Speciile acestui ordin au particularitati legate de organizarea florala. Florile sunt hermafrodite, cu simetrie actinomorfa (rar zigomorfa), receptaculul este bombat, uneori alungit sub forma de con, dispunerea elementelor florale este spiralata, carpelele si pistilele numeroase si libere. Fructele frecvent folicule, rar samare, capsule sau bace.
Include
peste 100 de specii d 17417y2414r e arbori si arbusti din regiunile subtropicale
si temperate ale Americii si Asiei. Lujerii prezinta un inel
stipelar la noduri.
Cuprinde
aproximativ 80 de specii din estul Asiei, Americii Centrale si de Nord
si Himalaia. Lujerii vigurosi, mugurii terminali mari.
Magnolia acuminata L. - magnolie mare, magnolie
Specie exotica din sud-estul Americii de Nord
(M-tii Appalachieni si bazinul fluviului
Specie de semiumbra, în tinerete necesita protectie împotriva îngheturilor si arsitei.
De obicei este arbore de marimea a II-a, dar poate ajunge pâna la 30m înaltime si 1m diametru. Tulpina dreapta, se poate urmari pâna la vârf (fig. 149). Scoarta este mult timp neteda, cenusiu-albicioasa, ritidomul este cenusiu-deschis. Coroana larg-piramidala, cu frunzis abundent în tinerete, iar cu timpul devine neregulat latita. Florile de 3-6 cm diametru, verzi-galbui, cu 3 sepale si 6 petale, nu au miros, apar dupa înfrunzire în mai - iunie. Fructele multiple, în forma de con, de 4-6 cm lungime, rosii-închis, se coc în septembrie. Fructifica abundent, la 2-3 ani, puterea germinativa a semintelor este de 70 - 80% (ridicata). Creste rapid, mai ales în tinerete, dispune de o buna capacitate de concurenta interspecifica.
Dintre formele pentru amenajari peisagere se remarca Magnolia acuminata forma "variegata".
Magnolia kobus D.C.- magnolie
Specie originara din Japonia, se cultiva foarte mult la noi în parcuri si gradini, de la câmpie pâna în regiunile premontane. În tara de origine,creste în climat cald si umed. La noi se dezvolta destul de bine daca are adapost lateral. Exemplarele izolate, neprotejate, pot suferi din cauza gerurilor din perioada de iarna, în tinerete au nevoie de protectie.
Arbore de marimea a III-a, atinge pâna la 10-12m înaltime. Coroana este alcatuita din ramuri subtiri. Flori mari, de 10 cm diametru, cu 3 sepale mici, brune-verzui, paroase, cazatoare si 6-9 petale albe cu o dunga roz-violet la baza, înfloreste abundent înainte de înfrunzire. Florile persista scurt timp si sunt afectate de temperaturile scazute. Fructele sunt plurifolicule alungite, cilindrice, de 10-12 cm lungime (fig. 149). Semintele acoperite cu arile purpurii, lucitoare. Fructifica destul de bine, puterea germinativa este de 60-70%. Reprezinta un valoros arbore ornamental, când este înflorit confera o specificitate aparte peisajului din parcuri si gradini.
Varietati:
Magnolia kobus var. borealis - arbore viguros, cu coroana conica, ramurile laterale si lujerii rigizi si grosi la baza mai mult de 5 mm.
Magnolia kobus var. kobus -arbore cu ramuri laterale si lujeri subtiri.
Magnolia kobus var. stellata - arbust de 3 m înaltime si 3 m diametru, frunze obovate cu marginea usor ondulata (lobata).
Magnolia obovata Thunb.
Originara din Japonia, arbore pâna la 30 m înaltime, cu coroana larg, piramidala, la noi este arbust. Frunze obovate, de 20-40 cm lungime, cad în septembrie. Flori mari în forma de cupa, albe, parfumate, apar în luna iunie.
Magnolia denudata Desr.
