Cuprind arbori si arbusti raspânditi mai ales la tropice, cu putini reprezentanti în zonele temperate ale globului.
Cuprinde aproximativ 25 de specii de arbori din zone calde si temperate ale globului, lujeri geniculati, frunze simple, flori hermafrodite, complete, grupate în cime pedunculate, pedunculul inflorescentei se desprinde din nervura mediana a unei bractee late, în forma de limba, flori bogate în nectar si uleiuri volatile, fructul este o achena globuloasa.
Tilia cordata Mill. (Tilia parvifolia Ehrh.) - tei de deal, pucios, cu frunza mica
Are arealul cel mai larg dintre teii indigeni. Se
întâlneste în majoritatea tarilor europene începând din zone
mediteraneene pâna în Scotia si Scandinavia, de la Atlantic
pâna în
Este mai putin exigent fata de caldura, mai sensibil la seceta decât ceilalti tei.
Arbore de semiumbra-lumina.
Se dezvolta bine pe soluri fertile, profunde, bogate, slab acide spre neutre, cu regim constant de umiditate.
Evita solurile compacte, sarace, cu umiditate în exces (exceptie padurea Prejmer).
Atinge 20 m înaltime si diametru de 1 m. Tulpina dreapta, scoarta în tinerete neteda-cenusie, dupa 20-30 ani formeaza ritidom negricios destul de gros, îngust brazdat longitudinal. Lujerii anuali sunt verzi-maslinii pâna la roscati, glabri-lucitori. Muguri ovoidali, frunzele relativ mici 5-7 cm lungime, subrotunde pâna la lat-ovate, baza cordata, uneori asimetric trunchiate sau rotunjite, vârf brusc acuminat, margine serata, glabre pe fata, pe dos cu smocuri caracteristice de perisori sulfurii la subsuoara nervurilor, petiol 1,5-4 cm lungime.
Flori galbene, mici si mai putin mirositoare decât la ceilalti tei, erect divergente sau întinse orizontal, bracteea inflorescentei verde-galbui, lung pedunculata în forma de limba, înfloreste relativ târziu, în cime pedunculate.
Fructe achene globuloase sau ovoide, aproximativ 5 mm lungime, netede sau cu 5 coaste putin proeminente si cu peretii subtiri, pielosi, fragili (se sparge între degete) (fig. 238).
Lastareste viguros si drajoneaza bine, creste destul de repede, mai ales în tinerete pâna la 10 ani.
Volumul de lemn este mai mic decât la teiul argintiu.
Longevitatea 200 - 300 ani, lemnul putrezeste usor la vârste mari, o valoroasa specie de amestec, amelioreaza solul.
Lemnul fara durmen, alb-galbui, moale, omogen, putin durabil în apa, mai compact, mai valoros decât la ceilalti tei, se prelucreaza usor; utilizat la fabricarea chibriturilor, plansetelor de desen, ambalajelor, creioanelor, mobilei (panel).
Este o valoroasa specie de amestec în sleauri, stimuleaza cresterea si elagajul stejarului si amelioreaza solul prin litiera sa usor alterabila bogata în substante minerale.
Tilia cordata var. Pyramidalis - cu coroana îngusta si piramidala
Tilia tomentosa Moench. (Tilia argentea Desf.) - tei alb, argintiu
Are un areal restrâns, concentrat în Asia Mica si Europa de Sud-Vest (fig. 39). La noi se afla la limita nordica a arealului sau european. Este bine reprezentat la noi în regiunile joase din sudul si estul tarii, raspândit din câmpie pâna la altitudini de 400-500 m.
Apare în sleauri de câmpie, uneori în silvostepa cu stejar pufos, mojdrean si alte specii termofile, în Nordul Dobrogei exista teisuri pure specifice regiunii. Frecvent poate fi întâlnit si în padurile din Nord-Vestul Olteniei.
Este cultivat frecvent în aliniamente stradale.
Este o specie termofila, exigenta fata de sol. Se dezvolta bine pe soluri fertile, profunde, afânate. Suporta destul de bine uscaciunea sau compactitatea solului. În statiunile padurilor de amestec cu cer, gârnita, stejar pufos, nu apare în statiuni de terasa, pe soluri argiloase si de lunca cu inundatii îndelungate.
Arbore de marimea I, pâna la 30 m înaltime. Scoarta mult timp neteda, cenusie, la batrânete formeaza ritidom subtire, negricios.
Coroana larga si deasa, cu colorit general alb-argintiu. Lujerii cenusii, tomentosi, cu peri stelati. Mugurii stelat tomentosi, scurt-conici.
Frunze mari 7-13 cm lungime, subrotund-cordiforme, brusc acuminate, pe fata verzi închis, putin lucioase, pe dos argintii sau cenusii, stelat tomentoase, caracteristic fara smocuri de par în unghiul nervurilor, petiolii stelat-tomentosi.
Flori în inflorescente pendente, mai mici decât lungimea frunzelor, cu bractee sesila sau scurt pedunculata, placut mirositoare si mai melifere, înfloreste în iulie, dupa teiul de deal.
Fructe achene asemanatoare în general, ceva mai mari: 6-7 mm, cenusii tomentoase, cu peretii tari, lemnosi (fig. 239).
Lastareste si drajoneaza în vecinatatea tulpinii.
Cresteri active si sustinute sunt înregistrate pâna la vârste mari. În statiuni optime la 40 de ani realizeaza maximul de masa lemnoasa, cresterea medie 12 m3/an/ha (mai productiv decât teiul de deal).
Lemnul este mai moale, mai putin cautat, cu aceleasi utilizari.
