Marrubium vulgare - Unguras
Planta perena ierboasa, cu tulpini aeriene inalte de 30-80 cm, tetramuchiate, simple sau ramificate, de culoare alb cenusie (din cauza perilor desi, albi si moi). Frun 939c21j zele inferioare si tulpinale lung petiolate, opuse, ovale, iar cele superioare scurt petiolate si mai mici. Florile de culoare alba sunt dispuse cate 20-50 in verticile stranse, la subtioara frunzelor. Au caliciul tubulos, corola alba, cu labiul inferior si superior cam de aceeasi marime. Planta are gust foarte amar si miros neplacut. Creste prin locuri ruderale, pasuni, fiind adaptata la ariditate si rezistenta la seceta.
Importanta farmaceutica prezinta partea aeriana, Marrubii herba, care contine un principiu amar (marubiina), tanin, ulei volatil, saponine, mucilagii, saponozide, colina. Actiune: tonic amar, coleretic-colagog, expectorant si emolient, regleaza ritmul cardiac, febrifug, astringent si cicatrizant. Se recomanda in colecistite, dischinezii biliare, anorexie, bronsita cronica, astm, tuse, tulburari de ritm cardiac, unele boli de piele, ulceratii, rani. Intra in formula ceaiului antiastmatic.
|