Arbore de 2-4 m, înaltime, dar în China atinge 10 m. Coroana larga si bogata, frunze de 10-15 cm lungime, obovate. Flori cu 9 sepale si petale strâns campanulate la început, apoi mai larg campanulate, cu diametrul de 12-14 cm.
Magnolia grandiflora L.
Originara din America de Nord, suporta numai climate calde, blânde. Atinge înaltimi de 25 m. Frunze persistente de 8-18 cm lungime, lucioase pe fata, cad în anul al doilea. Flori mari, de 10-20 cm diametru, albe, parfumate, înfloresc din mai pâna în august.
Magnolia liliiflora Desr.
Originara din China, mult cultivata în Japonia. Este un arbust de 3 m înaltime, cu ramificatie slaba. Frunze nereticulate sau slab reticulate, de 10-18 cm. Flori cu petale purpurii la exterior, albe în interior.
Magnolia liliflora cv. Nigra - flori mult mai mari, de 12 cm lungime, cu petale purpurii-închis la exterior si purpurii-deschis în interior.
Magnolia macrophylla Michx.
Originara din S.U.A., creste numai pe soluri profunde si bogate, în parcuri trebuie ferita de vânturi. Arbore de 10 m înaltime, coroana larga si globuloasa, frunze cordate la baza, cu lungimea de 20-50 (80) cm. Flori de 20-30 cm, cu 6 petale albe, la baza cu o pata roz de semiluna, înfloreste în iunie fructul de 6-8 cm, paros, roz.
Magnolia tripetala L.- magnolie
Originara din S.U.A., arbore de 10 m înaltime, cu coroana larga, lujeri glabri, frunze obovate, de 30-60 cm lungime, pe dos verzui-argintii, înfloreste dupa înfrunzire, flori albe, cu miros neplacut, fructe în forma de con de 10 cm lungime, de culoare roz.
Magnolia x soulangiana Soul. Bod. - magnolie
Este un hibrid între Magnolia denudata si Magnolia liliiflora.
Arbust, rar depaseste 3-4 m înaltime, frunze obovate pâna la eliptice, de 10-15 cm lungime, se îngusteaza spre vârf, pe dos mai mult sau mai putin pubescente.
Magnoliile sunt specii termofile, prefera un climat blând, cu ierni putin geroase si locuri adapostite, ferite de curenti reci. Se dezvolta bine la lumina, dar si la semiumbra. Toate speciile cresc pe soluri fertile, revene, cu umiditate suficienta, multe specii cresc bine în conditii de masiv, mai ales cele cu frunze mari si cele care înfloresc devreme. Se folosesc izolat sau în grup. La noi se gasesc chiar în zone mai reci (Brasov).
Înmultirea
Cultura magnoliilor se face cu usurinta din samânta. Recoltarea semintelor se face în septembrie si se seamana primavara, se pastreaza descarnate si se stratifica într-un amestec de nisip si turba în parti egale. Se protejeaza iarna plantulele, cele din samânta înfloresc dupa 12-15 ani. Puietii tineri se protejeaza iarna pentru a fi feriti de temperaturile scazute.
Marcotajul este o metoda des folosita, se utilizeaza metoda prin arcuire (în august - septembrie).
Formele ornamentale se înmultesc prin altoire în sera iarna sau vara pe portaltoi în ghivece. Pentru speciile viguroase, robuste, se vor utiliza ca portaltoi specia Magnolia acuminata, iar pentru cele mai putin viguroase specia Magnolia kobus.
Butasirea se executa utilizând hormoni de înradacinare, se poate face în sera, în perioada de vegetatie.
Liriodendron tulipifera L. - arbore lalea
Specie originara din sud-estul Americii de Nord. La noi specia este mult introdusa de mult timp în parcurile si gradinile din toate zonele tarii. La Simeria s-au obtinut rezultate deosebite. Prefera zonele cu climate moderate, fiind sensibil la îngheturi târzii, rezista relativ bine la gerurile mari din iarna, iar zapezile abundente, grele si chiciura duc la ruperea ramurilor destul de fragile. Este exigent fata de umiditatea din aer si sol, prefera soluri afânate, profunde, cu apa freatica la mica adâncime, nu rezista la seceta, are temperament de lumina.
