ORDINUL BICORNES

Familia ERICACEAE A.L. Juss.

Cuprinde arbusti din regiunile montane, alpine, arctice, frunze alterne, rar opuse, simple, obisnuit persistente, flori hermafrodite pe tipul 4 sau 5, fructul - capsula sau bac& 15315x2323p #259;, radacinile prezinta micorize.

Genul Rhododendron L.

Rhododendron kotschyi Simk. - bujor de munte, smirdar

Specie indigena întâlnita la noi în asociatii alpine.

Formeaza adesea în Carpatii Orientali si Meridionali, tufarisuri întinse, împreuna cu afinul. Planta alpina xerofita, adaptata la climat alpin secetos fiziologic, cu insolatie puternica, aer rarefiat, vânturi puternice si permanente. Creste pe soluri puternic acide, extrem oligotrofe.

Arbust pitic pâna la 0,5 m înaltime. Tulpini scurte, bogat ramificate, cu înradacinare întretesuta puternic, împiedica erodarea solului. Lujeri bruni cu glande ruginii solzoase. Frunze alterne, 1-2 cm lungime, persistente, pieloase, îngramadite spre vârful lujerilor, eliptice, cu marginea întreaga si putin rasfrânta, pe dos cu glande solzoase, ruginii (ca la lujeri). Florile în raceme terminale, rosii purpurii sau roz, mari - 1,5 cm, tip 5, apar prin iunie-iulie.

Fructe capsule, se desfac în 5 valve (fig. 250).

Vara, în iunie - iulie, muntele acoperit cu bujori de munte prezinta o mare atractie.

Prin hibridare s-au obtinut o serie de specii si cultivaruri (inclusiv azaleele).

Dintre speciile adaptabile în conditiile iernilor mai blânde: Rhododendron Arborescens,

Rhododendron Calendulaceum

Rhododendron Rubiginosum

Se cultiva multi hibrizi care în majoritate sunt arbusti de talie medie (1,5 m), frunze persistente, ovate pâna la lanceolate, flori în corimbe dese, mugurii se formeaza din toamna.

Au cerinte deosebite fata de umiditatea atmosferica si cea din sol, fiind sensibile la geruri mari. Necesita multa apa în sezonul cald si înainte de iarna.

Sunt plante de umbra, se acomodeaza bine pe soluri usoare, nisipoase sau nisip, humus, pamânt de frunze sau turba.

Se foloseste în locuri umbrite, ferite de curenti, în grupuri.

Înmultire: prin seminte, în rasadnite (mai - iunie), dupa 2 ani se repica în rasadnita, unde mai ramâne 2 ani.

Prin butasi, în sera (iunie - noiembrie) pe substrat de turba cu nisip, la adapost de sticla sau în ceata artificiala (22 - 24⁰ C), se pot stimula cu hormoni. Cele 4 - 5 frunze care se lasa nu vor atinge substratul.

Prin marcotaj, dar necesita conditii pedo-climatice favorabile.

Genul Vaccinium L.

Cuprinde aproximativ 130 specii, arbusti montani sau alpini, frunze persistente sau cazatoare, alterne, flori hermafrodite, pe tipul 4 sau 5, solitare sau în raceme, fructul - baca polisperma, la vârf cu lobii caliciului persistenti.

Vaccinium myrtillus L. - afin

Are un areal întins în Europa, Asia si America de Nord, la noi este specie comuna din regiunile dealurilor pâna în zona alpina. Este un indicator fidel al solurilor usoare, acide, sarace în baze de schimb, cu acumulari de humus brut sau moder; formeaza covoare imense si contribuie decisiv la podzolirea si acidificarea solului.

Este o specie de lumina, drajoneaza si marcoteaza viguros.

Arbust pitic (maxim 50 cm) cu radacini superficiale foarte dese, întretesute ca o pâsla, din care drajoneaza viguros, raspândindu-se usor.

Lujeri verzi, glabri, geniculati, cu muchii ascutite. Muguri alterni, foarte mici, turtiti si alipiti de lujer.Frunze: rotund-ovate spre eliptice, 1-3 cm lungime, acuminate, fin serate, verzi închis pe ambele fete, subtiri, cazatoare. Flori hermafrodite, solitare, pendente, palid-rozee, corola globulos urceolata, roz-verzui.

