Cuprinde arbori si arbusti
din zone temperate, cu
Cuprinde 65 de specii de arbori, mai rar arbusti din zone temperate, lujeri anuali vigurosi ,mai mult sau mai putin turtiti în dreptul mugurilor, muguri opusi sau imperfect opusi, cei laterali globulosi, cel terminal mare, tetragonal, frunze imparipenat - compuse, flori poligame, hermafrodite sau dioice, fructele - samare, cu aripioara alungita.
Fraxinus excelsior L. - Frasin, Frasin comun
Raspândit în aproape întreaga Europa, (fig. 40), la noi apare foarte rar în câmpie, frecvent la deal si în regiunile montane (1400 m altitudine), de obicei apare diseminat în paduri de amestec, rar formeaza arborete pure.
Fata de clima manifesta o adaptabilitate remarcabila, fata de sol este relativ pretentios.
Cresteri frumoase realizeaza în statiuni de lunca, pe soluri fertile, reavene - jilave pâna la umede, afânate, dar vegeteaza si pe soluri cu mai putina umiditate, poate suporta inu 525c25f ndatii de durata.
În regiunile de munte pe versantii calcarosi, pe soluri superficiale, scheletice, se comporta ca specie relativ xerofita.
Are plasticitate fata de lumina, în tinerete - specie de umbra, la maturitate devine sensibil la umbrire (temperament de lumina).
Polimorfismul frasinilor duce la o accentuata polivalenta ecologica.
Arbore înalt de 40 m înaltime si diametru peste 1 m.
Înradacinarea se dezvolta puternic lateral, fiind foarte bogata în radacini subtiri, care îi dau înfatisarea unei perii.
Tulpina este dreapta, cilindrica., uneori din cauza pierderii lujerului terminal, la un anumit nivel devine înfurcita.
Scoarta are caractere variabile, în tinerete este neteda, cenusie-verzuie, galbuie sau usor rosietica; la vârste destul de mici se formeaza un ritidom marunt crapat, cenusiu-deschis pâna la negricios.
Coroana este ovoida, rara, luminoasa, cu ramuri îndreptate în sus, nu acopera bine solul.
Lujerii vigurosi, turtiti evident în dreptul mugurilor, cenusii sau verzui, glabri.
Mugurii sunt opusi sau imperfect opusi, de culoare neagra, mata, caracteristica; cei laterali sunt relativ mici, globulosi, cei terminali, mai mari, tetragonali; intra în vegetatie devreme, înaintea mugurilor laterali, asa ca pot fi surprinsi de îngheturile târzii, ajungându-se astfel la înfurcirea tulpinii.
Frunzele mari, pâna la 40 cm lungime, imparipenat-compuse, au 7-11 foliole,cu lungimea de 4-14 cm, sunt sesile, ovat-lanceolate, acuminate, usor cuneate, marunt serate, pe dos paroase, mai ales de-a lungul nervurilor.
Florile poligame, rar hermafrodite, lipsite de învelisuri florale, cu 2-3 stamine, au culoare violacee si sunt grupate în panicule, la început erecte, apoi pendente; apar înaintea frunzelor, din muguri laterali.
Fructele sunt samare cenusii-galbui, oblong-lanceolate sau eliptice, de 2-4 cm lungime si 4-6 mm latime, la vârf trunchiate, emarginate sau mai rar acute, la baza rotunjite sau brusc îngustate, cu aripioara decurenta pâna la baza (fig. 258).
În primii ani are crestere mai înceata, se dezvolta mai mult sistemul radicular, ulterior cresterile în înaltime ating la 30 - 40 ani maxim-ul.
Dupa 70-80 de ani este depasit de stejar, în statiuni optime produce 8 pâna la 10 m3/an/ha.
Specie polimorfa, include subspecii, varietati, forme;
Fraxinus excelsior var. Pendula
Fraxinus excelsior var. Monophylla - frunze, dintate sau trilobate.
