant. Codeina are efect inhibitor asupra centrului tusei si diminueaza secretiile bronhice. Se recomanda în tuse uscata si umeda si cea extrapulmonara. Intra în produsele Codenal si Tusomag.
Planta anuala de talie mica, 30-90 cm, tulpina ramificata si frunze inegal penat sectate. Tulpina si frunzele sunt patent paroase. Florile sunt mari, solitare, cu 2 sepale paroase, caduce si 4 petale de culoare rosu aprins, maculate la baza cu negru, numeroase stamine si gineceu policarpelar, sincarp superior. Fructul este o capsula globuloasa sau obovata cu stigmatul sesil si stelat. Farmaceutic se utilizeaza petalele, Rhoeados flores, ce au un miros specific si gust amarui. Contin urme de alcaloizi (rhoeadina), antocianozide si mucilagii. Au proprietati expectorante, behice, sedative si se utilizeaza în afectiuni respiratorii sub forma de ceaiuri pectorale si antibronsitice, de asemenea drept colorant vegetal. Empiric se foloseau în tratamentul tulburarilor de ritm cardiac.
Glaucium flavum Macul galben
Planta ierboasa anuala sau perena, ce creste spontan pe coline nisipoase. Tulpina glabrescenta atinge 40-100cm, frunzele au baza profund cordata, sunt amplexicaule si lobate. Florile solitare au 2-10cm diametru,simetrie radiara si se dezvolta în axila frunzelor. Caliciul din 2
sepale caduce, corola din 4 petale galbene, gineceu din 2 carpele, dispus superior cu stigmat bilobat. Fruct capsula silicviforma biloculara de 10 - 30cm, glabra. Specia a fost recent introdusa în cultura. În scopuri medicinale se foloseste Glaucii herba, recoltata la înflorire când contine cel mai ridicat procent de alcaloizi, dintre care cel mai important este glaucina, predominant în petale, izoboldina, chelidonina etc. Se întrebuinteaza în tuse, afectiuni dermice, renale, datorita actiunii antitusive asemanatoare codeinei, sedative, diuretice.
Specie ierboasa, perena, frecventa pe lânga case, margini de paduri umbroase, zone ruderale. În sol prezinta un rizom dezvoltat, brun rosiatic, ramificat cu numeroase radacini aditive. Tulpina aeriana atinge 30-100 cm, este ramificata, cilindrica, acoperita cu peri lungi si rari. Frunzele sunt alterne, imparipenat sectate, de culoare verde albastruie, cele bazale petiolate, cele superioare sesile. Florile actinomorfe sunt dispuse în umbele simple în vârful ramurilor si sunt formate din 2 sepale caduce, 4 petale galben-aurii, numeroase stamine galbene si un gineceu bicarpelar sincarp superior. Fructul este o capsula silicviforma ce se deschide la maturitate. Toate organele plantei contin vase laticifere ce produc un latex galben portocaliu în partile aeriene si rosu portocaliu în cele subterane. În scopuri medicinale se recolteaza Chelidonii herba, în timpul înfloririi (dar se valorifica si radacinile ce se recolteaza toamna). În sucul laptos al plantei sunt localizati alcaloizii (mai numerosi în organele subterane), chelidonina, berberina, cheleritrina, ce prezinta actiune spasmolitica, coleretica si calogoga la nivelul cailor biliare si la nivelul parenchimului hepatic, fiind indicati în dischinezii biliare, colici hepatice, hipotonie vezicala, etc. Extern sucul laptos se aplica pe negi, având proprietati citostatice.
Cuprinde plante ierboase scunde, rar agatatoare, fara latex dar cu uleiuri volatile. Frunzele alterne sunt adânc divizate. Florile sunt zigomorfe, grupate în inflorescente racemoase sau cimoase. Caliciul este format din 2 sepale iar corola din 4 petale.
Planta ierboasa, perena prin bulb sferic si compact, comuna prin padurile de câmpie. Tulpina are 2-3 frunze dublu trifoliate, lung petiolate, florile purpurii sau roze (albe) sunt zigomorfe, grupate în inflorescente racemoase, terminale. Fructul este o capsula. Medicinal se utilizeaza bulbii, Corydalis tuber, ce contin cca 40 de alcaloizi - coridalina, bulbocarpina, sanguinarina, protopina. Actiunea bulbocarpinei este paralizanta pe nervii motori, depresanta pe SNC. Se foloseste în paralizii si tremuraturi de origine cerebrala (boala Parkinson) si hemiplegii, depresii, tulburari emotionale, tulburari nervoase de origine vestibulara.
|
