MATRICARIA CHAMOMILLA L

MATRICARIA CHAMOMILLA L.(MUSETEL)

Fam Compositae

Importanta.musetelul este una dintre cele mai importante plante medicinale care creste in tara noastra, atat pentru valoarea lui terapeutica, cat si economica.Din cele mai vechi timpuri florile de musetel s-au folosit ca infuzie(ceai).In antichitate, miseelul era considerat o planta sacra.

De la musetel se folosesc florile (Flores Chamomillae) care au ca principiu activ uleiul volatil (sintetizat în florile tubulare), pe care îl contin, în functie de provenienta, în proportie de 0,30-1,50% Uleiul este bogat în chamazulena (pâna la 10%). Inflorescentele contin cantitati apreciabile de flavonozide, cumarine si alti compusi.

Raspândire. Specie spontana, musetelul este raspândit în întreaga Europa, în Asia Centrala, în zona sudica a Siberiei, în Asia Mica, nordul Africii, America de Nord si Australia.

In România creste în masa compacta pe solurile saraturate sau levigate, în lanurile de cereale paioase, pe marginea drumurilor, pe digurile orezariilor parasite, pe grinduri sau pe drumurile de acces între solele de grâu.

Sunt unele terenuri saraturate, mai cu seama în vestul tarii, unde musetelul formeaza masive compacte, de multe ori în detrimentul oricaror altor specii. Este raspândit de fapt în tara întreaga, cele mai importante bazine cunoscute si exploatate an de an aflându-se în judetele Arad, Bihor, Braila, Buzau, Dâmbovita, Dolj, Galati, Ialomita, Iasi, Mehedinti, Olt, Satu Mare, Teleorman, Timis, Tulcea, Vaslui si Vrancea (fig- 6.37) (n. AguiiiuullUj).

Soiuri. în cultura se afla soiul de musetel Margaritar, creat la S.C.P.M.A. -Fundulea, omologat în anul 1982 si soiul Flora, omologat în anul 1989.

Soiul Margaritar este rezistent la cadere si la mana (Peronospora leptosperma) si fainare [Erysiphe cichoracearum). Realizeaza în fiecare an productii ridicate, depasind soiul Zloty Lan cu 12%. Produce circa 12 l/ha ulei volatil, cu 12,7% azulene. Sporul de azulene la ha fata de soiul Zloty Lan se ridica la 23%

Soiul Flora este mai productiv decât soiul Margaritar cu 18-20% si cu continut în ulei volatil mai ridicat cu 12%. Este rezistent la seceta, cadere, mana si fainare. Se recomanda pentru zonele din nordul si nord-vestul tarii.

Particularitati biologice. Musetelul este specie ierboasa, anuala, ramificata, glabra, cu tulpina erecta, acoperita cu frunze adânc divizate. Florile sunt grupate în inflorescente capitule, dispuse în vârful ramificatiilorpe un peduncul lung de 5- 10 cm. Florile ligulate, în numar de 12-1^, sunt de culoare alba, lungi de 4-6 mmterminate la vârf cu 3-4 dinti si prevazute cu nervuri paralele. în mijlocul inflorescentei (capitulului) se gasesc circa 500 flori tubuloase, hermafrodite, galbene, asezate pe un receptacul conic, gol în interior (fîg. 6.38), fara peri, înconjurat la baza cu 20-30 bractee verzi, asezate imbricat (ca tiglele pe acoperis). Frecate în palma, florile degaja un miros placut, caracteristic, datorita uleiului volatil pe care îl contin în perii glandulosi aflati pe suprafata interiorului corolei florale tubulare. Fructul este achena, de culoare argintie, cu MMB 0,03-0,08 g. La 1 g intra 20 pâna la 40 mii seminte, ("fructe")

Perioada de înflorire. Musetelul înfloreste în lunile mai-iunie, momentul înfloririi fiind determinat de conditiile atmosferice si de sol din zona de crestere spontan sau în cultura. în anii normali florile sunt ajunse la maturitatea de recoltare la sfârsitul lunii aprilie. Alteori însa înflorirea este mai avansata, iar în anii mai reci întârziata, chiar pâna la sfârsitul primei decade a lunii mai.