Fraxinus excelsior var. Diversifolia
Fraxinus excelsior var. Aurea cu frunze si lujeri galbui.
Fraxinus excelsior var. Obtusata cu frunze obtuze la vârf.
Fraxinus excelsior var.Acuminata cu frunze ascutite.
Lemnul cu culoare alba-galbuie, aspect matasos, inele anuale distincte, greu, foarte elastic, se lustruieste bine, apreciat în producerea mobilei fine (mai ales fibra creata), industria avioanelor, rotarie. Este expus la vatamari Lytta vesicatoria, Stereonychus fraxini, Zeuzera pyrina, ataca lujerii si tulpinile tinere.
Lastareste bine, longevitatea 200 ani.
Frasinul este adaptabil în statiuni variate, apreciat arbore ornamental si de aliniament.
Specie deosebit de valoroasa, uneori devine invadant, cultura poate da rezultate bune daca se tine cont de provenienta semintelor si de schemele de mpaduriri. Frasinul este un arbore de elita, cu un remarcabil potential de bioprodutie si adaptare la statiuni variate.
Fraxinus ornus L. - Mojdrean
Areal mult mai restrâns, raspândit în Sudul Europei si Asiei Mici, în zona Mediteranei, limita nordica trece prin Romania, urmarind linia Carpatilor Meridionali (fig. 40). La noi, mai ales la deal, în statiuni calde si însorite.
Este exigent fata de caldura, subtermofil, apare în Banat (Valea Cernei, la Cazane).
La altitudini mari creste pe versantii însoriti, cu substrate calcaroase, pe soluri acide, alcaline, scheletice, care se încalzesc puternic.
Arbore de dimensiuni mai reduse decât frasinul, atinge cel mult 12-14 m înaltime, dar deseori se întâlneste sub forma arbustiva.
Tulpina este scurta, neregulat ramificata, strâmba.
Scoarta este neteda, cenusie, lujerii bruni, cenusii sau bruni-galbui, mai putin turtiti sau neturtiti în dreptul mugurilor.
Mugurii globulosi, fin tomentosi, deosebisi de cei ai frasinului prin culoarea lor cenusie.
Frunzele, de 15-20 cm lungime, sunt imparipenat-compuse, dar numai cu 5-9 foliole, ovate sau eliptice (cea terminala obovata), brusc acuminate, fin serate sau crenat-serate, pe dos ruginiu-pubescente pe nervura principala.
Florile sunt hermafrodite, pe tip patru, cu periant dublu, corola având patru petale înguste, liniare, albe-galbui de 7-15 mm lungime, apar dupa înfrunzire, prin luna mai, în panicule terminale, mari de 7-12 cm lungime, bogate, placut mirositoare si foarte decorative.
Fructele sunt samare, îngust-oblongi, de 2-4 cm, brune, au aripa de lungimea nuculei întinzându-se pâna la jumatatea semintei, la vârf trunchiata sau emarginata; nucula bombata, poarta la baza caliciu persistent (fig. 259).
Fructifica de timpuriu, anual si abundent.
Lemnul are mai putine utilizari industriale, în rotarie. Importanta economica este redusa. În tarile mediteraneene, Italia, din seva se extrage "mana de frasin" pentru industria farmaceutica.
La noi se cultiva mai ales în scop ameliorativ, pe terenuri degradate, pe coaste însorite, pe soluri supuse uscaciunii.
Nu este atacat de Lytta vesicatoria.
Fraxinus angustifolia Vahl. (Fr. oxycarpa Willd.) - Frasin de câmp
Specie indigena originara din Sudul, Centrul Europei si Nordul Africii. Apare în Asia Mica, la noi apare la câmpie si deal, în lunci, zavoaie.
Este mezofit, higrofit, eutrof.
Atinge pâna la 25 m înaltime. Lujerii sunt glabri si mugurii bruni-închis (nu negri).
Frunzele, obisnuit cu 5-9 foliole, sunt înguste, ovat-lanceolate, lung acuminate si la baza cuneate, acut serate sau dintate, cu dinti rari, adânci, ascutiti si recurbati la vârf.