Este un arbore de marimea I, în arealul natural atinge înaltimi de 45 m si diametru de 2-4 m. Tulpina dreapta, cilindrica, bine elagata, cu scoarta subtire, cenusiu-închis, la batrânete are ritidom subtire, relativ slab crapat longitudinal. Frunze lung petiolate, toamna galben - auriu intens (fig. 150). Flori hermafrodite terminale, asemanatoare cu cele de lalea sau crin (în greceste leirion înseamna crin si dendron arbore). Fructe în forma de conuri alungite, de 6-8 cm, include numeroase samare monoaripate. Maturitatea are loc toamna, uneori raspândirea dureaza pâna primavara. Fructificatiile sunt destul de abundente, periodicitate mica, putere de germinatie foarte mica (10-15%). Lastareste bine în tinerete si are crestere rapida. Longevitate de aproximativ 500 ani.
Arbore mult apreciat ornamental datorita elegantei portului, formei si coloritului de toamna al frunzelor, frumusetii frunzelor si florilor.
Forme horticole:
Liriodendron tulipifera forma "Aureomarginatum"- de talie redusa.
Liriodendron tulipifera forma "Fastigiatum"- port piramidal.
Se foloseste izolat sau în grupuri mici în apropierea aleilor pentru ca florile sa poata fi admirate sau de-a lungul aleilor.
Înmultire:
Se practica semanatul de toamna - semintele au putere germinativa mica si se pastreaza greu, temperatura nu va depasi 50C.
Pentru semanatul de primavara se face o stratificare de 4-5 luni în nisip umed. Puietii, sensibili la arsita, se vor proteja.
Se practica marcotajul prin arcuire sau chinezesc. Altoirea da rezultate bune în sere prin procedeul în despicatura, pe puietii de 1an în ghivece.
Cuprinde multe specii ierboase, putine lemnoase. Interes dintre speciile lemnoase prezinta cele din genul Clematis.
Cuprinde aproximativ 230 de specii, multe ierboase, putine subarbustive, de obicei liane agatatoare, muguri opusi, flori hermafrodite, mai rar dioice, grupate în cime, solitare sau în panicule. Fructele sunt achene cu stil lung, persistent, plumos.
Clematis vitalba L. - curpen de padure
Specie raspândita în Europa, Africa de Nord, Caucaz. La noi este comuna, de la câmpie si coline, urca pâna în zonele montane inferioare. Este o specie rustica, vegeteaza pe soluri grele si uscate, dar si pe cele revene. Rezista bine la umbra, se poate dezvolta si în plina lumina.
Liana agatatoare de pâna la 10 m lungime, târâtoare în lipsa de suport. Flori hermafrodite, albe-verzui, mici, de 2 cm, grupate în panicule (fig. 151). Fructe multiple, formate din numeroase achene plumoase, mult timp persistente.
Fructifica anual si abundent. Lastareste si drajoneaza viguros, în general nu provoaca vatamari arborilor-suport, dar în plantatii tinere favorizeaza retinerea zapezii în coroana si apare riscul rupturilor de trunchi sau în coroana. Rezista bine la fum.
Ornamental, are importanta redusa, desi poate fi folosita la acoperirea zidurilor, introduce în general, o nota de disconfort în peisaj. Este utilizat numai ca portaltoi.
Clematis alpina (L.) Mill. - curpen de munte
Specie indigena, din Europa si Asia, caracteristica regiunilor de mare altitudine, cu climate reci. La noi apare în locuri racoroase si umbrite, la altitudini mari. Se instaleaza pe soluri superficiale, acide, scheletice, chiar pe stâncarii. Tulpinile sunt agatatoare, de pâna la 2 m lungime. Flori cu 4 sepale, albastre-violet, de 3-5 cm, campanulate, înfloreste în mai - august (fig. 152). Prezinta importanta naturalistica, se poate utiliza în parcuri la crearea alpinetumurilor.