Este o specie de amestec importanta, care ridica valoarea padurilor de câmpie si de deal.
Este foarte pretuit ca arbore decorativ si melifer.
Tilia platyphyllos Scop. (Tilia grandifolia Ehrh.) - tei cu frunza mare
Arealul speciei este mai restrâns, concentrat în Centrul si Sudul Europei (fig. 39).
La noi se întâlneste mai rar decât celelalte specii, la câmpie si deal. Se cultiva ca arbore ornamental si de aliniament.
Exigentele fata de clima ca la teiul alb.
Este pretentios fata de caldura (mezotermofil), dar mai rezistent fata de uscaciune.
Arbore înalt de 30-40 m, cu coroana larga, rotunjita, cu ramuri groase. Lujeri slab pubescenti vara, apoi glabri. Muguri mai mari cu 3 solzi (ceilalti doi cu cu câte 2).
Frunze subrotunde pâna la ovate, 6-12 cm lungime, ades asimetric acut-serate, pe fata glabre sau slab paroase, pe dos verzi, pâna la cenusii, tomentoase, cu smocuri de peri albiciosi sau galbui (nu sulfurii) la subsuoara nervurilor, cu nervuri tertiare proeminente paralele, peri pe ambele fete, simpli.
Flori în inflorescente cimoase stau pendent sub frunza, apar relativ devreme (2 saptamâni înainte de teiul alb).
Fruct achena globuloasa, piriforma sau ovoida, mai mare 6-8 mm diametru, scurt tomentoasa, 4-5 coaste, pereti tari (fig. 240).
Variabilitatea este mare, include ssp..
Tilia platyphyllos euplatyphyllos, cea mai raspândita subspecie, cu lujer anuali glabri, frunze glabre pe fata, pe dos pubescente pe nervuri.
Tilia platyphyllos pseudorubra, cu lujeri glabri, frunze glabre si pe dos.
Tilia platyphyllos cordifolia (grandifolia), cu lujeri tineri pubescenti, frunze paroase pe ambele fete, în parcuri si aliniamente.
Tilia platyphyllos var. fastigiata
Tilia platyphyllos var. laciniata - frunze neregulate, adânc sectate
Tilia platyphyllos var. rubra lujeri rosii, portocalii, se remarca iarna
Desi putin raspândit, ramâne o specie de viitor în culturile forestiere.
Tilia euchlora Koch. - tei cu frunza lucioasa.
Arbore de marimea a II-a, cu coroana ovoidal globuloasa, ramuri pendente, frunze cordate, acuminate, verzi închis, lucioase pe fata, pe dos verzi deschis, la noi se cultiva mai rar.
Este utilizat doar în parcuri si gradini.
Specii întâlnite în gradini dendrologice:
Tilia americana, Tilia rubra.
La noi se întâlnesc hibrizi de tei între speciile indigene.
Folosire în masive (Tilia cordata, Tilia platyphyllos), în grupuri izolate, pentru aliniamente si rar în parcuri (Tilia tomentosa, Tilia euchlora).
Înmultirea: prin seminte (toamna) cu samânta recoltata în pârga.
Daca se recolteaza mai târziu, samânta trebuie stratificata sau se introduce în baie de acid sulfuric, urmata de spalare si stratificare în turba (3-5 luni la 1-50C). Butasirea se face rar.
Se foloseste metoda de marcotaj prin musuroire.
Altoirea este indicata numai pentru înmultirea varietatilor si pentru obtinerea arborilor de aliniament.
Prin altoire primavara în despicatura, în oculatie si sub coaja, utilizand ca portaltoi Tilia platyphyllos.
Hibiscus syriacus L. - zamosita de Siria
Specie exotica originara din Asia
Mica,
Introdusa la noi frecvent ca planta ornamentala, mai ales în regiuni cu clima calda.
Rezista destul de bine si în regiunile montane, dar nu înfloreste bogat si sufera din cauza îngheturilor timpurii.
Rezista la seceta si ger, nu este pretentioasa fata de sol.
Are temperament de lumina, suporta si umbra.
Arbust de 3 m înaltime, scoarta la început neteda, cenusie, apoi devine negricioasa, cu crapaturi putin adânci. Tulpina ramificata, la baza formeaza o tufa compacta. Lujeri tineri cu peri lungi si moi, mai târziu glabri. Muguri mici, parosi, prevazuti cu 2 stipele filiforme si persistente. Frunze alterne, ovate sau rombic-ovate, 5-12 cm lungime, de regula trilobate si neregulat dintate, cu 3 nervuri palmate, rezistente la îngheturi si brume de toamna.
Flori hermafrodite, axilare, tip 5, solitare, mari 6-10 cm, lat campanulate, petale albe, patate cu rosu-violet, spre baza concrescute cu tubul staminal, asa ca par simple, înfloresc din iulie pâna în septembrie.
Fructul capsula dehiscenta cu 5 valve, se coc în octombrie, noiembrie (fig. 241).
Cultivaruri deosebite: Red Heart, flori albe cu mijloc rosu, Hamambo, cu flori roz, Osian Bleu, cu flori albastre, otus albus, cu flori albe.
Lastareste si se înmulteste usor prin samânta si butasi.
Este foarte mult apreciat ca specie ornamentala, mai ales pentru florile sale care apar o perioada mai lunga, pâna la sfârsitul verii.
În statiunile de pe litoralul Marii Negre, dovedeste o vitalitate crescuta.
Folosire: izolat, în grupuri, garduri vii.
Înmultire: prin seminte (primavara), prin butasi vara (în rasadnite) - se tin 2 ani în ghivece; altoirea (iarna în sere) si marcotajul (prin musuroire).
|