Florile sunt nude, cu antere brune-roscate.
Fructele sunt samare, îngust-lanceolate, de 3-4 cm lungime, sunt la vârf ascutite, rar obtuze, niciodata emarginate (fig. 260).
Fraxinus pallisae Wilmott (Fr. holotricha Auct. Non Koehne) - frasin pufos
Specie indigena, cu areal restrâns, în sud-estul Europei, în Romania si Bulgaria. Creste în statiuni umede (padurea Frasinul-Buzau) din sudul si sud-estul tarii si în Delta Dunarii.
Specie mezotrofa, eutrofa, mezohigrofita - higrofita.
Arbore de pâna la 20 m înaltime, cu lujerii evident cenusii-pubescenti; mugurii bruni sau bruni-închis, glabri pâna la parosi.
Frunzele de 10-25 cm lungime cu 5-11 foliole lanceolate, de 3-5 (8) cm lungime, pe ambele fete evident pubescente, ca si rahisul; florile sunt nude.
Fructele sunt samare, cu vârful prelung ascutit sau îngustat-rotunjit, mucron persistent, uneori prevazut cu peri dispersi, nu au la baza resturile caliciului(fig. 260).
Prezinta interes forestier pentru împadurirea terenurilor umede, înobilarea zavoaielor.
Fraxinus coriariaefolia Scheele. (F. excelsior ssp. coriariaefolia (Scheele) E. Murray) - frasin pufos de deal, frasin caucazian
Origine pontica - caucaziana, întâlnita rar la câmpie si coline, din silvostepa pâna în etajele stejaretelor si gorunetelor, prin raristi de paduri (Babadag, Vrancea, Vaslui).
Element mezoxerofit, subtermofil.
Arbore pâna la 20 m înaltime. Prezinta muguri de culoare bruna pâna la brun-închis, pubescenti. Frunze cu foliole pubescente mai ales pe dos. Florile sunt poligame, nude. Fructe, samare obovat-lanceolate (fig. 261).
Importanta forestiera este relativ redusa.
Fraxinus americana L. - Frasin american
Specie exotica originara din America de Nord, la noi introdusa mai mult în parcuri.
Specie tipica de lunci si zavoaie, mai rezistenta la inundatii decât frasinul comun, sufera mai putin la îngheturi, intra târziu în vegetatie.
Arbore de pâna la 40 m înaltime cu scoarta de culoare cenusie-deschis, galbuie, lujerii tineri verzi-întunecat sau bruni, glabri, lucitori; cei de doi ani cenusii si mugurii bruni-întunecat, glabri.
Frunzele au 5-9 foliole petiolate de 5-12 mm, sunt ovat-lanceolate, lungi de 6-15 cm, întregi sau putin dintate spre vârf, pe dos albicioase, glabre sau slab paroase în lungul nervurilor, apar cu cca. Doua saptamâni mai târziu decât la frasin.
Florile sunt unisexuat-dioice, asezate în panicule si lipsite de corola; cele mascule au caliciu mic, cu patru diviziuni; cele femele sunt prevazute cu caliciu mare, în forma de cupa, cu patru lacinii. Apar înaintea înfrunzirii.
Fructele samare, de 3-5 cm lungime, au samânta îngust-tubulara; aripa îngust-spatulata, la vârf rotunjita si uneori stirbita, cuprinde cel mult treimea superioara a semintei si pastreaza la baza urmele caliciului persistent (fig. 262).
Se cultiva ca arbore de aliniament. Fructifica de timpuriu, anual.
Fraxinus pennsylvanica Marsh. (F. pubescens Lam.) - Frasin de Pensilvania
Specie exotica din America de Nord, la noi este mai bine cunoscuta:
Fraxinus pennsylvanica var. Lanceolata sin. (F. Viridis.) frasin verde
Specia cea mai putin exigenta, rezista cel mai bine la geruri si seceta, suporta satisfacator inundatiile si se foloseste si în culturi ornamentale.