Clematis montana Buch-Ham. - curpen
Specie originara din China, Himalaya. Viguroasa, cu înaltime pâna la 8 m, poate acoperi o suprafata de 20-30 m2. Are frunze cu 3 foliole, flori albe, parfumate, înfloreste abundent si este foarte decorativ în aprilie - mai.
Cultivaruri:
Clematis montana cv. "Rubens" - frunze purpurii la început, apoi verzi-bronz, flori rosii-roz.
Clematis montana cv. "Tetraroze" - frunze roscate, flori roz-lila , mari (8cm).
Clematis viticela L.
Specie originara din sudul Europei si Asia Mica. Prezinta tulpini de 2-4 m, frunze penate, cu foliole întregi pâna la trilobate, flori violet-albastrui sau roz-purpurii, înfloreste în iunie - august.
Clematis x jacmanii Th. Moore (C. Lanuginosa x C. Viticella) - curpen de gradina
La noi se cultiva frecvent de la câmpie pâna în zonele montane (1000 m altitudine). Este indicat pentru locuri adapostite, însorite sau semiumbrite. Prezinta tulpini volubile lungi, flori solitare sau câte 2-5 pe ramurile scurte, mari de 5-10 cm, violet închis (fig. 152). Are importanta ornamentala deosebita, se foloseste la decorarea chioscurilor, zidurilor si gardurilor.
Înmultire:
Se obtine din samânta semanata în aprilie - mai în rasadnite, prin butasi sau marcote (marcotaj serpuit).
Prin altoire se obtine Clematis x jackmanii, pe radacini de Clematis vitalba, în despicatura, iar plantele altoite se pastreaza un timp sub clopot de sticla.
Cuprinde aproximativ 175 de specii din America de Nord, Europa si Nordul Africii. Arbusti spinosi, cu frunze alterne pe lujerii lungi si grupate în fascicule pe cei scurti, cazatoare sau persistente. Flori hermafrodite, solitare, grupate în fascicule sau raceme. Fructe bace rosii sau negre.
Berberis vulgaris L. - dracila
Specie europeana, la noi des întâlnita în toata tara, de la câmpie la deal.
Rezista la ger, se instaleaza pe soluri eubazice, adesea calcaroase, chiar scheletice. Are o anumita rusticitate, poate vegeta în plina lumina sau la umbra, pe soluri usoare sau grele, uscate, pâna la revene.
Este un arbust tufos, cu înaltime de 2 m, cu vârful ramurilor arcuit spre exteriorul tufei. Flori galbene, mici, grupate în raceme pendente, apar în mai si au miros puternic (fig. 153). Fructe bace elipsoidale, se coc în septembrie si ramân pe lujeri pâna iarna. Se înmulteste usor din lastari, are sistem radicular bine dezvoltat, drajoneaza usor. Se recomanda pentru fixarea terenurilor degradate. Rezista bine la fum, este sensibil la poluantii cu fluor.
Berberis vulgaris cv. Atropurpurea - frunze rosii-închis.
Este o specie de interes ornamental, cu flori, frunze, fructe decorative, poate fi tunsa când se foloseste pentru garduri vii, nu se recomanda prezenta sa în apropierea terenurilor agricole, fiind gazda intermediara pentru rugina grâului.
Berberis thumbergii D.C. - dracila japoneza
Specie originara din Japonia, la noi este mult cultivata ca planta decorativa. Rezista bine la seceta, ger, fum, este nepretentioasa fata de sol, are temperament de lumina. Este un arbust des ramificat, de pâna la 2-2,5 m înaltime. Fructele bace rosii stralucitoare (fig. 154).
