FICUS
Membri ai familiei Moraceae, ficusii sunt originari din regiunile tropicale ale Asiei, Africii si Australiei. In functie de tip, ficusul poate fi arboricol, tufos sau agatator. E bine de stiut ca in interiorul tulpinii si a frunzelor se gaseste latex, de aceea aveti grija sa nu raniti planta sau sa nu rupeti frunze care nu sunt complet ingalbenite. Varietatea Ficus elastica a fost foarte populara pana in anii 60 dar din cauza capacitatii slabe de 16116b15q ramificare a fost inlocuita de altele care au placut mai mult iubitorilor de plante.
Daca detineti un astfel de ficus trebuie sa aplicati mai multe taieri care sa contribuie la ramificare si deci la cresterea efectului decorativ. Frunzele sunt ovale, pieloase si de culoare verde inchis, stralucitor. Ele vor fi cu atat mai mari si mai frumoase cu cat vor avea ingrijiri corespunzatoare. Frunzele tinere se dezvolta o vreme sub protectia unui invelis de culoare roza numit bractee. Culoarea frunzelor de Ficus elastica poate fi rosiatica sau marmorata in nuante de verde. De asemenea, poate avea margini crem sau albe si, mai rar, pete brune. Ficusul benjamina sau ficusul plangator se aseamana cu un mesteacan. Creste repede si are multe ramificatii care se arcuiesc elegant. Frunzele sunt dese, cu varf ascutit si colorit intens. Ca si la cealalta varietate, ele pot fi marmorate sau variegate.
Varietatile mai noi de Ficus
Ficus benjamina seamana destul de mult cu un bonsai din cauza felului in care se arcuiesc tulpinile.
Ficusul lyrata are crestere lenta si frunze foarte mari cu margini ondulate si nervuri accentuate.
Ficusul australis seamana cu varietatea Ficus elastica dar are radacini adventive si pe partea inferioara a frunzelor are pubescente rosietice.
Frunzele varietatii Ficus religiosa aminteste de forma frunzei de nuc.
Ficus bengalensis are frunzele ceva mai mici decat varietatea "elastica" iar pe partea inferioara sunt maronii datorita unor peri intens colorati.
Varietatea Ficus salicifolia este arbustiva dar spre deosebire de altele are o buna capacitate de ramificare asa incat nu sunt necesare taierile.
Ficusul diversifolia este un arbust care poate ajunge pana la 80 cm inaltime. El creste lent, este puternic ramificat si uneori frunzele prezinta pete maronii. Fructele de culoare verde-galbui care apar tot anul creaza si ele efect decorativ. Tipul agatator de ficus cuprinde plante de mici dimensiuni. Ramificatiile tulpinii au radacini in dreptul nodurilor care adora suprafetele umede.
Ficusul pumila poate fi condus sub forma agatatoare sau pendenta. Cel mai bine imbraca suporturile ce contin muschi vegetal.
Ficusul, indiferent de specie sau varietate, este o planta cu crestere lenta, mai ales pe perioada iernii. Exigentele fata de lumina variaza in functie de specie. Daca lumina este insuficienta, tulpinile se alungesc si frunzele devin mai rare. Ficusul elastica suporta chiar cateva ore de soare direct dimineata dar, in general, toate varietatile vor fi umbrite la pranz. Un ficus care primeste cantitatea potrivita de lumina va avea cu 40% mai multe frunze decat unul care se dezvolta in spatii excesiv de umbrite. Doar ficusul agatator trebuie neaparat umbrit in intregime pentru ca soarele il poate ucide. Temperatura optima variaza in jur de 18-20 gr. C iar iarna trebuie sa i se asigure minim 12-13 gr. C si o camera luminoasa.
Variatiile bruste de temperatura duc la caderea frunzelor. In perioada de butasire temperatura trebuie sa fie de 25-28 gr. C. Desi consuma multa apa, ficusul trebuie udat numai daca pamantul de la suprafata s-a uscat putin si numai cu apa la temperatura camerei. Excesul de umezeala poate duce la pierderea plantei. Speciile cataratoare au nevoie sa fie udate mai des, inclusiv sa fie pulverizate pe frunze. Toate varietatile adora aerul proaspat. Solul in care sunt plantati ficusii trebuie sa aiba pH 5,5-6,5 si sa fie un amestec de turba, pamant de gradina, mranita si nisip.
Metoda de inmultire de baza la ficusi este butasirea iar perioada recomandata este ianuarie-martie. Butasii trebuie sa aiba minim 2 frunze si sa fie tinuti in apa calda cateva minute din cauza latexului. Frunzele se strang unele langa altele si se prind cu un inel de cauciuc sau cu ata asa incat sa se reduca suprafata de evaporare si sa ajute la inradacinare. Aceasta dureaza 4-6 saptamani, plantarea butasilor fiind facuta in turba amestecata cu perlit, direct in ghivece sau pe parapete. Butasii de varfuri se inradacineaza si in sticle cu apa. Marcotajul aerian ajuta la obtinerea de plante mature mai repede. In luna mai se aplica o despicatura pe ramificatia sau tulpina principala, se trateaza sau nu cu hormoni de inradacinare dupa care se infasoara cu muschi sau turba umezita peste care se aplica o folie de plastic bine legata la ambele capete.
De la o planta mama de 5 ani se pot obtine 30-40 de plante noi. De asemenea, marcotajul se aplica si pentru a putea taia tronsoane de tulpina cu frunze bolnave sau pentru a stimula ramificarea. Micropropagarea "in vitro" este valabila doar la anumite varietati si, in general, de aceasta metoda se ocupa doar specialistii in domeniu. Feritilizarea se face doar primavara si vara de doua ori pe luna. In luna martie puteti efectua taierile corectoare. Praful care se aseaza pe frunze trebuie indepartat cu o carpa umezita sau cu un burete. Transplantarea se face la aproximativ 2 ani dar inlocuirea pamantului de la suprafata este necesara in fiecare primavara. Bolile si daunatorii care afecteaza ficusii sunt: patarea bruna si neagra, antracnoza alternariosa, paduchele lanos si testos, paianjenul rosu si boli fiziologice (innegrirea, uscarea si caderea frunzelor, umflaturi si dungi). Toate se pot trata cu substante specifice fiecarei probleme in parte (Captan, Mancozeb, Zineb, Sintorax, etc.).
|