Relatiile planta - factori de vegetatie. Musetelul este specia care vegeteaza bine la temperaturi mai ridicate. Germineaza la 6°C. Plantele ierneaza bine, putând suporta tenperaturi (în aer) pâna la - 30°C. Musetelul manifesta cerinte relativ ridicate fata de umiditatea solului, atât în faza de încoltire, cât si în prima faza de vegetatie. La umiditate suficienta, plantele se dezvolta viguros; pe vreme de seceta ramifica putin si realizeaza productii reduse.Recomanda irigarea culturii de musetel subliniind ca prin aceasta masura productia creste substantial fara modificarea continutului de principii active.

Musetelul are cerinte reduse fata de sol. Se întâlneste pe soluri usoare, acide sau alcaline. Se dezvolta bine pe toate tipurile de sol în tara noastra cultura musetelului se poate extinde în câmpia de sud si sud-est, precum si în câmpia de vest si nord-vest. Se poatemult extinde pe terenurile saraturate, pe care plantele acumuleaza o cantitate mai mare de ulei volatil (mai sarac însa în azulene).

Rotatia culturii. Când cultura se pastreaza 2-3 ani pe acelasi teren, musetelul se seamana în afara asolamentului. Planta se pastreaza în anii 2-3 prin autoînsamântare. Ca premergatoare se aleg specii cu recoltare timpurie, în primul

rând grâu sau orz de toamna si leguminoase pentru boabe. în cazul în care se pastreaza un singur an în cultura, musetelul se amplaseaza pe sole în cadrul asolamentului obisnuit (cultura mare). De remarcat faptul ca productia de musetel scade în anii doi si trei, fata de anul întâi, cu toate ca se iau masuri pentru combaterea buruienilor prin erbicide.

Fertilizarea. Masa epigee a plantelor de musetel contine cantitati însem­nate de substante nutritive din prima parte a perioadei de vegetatie partea epigee

(tulpina, frunze, butoni florali) contine 2,75% N, 1,52% P si 1,42% K, iar în a doua
parte (tulpina, frunze, butoni si flori) 15,5% N, 4,22% P si 2,97% K. 1 consum de elemente

nutritive pentru 100 kg inflorescente, plus partea epigee aferenta (total 400'kg herba uscata): N- 1,3 kg; P - 0,23 kg; K- 1,78 kg. Circa 50% din azotul total acumulat de partea epigee a plantei, 70% din cea de fosfor si 40% din cea de potasiu se acumuleaza în inflorescente.

Musetelul reactioneaza pozitiv la administrarea îngrasamintelor organice si minerale. Gunoiul de grajd se poate folosi în cantitate de 20-30 t/ha direct culturii, îngropat în sol înaintea araturii de baza, adica dupa recoltarea grâului, principala planta premergatoare pentru musetel. Unii autori recomanda 30-40 t/ha, în functie de planta premergatoare. recomanda administrarea gunoiului la planta premergatoare, pentru a se putea evita îmburuienarea solului prin acest îngrasamânt si face si mentiunea ca gunoiul sporeste recolta, dar produce scaderea în ulei esential .pe mentioneaza sporuri-ue recolta prin folosirea gunoiului de grajd (20-30 t/ha) de 80-100% (anela Dumitrescu, 1988). C r. He r a si Z. Borlan (1980)/fecomanda administrarea a 5 t/ha mranita. Gu acest îngrasamânt (5 t/ha) s-a obtinut un spor la productia de seminte de 24%; Gh. Bîlteanu considera'necesara folosirea gunoiului de grajd în cutarfa musetelului mai ales pe solurile saraturate sau usoare, asigurându-se pe aceasta cale îmbunatatirea conditiilor de vegetatie pe aceste soluri si a speciilor care upmeaza dupa musetel. Pe solurile/cu fertilitate naturala ridicata (cernoziomuri), preponderente trebuie sa fie îngrâsamintele mineraleT?