Fructe: "afine" - bace sferice, rosii, lucitoare, gust acrisor-amarui, se coc prin august-septembrie (fig. 251).

Specie cu valoare incontestabila (farmaceutic si alimentar).

Prezenta ei nu este dorita din cauza efectelor negative asupra solului si regenerarii arboretelor.

Vaccinium vitis-idea L. - merisor, cocazar

Specie cu un vast areal eurasiatic si nord-american. La noi apare la altitudini mai mari decât afinul , rar apare la dealuri înalte, seamana cu Vaccinum myrtillus din punct de vedere ecologic, apare în statiuni similare, pe soluri acide, sarace, mai acidofil si oligotrof, suporta mai bine uscaciunea si conditiile edafice din turbarii, este mai putin raspândit la noi.

Arbust foarte scund, nedepatind cca. 30 cm înaltime, cu tulpinile si lujerii nemuchiati, rotunzi. Frunzele sunt persistente, obovate, de 1-3 cm lungime, pieloase, obtuze sau rotunjite si adeseori emarginate, întregi sau fin crenate, pe fata de culoare verde-închis, lucitoare, pe dos de un verde-palid, cu puncte rare, brune.

Florile albe sau rozee, sunt grupate în raceme dese (nu solitare), corola este campanulata, cu patru lobi, iar caliciul 5 - lobat, solzos.

Fructele, bace sferice, rosii lucitoare la maturitate cu gust acrisor-amarui, se conserva bine în apa proaspata si sunt apreciate pentru compot, dulceata, serbet, vin; se coc prin august-septembrie (fig. 252).

Vaccinum uliginosum L. - este o specie indigena localizata în turbarii, cu lujeri rotunzi, frunze obovate, puternic reticulate, cazatoare, nervuri proeminente, florile în forma de ulcior (fig. 252.

Genul Arctostaphyllos Adans.

Arctostaphyllos uva ursi L. - strugurii ursului

Specie relict, arbust târâtor, frunze: ovat eliptice, flori 3-12 în raceme nutante, rosietice sau albe.

Fructe bace sferice, rosii lucioase, 6-8 mm diametru, fainoase, astringente, amarui.

Genul Calluna Sallisb.

Calluna vulgaris( L.) Hull. - iarba neagra

Specie indigena cu areal foarte întins în Europa, Asia si America de Nord. Apare frecvent în nordul Europei, la noi apare destul de rar, în regiunea de deal si munte (de la 500 - 1900 m altitudine).

Specie silicicola, localizata pe soluri podzolice, nisipoase, sarace si puternic acide, în turbarii.

Este valoros indicator al solurilor extrem oligotrofice, nu înteleneste terenul ca afinul.

Arbust pitic (1 m înaltime), cu numeroase tulpini ascendente.

Frunze foarte mici, 1-3 mm lungime, liniar-lanceolate, asezate pe 4 rânduri, acoperindu-se unele pe altele. Flori hermafrodite, roz-violacee, rar albe, mici, aproximativ 5 mm în raceme spiciforme, înfloreste din iunie pâna în septembrie. Fructe capsule paroase, aproximativ 1 mm lungime (fig. 253).

În parcuri si gradini se folosesc numai cultivaruri sau specii decorative prin flori (albe, roz, rosii, violet) sau frunze colorate (aurii, argintii, purpurii).

Folosire: în masive de culoare sau asociate si prelungesc decorul în perioada de iarna.

Particularitati de cultura: în gradini solul se amesteca cu turba si nisip si deasupra se asterne un strat de turba de 2 - 3 cm.

Înmultire prin seminte (toamna) în rasadnite, prin butasi (august), cu ramuri neflorifere.

Genul Bruckenthalia Reichenb.

Bruckenthalia spiculifolia (Salib.) Reichenb. - coacaza

Raspândita în sud-estul Europei si Asia Mica. La noi apare în etajul subalpin, poate coborâ pâna în gorunete.

Specie de lumina, oligoterma, mezofila.

Arbust pitic, pâna la 25 cm, frunze mici, aciculare, persistente, slab pubescente în verticile dese, flori mici, roz-violacee de tipul 4 cu corola campanulata, în raceme spiciforme, fructul capsula sferica, cu patru valve (fig. 253).