Arbore de cel mult 20 m înaltime, cu tulpini cu cresteri neregulate.
Lujerii sunt cenusii-pubescenti; mugurii bruni-deschis, pubescenti.
Frunzele de 10-40 cm lungime, cu 5-9 foliole petiolate si rahisul brazdat în lung si paros; foliolele ovat-alungite, de 7-14 cm, cu marginea întreaga sau slab dintata, la maturitate pe fasa glabre, verzi-deschis, pe dos cenusii-paroase, mai ales în lungul nervurilor.
Florile dioice, apetale, cu caliciul redus, sunt dispuse în panicule dese, pubescente.
Fructele sunt samare, de 3-6 cm lungime, au aripioara decurenta pâna spre baza semintei, la vârf este rotunjita sau scurt mucronata si cu caliciu persistent (263).
Introducere: în masive, grupuri, în aliniamente sau solitari.
Suporta foarte bine radiatia calorica a pavajelor si rezista destul de bine la gaze.
Înmultire: prin seminte, semanatul se face cât mai curând dupa recoltare, în aer liber, în sol fertil si reavan; pentru semanatul de primavara, samânta se stratifica o luna în zapada, gheata sau nisip (0 - 50 C).
Prin altoire varietatile rare sau ornamentale, sub scoarta, în teren, primavara, înainte de intrarea în vegetatie, cu altoaie de 10 - 15 cm lungime, ca portaltoi Fraxinis excelsior si Fraxinus ornus.
Butasirea se face greu, cu hormoni si ceata artificiala.
Syringa vulgaris L. - Liliac
Specie indigena, areal sud-est european si vest asiatic, apare spontan în Banat, în Muntii Cernei, în Oltenia, Dobrogea.
Specie termofila, rezista bine la geruri si seceta.
Prefera soluri bogate, slab acide, pe coaste pietroase, pe stâncarii calcaroase, creste si pe soluri superficiale, scheletice, din regiunile de dealuri si montane.
Are temperament de lumina.
Arbust de 3-4 m înaltime, rareori mai mult (6-8 m), cu tulpina care se ramifica aproape de baza.
Scoarta este cenusie, lujerii vigurosi, maslinii, glabri, la vârf cu doi muguri.
Mugurii opusi, lat-ovoizi, departati de lujer, cu numerosi solzi muchiati.
Frunzele de 6-12 cm lungime, si 6-10 cm latime, sunt ovat-cordiforme, acuminate, verzi-închise, cu petiolul de 2-3 cm lungime.
Florile liliachii, placut mirositoare, în panicule dese, lungi de 10-20 cm; tubul corolei este scurt, pâna la 1 cm, cu lobii divergenti. Înfloreste în luna mai .
Fructele, sunt capsule elipsoidale, acuminate, de cca. 1-1,5 cm lungime, se desfac în doua valve; semintele sunt brune, cu aripioara îngusta marginala (fig. 264).
Drajoneaza puternic, lastareste viguros, se butaseste usor.
Include o serie de varietati, forme horticole, peste 800 cu flori simple:
Syringa vulgaris var. Purpurea - flori în panicule dese, rosii - purpurii.
Syringa vulgaris cv. Jan Van Tol- flori albe.
Syringa vulgaris CV. Pasteur - flori purpurii închis.
Syringa vulgaris cv. Marengo- flori mov, lila.
Syringa vulgaris cv. Buffon- flori mov.
Syringa vulgaris cv. Primros- flori galbene.
Syringa vulgaris cv. Plena - flori duble.
Syringa vulgaris cv. Charles Joly- flori duble, purpurii.
Syringa vulgaris cv. Katherin Havermayer- mov purpurii, albastrui.
Specia, datorita înradacinarii trasante si capacitatii de drajonare, este indicata în împadurirea versantilor scheletici, calcarosi din zone secetoase si în perdelele para-zapezi.