Iingrasamintele NP sau NPK audeterminat sporuri la productia de inflorescente uscate de 34-36%. Fertilizarea nu a influentat în nici un sens continutul în ulei volatil si azulene. Azotul ramâne elementul nutritiv esential în sporirea productiei, eficacitatea lui optima fiind asigurata când se administreaza împreuna cu fosfor sau cu fosfor si potasiu.

în literatura sunt mentionate doze diferite de azot, fosfor si potasiu în cultura
de musetel, acest fapt fiind determinat fara îndoiala de conditiile pedoclimatice în
care s-a experimentat. în tara noastra se apreciaza ca cel mai favorabil raportul
N:P:Kde 1:1:1 (N50P50K50)

Cehoslovacia o amplitudine a dozelor mult mai mare 20-60 kg/ha N, 15-20 kg P₂O₅ si 66-100 kg KjO. Se mentioneaza importanta potasiului în sporirea în inflorescente a continutului de ulei volatil.

Având în vedere ca musetelul se mentine pe aceeasi suprafata 2-3 ani, administrarea azotului se face fractionat. în anul întâi de cultura, azotul se administreaza 50% la aratura de vara sau la pregatirea patului germinativ si 50% în primavara. Fosforul si potasiul se încorporeaza integral odata cu aratura de baza. în anul al doilea, 2/3 din cantitatea de azot se administreaza la lucrarea de supraînsamântare, toamna si integral cea de fosfor, iar primavara diferenta de azot. Dupa aceeasi tehnologie se administreaza îngrasamintele si în al treilea an. Folosirea îngrasamintelor complexe de tipul 13:26:13 sau 16:16:16 sau 23:23:0 sau 10:25:10 etc, în functie de starea de aprovizionare a solului cu fosfor si potasiu, se dovedeste deosebit de eficace. în lipsa îngrasamintelor complexe se utilizeaza îngrasamintele simple. Dintre diferitele forme de îngrasaminte cu azot, cele cu amoniu ar fi cele mai eficace.

S-au dovedit eficiente în cultura de musetel si unele microelemente, ca molibdenul, manganul, borul.S-a dovedit, de asemenea, eficienta actiunea unor regulatori de crestere, între care clorura de clorcolina (CCC) si giberelina au cea mai mare importanta. Aceste substante contribuie atât la cresterea productiei de inflorescente, cât si la cresterea continutului în principii active*.

Lucrarile solului. Pentru musetel se are în vedere un pat germinativ foarte bine maruntit si asezat. Aratura se cere efectuata cu mult timp înainte de semanat, imediat dupa recoltarea plantei premergatoare (la adâncimea de 18-20 cm), pentru a ramâne timpul necesar maruntirii ei cu grapa cu discuri, în agregat cu grapa cu colti reglabili, ca si cu combinatorul. înainte si dupa semanat, patul germinativ se tavalugeste cu tavalug de tip inelar. Atentia cu totul deosebita la pregatirea patului germinativ pentru musetel este dictata de semintele acestei specii care sunt foarte mici (MMB - 0,03-0,08 g), cu puritate si capacitate de germinatie reduse.

Samânta si semanatul. Samânta de musetel pentru semanat trebuie sa corespunda la

urmatorii indici de calitate: puritate fizica minima 50%; capacitate de germinatie 45%.