Foarte apreciate în horticultura sunt varietatile pluriflora Koehne, care are florile în inflorescente umbelate, var. argenteo-marginata Schneid, cu frunze patate cu alb si var. atropurpurea nana - tufa deasa, scunda de (30-50 cm). Rezista la atacul ruginii grâului.
Berberis wilsonae Hemsl. et Wils.
Arbust originar din China, foarte decorativ. Tufa mica de 1 m înaltime, foarte deasa, cu fructe mici verzi-cenusii care devin purpurii toamna, lastarii au spini trifurcati, subtiri. Flori galbene, grupate în fascicule, ornamentala prin abundenta florilor.
Berberis darwinii Hook.
Arbust originar din America de Sud, atinge 0,5 m înaltime, compact, frunze verzi-închis, lucioase, asemanatoare cu frunzele de Ilex, dintate, spinoase, persistente. Flori abundente, galbene-aurii, grupate în mici raceme pendente, apar în aprilie - mai. Fructe verzi-albastrui pâna la negre.
Berberis julianae Schneid.
Specie originara din China, viguroasa, de 2-3 m înaltime, crestere densa, cu ramuri cu spini puternici, mari, trifurcati. Frunze persistente, groase, rigide, lucioase, eliptice, spinos-serate, toamna cu nuante roscate de diferite intensitati. Flori galbene, grupate în facicule, apar în mai - iunie. Fructe mici, îngust-elipsoidale, puternic brumate, negre-albastrui, uneori aproape albe, contrar cu frunzisul multicolor de toamna.
Din genul Berberis au fost introduse în colectii botanice din tara 50 de specii: - Berberis aggregata, Berberis amurensis, Berberis buxifolia, Berberis chinensis.
Se folosesc ca exemplare solitare, grupuri, garduri vii libere si tunse, cele cu frunze persistente si de talie mica se utilizeaza în recipiente, în gradini.
Înmultire: din samânta sau prin marcotaj si butasire, semintele se seamana toamna sau primavara.
Marcotajul de primavara se face prin arcuire sau butasirea de vara se face cu butasi cu calcâi în rasadnite reci.
Se practica altoirea în cazul speciilor rare, pe portaltoi de Berberis vulgaris.
Mahonia aquifolium Pursh. Nutt. - mahonie
Specie exotica originara din regiunile temperate ale Americii de Nord. La noi se cultiva frecvent în parcuri si gradini. Este rezistenta fata de gerurile de iarna, dar se recomanda acoperirea cu resturi vegetale pe timpul iernii. Pretinde umiditate atmosferica ridicata si soluri bogate în humus, revene.
Este un arbust de mici dimensiuni, pâna la 1m, constituind tufe dese. Ramurile cenusii, iar lujerii tineri sunt verzi. Frunzele persistente, imparipenat-compuse, cu 5-9 foliole ovate, de 4-8 cm lungime, cu vârful acut si marginea sinuat si spinos dintata, sesile, verzi-închis-lucitoare pe fata, verzi-deschis pe dos (iarna devin vinetii sau rosietice). Florile hermafrodite, mici, galbene, sunt grupate în raceme terminale erecte, apar devreme, prin aprilie-mai si sunt neplacut mirositoare (fig. 155). Fructele, bace negre-brumate, devin mature prin septembrie. Tolereaza fumul, este sensibil fata de poluantii cu fluor. Are importanta ornamentala deosebita. Este utilizata în farmacologie (berberina - se extrage o substanta cu proprietati hipotensive).
Mahonia bealii (Fort) Carr. (Mahonia japonica var. bealii Fedde.)
Specie originara din China, ajunge la înaltimi de pâna la 4 m, frunze mari, de 30-40 cm, cu foliole mari cu spini, de culoare verde-albastrui închis, frunzele se înlocuiesc anual primavara, treptat.
Cresc încet, drajoneaza, raspund bine la taieri. Dupa transplant, frunzele cad de multe ori.
Se înmulteste la fel ca speciile din genul Berberis.
|