Importanta ornamentala deosebita, se introduce în parcuri si gradini, de la câmpie pâna în zone montane joase si mijlocii, pâna la 1000 m altitudine.
Syringa josikaea Jacq. - liliac transilvanean
Specie indigena cu areal limitat la o serie de statiuni din Transilvania (Muntii Apuseni), vestul Somesului Cald si vestul Ariesului, în Polonia si Ucraina.
Rezistent la ger si poluanti atmosferici, se instaleaza în statiuni cu umiditate mare în aer si sol, în vai montane.
Ca aspect decorativ este inferior speciei Syringa vulgaris, dar datorita raritatii si caracterului de cvasi-endemism, merita sa fie ocrotit ca monument al naturii.
Arbust de pâna la 4 m înaltime. Tulpinile au ramurile mai groase, ascendente, iar lujerii tineri parosi, cu un singur mugur terminal.
Frunzele sunt eliptic-oblongi, tot de 6-12 cm lungime (ca si la liliac) însa la baza rotunjite sau brusc îngustate, cu marginea scurt-cicliata, pe dos albicios-glaucescente si uneori, pe nervuri, rar paroase; petiolul este scurt de 1 cm.
Florile mai slab mirositoare, sunt asezate în panicule mici si înguste, întrerupte si cu flori putin numeroase, tubul corolei de 1-1,5 cm lungime, lobii erect-divergenti, de culoare purpurie-violacee.
Syringa reflexa Schneid.
Specie exotica, originara din China, 3 - 4 m înaltime, lujeri cenusii, frunze oblong-lanceolate, pe dos verzi - cenusii, paroase, flori roz-închis cu interior alb, înfloreste în iunie.
Introducere în spatiile verzi: solitar, în grupuri, garduri vii libere, la marginea masivelor de arbori.
Înmultire: prin seminte, paniculele se recolteaza toamna, se seamana primavara, dupa stratificare de 2 - 3 saptamâni.
Puietii cresc încet, 2 ani ramân pe loc.
Prin altoire, pentru a nu drajona se altoieste pe lemn câinesc, mai frecvent pe butasi înradacinati, se poate altoi în oculatie (iulie).
Prin marcotaj, plantele altoite se vor taia scurt în anul II dupa plantare, lastarii noi se marcoteaza prin musuroire pe timp cald.
Particularitati de cultura: dupa înflorire se taie inflorescentele, la plantele altoite pe Syringa vulgaris se înlatura drajonii.
Ligustrum vulgare L. - lemn câinesc
Originar din Europa, Africa de Nord si Asia Mica, este unul din cei mai comuni arbusti de la noi, în zonele de deal si câmpie.
Prezinta amplitudine ecologica mare, rezista la ger si seceta, creste bine pe soluri diferite, afânate, aerisite.
Suporta umbrirea în tinerete, se dezvolta bine în teren descoperit, suporta poluarea.
Arbust de pâna la 4 m înaltime, cu înradacinare superficiala si numeroase ramificatii fine.
Tulpina este ramificata de la baza, cu scoarta cenusie-bruna.
Lujerii sunt subtiri, cenusii, fin parosi, cu lenticele evidente spre baza, ce prin strivire lasa un miros neplacut; mugurii imperfect opusi sau opusi, ovo-conici, alipiti de lujer, cu solzi desfacuti, verzi, cu vârful brun.
Frunzele, alungit-ovate pâna la lanceolate, de 3-6 (10) cm lungime, sunt întregi; uneori ramân verzi si în timpul iernii.
Florile hermafrodite, pe tipul patru, cu corola infundibulbiforma, de culoare alba, neplacut mirositoare, sunt dispuse în panicule terminale, piramidale, erecte, lungi de 6-8 cm.
Fructele, bace globuloase, de 6-8 mm diametru, negre, lucitoare cu 1-4 seminte elipsoidale, ramân pe lujeri si peste iarna (fig. 265).
Se înmulteste usor prin drajoni, marcote si butasi.