Semanatul musetelului se poate efectua vara, în pragul iernii în zone fara conditii de germinatie pe timpul iernii sau primavara, foarte timpuriu, în zonele umede si racoroase. Cele mai bune rezultate pentru toate zonele de cultura din tara noastra se obtin la semanatul în vara, cu cel putin 40-50 de zile înainte de venirea înghetului, astfel ca plantele sa intre în iarna în faza de rozeta, cu sistem radicular bine dezvoltat, faza în care se manifesta o buna rezistenta la înghet si descaltare. La semanatul în vara, plantele înfloresc cu 20-25 zile mai devreme fata de semanatul primavara, foarte timpuriu. Calendaristic, semanatul musetelului se realizeaza în luna august (tabelul 6.7). Semanatul se executa cu semanatoarea universala prevazuta cu distribuitoare pentru seminte mici si limitatoare de adâncime.

Distanta între rânduri de 15-25 cm, cu 300-350 plante la m² s-a dovedit cea mai potrivita, atât sub aspectul productiei, cât si al unui numar mai mare de inflorescente care ajung la maturitatea de recoltare în acelasi timp. în literatura de specialitate sunt mentionate însa si alte distante, ca de pilda: 40 cm între rânduri; în benzi de 9 rânduri, distanta între rânduri 12,5 cm si 40 cm între tjenzi 50 cm; 45-60 cm; 20 cm etc.

Distanta între rânduri se poate stabili în functie de îmburuienarea solului si a înlesnirii recoltarii. Distantele mici asigura totusi cele mai ridicate productii (tabelul 6.8)

Adâncimea de semanat este foarte mica, 0,3-0,5 cm, practic la suprafata solului, întrucât este fiind cuplat un tavalug usor care preseaza samânta, fara a se distruge rigolele.

Cantitatea de seminte la hectar este de 3-4 kg. Samânta se amesteca în proportie de 1:1 cu rumegus fin sau praf rezultat de la conditionarea recoltei de musetel.

Lucrarile de îngrijire. Pâna la rasarit, daca este cazul, se distruge crusta cu grapa steiata. Dupa stabilit ca semintele rasar mai bine în prezenta luminii. Se poate folosi metoda în rigole adânci de 1-1,5 cm, în urma semanatorii rasarire se combat buruienile prin prasile mecanice sau lucrari manuale, cu sapaliga, în functie de distanta dintre rânduri. Combaterea buruienilor se completeaza prin pliviri. Pentru a se obtine inflorescente "curate" cultura de musetel trebuie sa fie complet lipsita de bur. Erbicidul 2,4 D (administrat

Particularitati biologice. Levantica este plantaperewâ semiarbust, ramificat, formând o tufa aproape globuloasa, înalta pâna la 70 cm. Ramificatiile cu inflorescente sunt lungi de 25-30 cm si prezinta frunze numai în partea inferioara. tulpina batrâna este bruna, cu scoarta exfoliata. Frunzele, opuse, sunt liniar lan-ceolate, prevazute cu peri glandulosi galbui. Lavanda este planta permanent verde. Frunzele se reînoiesc treptat. în timpul perioadei de repaus o parte din frunzele batrâne se usuca si cad. Florile, cu miros aromatic, se grupeaza într-o inflorescenta cu lungimea uneori pâna la 8 cm, compusa din 4-12 pseudoverticile suprapuse. Fiecare pseudoverticil este format din 2-7 flori, foarte scurt pedunculate, de culoare albastra. în populatiile de lavanda predomina formele care înfloresc o singura data pe vara. Se gasesc însa si forme care înfloresc esalonat sau de doua ori pe vara înfloreste în iunie - iulie. Cresterea suplimentara a ramurilor începe imediat dupJ înflorirea deplina si dupa recoltarea inflorescentelor sau a semintelor. Fructul est< o nucula, alungit-ovat, cu grosimea de 1 mm, lungimea de 2 mm, suprafata bruni sau cenusie, neteda, lucioasa.

