Melissa officinalis - Roinita, melisa
Planta ierboasa perena, cu miros placut. Tulpina ascendenta in 4 muchii, ramificata, glabra, doar in partea superioara cu peri scurti, glandulosi. Frunze ovate, petiolate, 323j97d obtuze la varf si cu marginea regulat crenat - serata. Inflorescenta este laxa, formata din verticile axilare, cu cate 5-6 flori. Fiecare floare are caliciul bilabiat, corola bilabiata de culoare galbuie sau alba. Creste prin locuri uscate, pietroase, paduri de stejar de la campie, tufarisuri .Se cultiva frecvent.
Importanta farmaceutica prezinta varfurile inflorite, Melissae summitates, frunzele, Melissae folium, care contin ulei volatil, tanin, acid cafeic, principiu amar. Actiune: carminativ, antispastic, antivomitiv, antidiareic, stomahic, coleretic-colagog, sedativ nervos, cicatrizant si antiseptic. Se recomanda in colici intestinale si gastrice, colite de fermentatie, stari de voma, diaree, dischinezie biliara, palpitatiile inimii, anemie, migrene. Extern, cataplasmele de melisa amestecata cu flori de musetel, linistesc crampele de stomac la copii, inmoaie umflaturile si alina durerile de guta. Prin aplicarea frunzelor proaspete se vindeca hematoamele. Uleiul volatil de melisa intra in componenta multor parfumuri (apa de colonie). Prin distilarea varfurilor inflorite cu vapori de apa se obtine apa de melisa iar maceratia in alcool, distilata, ne da spirtul de melisa, ambele cu intrebuintari in farmacie. Intra in formula ceaiurilor anticolitic, aromat, contra colicilor, laxativ.
|