Acopera bine solul, îl structureaza cu radacinile sale bogate, suporta tunderea.
Ligustrum vulgare cv. Atrovirens- frunze mai închise cu usor luciu metalic.
Ligustrum vulgare cv. Lodense - frunze mai mici, toamna cu nuante de bronz.
Ligustrum ovalifolium Hassk. -lemn câinesc
Arbust cu frunze semipersistente sau cazatoare, cultivat ca gard viu din câmpie pâna în regiunea montana. Are crestere erecta, ajunge pâna la 5 m înaltime. Lastarii sunt drepti, îmbracati în frunze eliptic-alungite, de 3-7 cm, verzi-închis, lucioase, cu reversul verde-galbui, caduce sau sempervirescente.
Florile sunt mici, albe-galbui, grupate în panicule dese de 5-10 cm, apar în iunie.
Fructele sunt bace negre.
Ligustrum ovalifolium cv. Aureum - frunze galbene.
Ligustrum ovalifolium cv. Argenteo-Marginatum- frunze cu marginea albicioasa.
Înmultire: prin seminte, Ligustrum vulgare, se extrag prin macerare, se pastreaza pâna în mai, se stratifica pâna în noiembrie, anul doi.
Prin butasi în sezon si în timpul repausului vegetativ.
Forsythia suspensa (Thunb.) Vahl.
Specie exotica din Asia, s-a adaptat bine la conditiile climatice de la noi. Prin tundere se obtin tufe dese, globulare sau umbeliforme.
Rezista bine la ger, prefera soluri usoare, fertile, revene. Se dezvolta bine la soare si la semiumbra.
Arbust, de pâna la 1,50 m înaltime, are ramurile si tulpinile arcuite, pâna la pendente. Lujerii sunt galbeni-verzui-roscati, în patru muchii, cu lenticele numeroase, proeminente, caracteristic fistulosi, cu maduva întreaga numai la noduri. Frunzele, de 6-10 cm lungime, sunt oblong-ovate, acute si serate, în parte întregi, în parte trifoliate sau trifidate.
Florile, câte 1-3(6), mari, galbene, cu nuante aurii si cu stamine mai lungi decât pistilul, apar foarte devreme primavara, înaintea înfrunzirii.
Fructele sunt capsule aspre, ovoide, de cca. 1 cm lungime (fig. 266).
Forsythia suspensa var. Fortunei - arbust foarte viguros cu ramuri lung arcuite, pendente, flori cu corola larg deschisa.
Forsythia viridissima Lindl.
Specie exotica din China, importanta similara cu a speciei precedente.
Arbust, cu înaltimi de 2-3 m si ramuri erecte, are tulpinile si ramurile verzi-maslinii, muchiate, cu maduva lamelar întrerupta pe întreaga lungime.
Frunzele sunt îngust-eliptice, mari, de 8-14 cm lungime, aproape lanceolate, serat-dintate numai în partea superioara.
Florile câte 1-3 galbene deschis, au nuante verzui si cu stamine mai scurte decât stilul.
Capsula este neteda, scurt-mucronata, de cca. 1 cm lungime (fig. 267).
Forsythia x intermedia Zbl. (F. suspensa x viridissima).
Este un hibrid, caracterizat prin maduva la noduri, între noduri maduva fiind lamelara sau lipsind complet; întâlnit foarte frecvent, împreuna cu speciile de baza.
Forsythia ovata Nakai
Specie exotica originara din Coreea, mai mica, 1,5 m înaltime, înfloreste cu 8 - 10 zile mai repede decât celelalte specii, flori foarte mici, numeroase.
Folosire: înfloresc foarte devreme bogat si frumos, se introduc ca plante izolate, grupuri sau garduri vii.
Înmultire: prin butasi lignificati.
Particularitati de cultura: taieri dupa înflorire, se taie ramurile batrâne, nu se intervine prea puternic pentru a nu favoriza dezvoltarea lastarilor lacomi.
|