Relatiile planta - factori de vegetatie. Plantele de lavanda rezista li temperaturi de cel putin - 15°C (neacoperite de zapada). Primavara pornesc îi vegetatie la temperaturi medii zilnice ale aerului de circa 10°C. La semanatul direc în câmp, în preajma iernii, rasarirea are loc primavara, la temperatura de 10-15°C în timpul vegetatiei temperaturile ridicate influenteaza pozitiv continutul în ulei s calitatea acestuia. Plantatiile situate în zonele cu temperaturi medii zilnice pest 20°C îmbatrânesc mai devreme (se scurteaza perioada dinaintea înfloririi), din car cauza scade continutul în principii active. Temperaturile medii mai scazute în zon mai înalte asigura evolutia mai lenta a vegetatiei, precum si ulei de calitate superioari

Lavanda este specie tipica de biotop uscat si cald. Frunzele înguste, precui si sistemul radicular dezvoltat confera plantei de lavanda rezistenta ridicata la secet (la "uscaciune"). Specia prezinta totusi plasticitate ecologica ridicata, capacitate d a se adapta la conditii diferite de umiditate, iesind astfel mult în afara arealului ei d raspândire naturala.

Umiditatea moderata a solului si atmosferei pe toata perioad de primavara-toamna asigura plantei conditii orespunzatoare înfloririi si crester lastarilor, baza a formarii recoltei în anul urmator.

Lavanda este specie de altitudine înalta, ea fiind gasita, în zona de origine, î stare spontana, pâna la 1 700-1 800 m. La altitudinea de 1 200 m levantica are i procent mai mic de ulei, în schimb de calitate mai buna fata de altitudini reduse m).

Lavanda are cerinte ridicate fata de lumina. în conditii de stralucire a soare! o perioada mai mare de timp, plantele dezvolta tufe bogate, cu un numar

inflorescente, verticile si flori în verticil mult mai mare. Lumina are influenta determinanta în formarea frunzelor si în acumularea uleiului volatil. Pentru a spori cantitatea de lumina pentru plantele de lavanda, se recomanda amplasarea culturii pe terenuri cu expozitie sudica si sud-vestica.

Cerintele lavandei fata de sol sunt reduse. Planta creste si pe soluri sarace si uscate, caracteristice pantelor culinare sau montane. Se poate planta si în scopul combaterii eroziunii solului pe pante pâna la 15°. Cele mai bune conditii sunt asigurate pe soluri profunde, bogate în calcar, permeabile, cu apa freatica sub 2 m. Culturile reusite de lavanda se realizeaza pe cernoziomuri, soluri brune si brun-roscate. Nu sunt potrivite solurile nisipoase, grele, reci si umede.

Rotatia culturii. Lavanda nu intra în rotatie, întrucât o cultura se poate exploata uneori 20 de ani. O conditie de cea mai mare importanta care se cere îndeplinita de sola în care se înfiinteaza plantatia o constituie lipsa totala a buruienilor perene (pir, costrei, palamida). Acestea creeaza mari probleme întretinerii culturii si aduc mari prejudicii productiei de inflorescente.

Fertilizarea. La înfiintarea plantatiei de lavanda este necesara încorporarea în sol, sub aratura, a cel putin 40 t/ha gunoi de grajd, asociat cu cel putin 100 kg/ha P₂O₅. Gunoiul de grajd (de dorit sub forma de mranita), 20 t/ha, se cere administrat si în timpul exploatarii culturii, la fiecare 2-3 ani, toamna, printre rânduri. Se încorporeaza prin lucrare adânca cu sapa. Anual, se administreaza îngrasaminte minerale cu azot, fosfor si potasiu. Importanta deosebita au îngrasamintele minerale complexe, prin gradul mai mare de solubilitate al fosforului si potasiului. Aplicarea anuala a îngrasamintelor minerale se face primavara, înainte de pornirea plantelor în vegetatie. încorporarea se face prin prasi la, imediat ce solul se zvânta. în cazul în care nu se folosesc îngrasaminte complexe, fosforul se administreaza toamna si se încorporeaza printr-o prasi la mai adânca. Distanta între rânduri fiind mare, se recomanda administrarea îngrasamintelor mai aproape de rând, pe o parte si alta.

Azotul are influenta pozitiva evidenta asupra productiei de inflorescente, însa influenta neînsemnata asupra cresterii continutului în ulei volatil. Fosforul influen­teaza mai putin productia de inflorescente, în schimb influenteaza evident continutul în ulei volatil, productia totala de ulei volatil si continutul în acetat de linalil (tabelul 6.9).primavara, la alungirea tulpinilor) reduce gradul de îmburuienare a culturilor de musetel cu peste 70% (SDMA în cantitate de 1,5-2 l/ha), contribuind astfel la cresterea productiei cu 30%. Rezultate foarte bune asigura erbicidul Afalon, în cantitate de 5 l/ha, administrat primavara, când plantele au 5-6 frunze. înainte de semanat se poate administra erbicidul Balan (6 l/ha).

Desi planta anuala, musetelul se mentine pe aceeasi suprafata 2-3 ani, înmultirea realizându-se prin autoînsamântare. în primul an de cultura, la sfârsitul lunii iulie, începutul lunii august, se îndeparteaza resturile vegetale, iar solul se lucreaza superficial cu freza sau cu grapa cu colti reglabili, dupa care suprafata lucrata se tavalugeste. Daca pâna la jumatatea lunii august nu se obtine o rasarire care sa asigure densitatea normala, se face supraînsamântarea, cu jumatate din cantitatea de seminte recomandata pentru înfiintarea culturii. Primavara, cultura din anul doi sau trei se lucreaza cu sapa rotativa sau se delimiteaza rânduri cu cultivatorul. Buruienile se combat în fiecare an cu erbicide.

Recoltarea. Plantele de musetel înfloresc o durata mai lunga de timp, motiv pentru care si recoltatul se face în mai multe etape (de cel putin doua ori). Momentul cel mai potrivit pentru recoltare este atunci când majoritatea inflorescentelor din lan au petalele florilor ligulate dispuse orizontal. Inflorescentele abia deschise nu se recolteaza, deoarece au un continut mai redus de ulei volatil, nu se usuca bine si se brunificausor.

Recoltarea se face numai pe timp frumos, dupa ce s-a ridicat roua. Inflorescentele se rup de pe plante cu o codita de cel mult 1 cm, fie manual, fie cu ajutorul unor pieptene (v. fig. 6.1). Inflorescentele se pun imediat la uscat, la umbra, pe targi, în poduri sau magazii, unde se întorc zilnic pentru a nu mucegai. Uscatul dureaza circa 7 zile. La uscarea pe cale artificiala temperatura nu trebuie sa treaca de 3O-35°C.

Productii. în conditii favorabile se recolteaza 40-60 q/ha inflorescenti proaspete sau 8-10 q/ha inflorescente uscate. Randamentul de uscare este de 5:1

Recoltarea musetelului destinat obtinerii uleiului volatil se face cu o masina di recoltat furaje, în faza înfloririi depline, în zile senine si calde, dupa ce s-a ridica roua. Plantele se taie la înaltimea de 20-30 cm de la suprafata solului (de regula su¹ ultima inflorescenta).

Pentru samânta, din suprafata cultivata se delimiteaza o portiune de pe car nu se recolteaza inflorescentele în alte scopuri. Când majoritatea receptacolelor a primit o forma alungita, iar florile ligulate s-au vestejit, plantele se taie cu seceri dimineata pe roua, se leaga snopi si se transporta pe o platforma betonata unde s întind în strat subtire. Dupa uscare se "treiera" manual. Semintele se conditionez prin site de marime potrivita, apoi se expun la soare. Sub influenta razelor solare s mareste capacitatea de germinatie. La soiurile poliploide se obtin 2-4 q/ha.