Include aproximativ 100 de specii arbustive sau arbori mici din climat temperat al emisferei nordice, frunze simple, opuse sau alterne, flori hermafrodite, fructe - drupe globuloase cu resturile caliciului persistente l 17517g617r a baza.
Rhamnus catharticus L. - spinul cerbului, verigariu, parul ciutei
Specie raspândita în Europa, Asia Vestica si Nordul
Africii, la noi, din silvostepa pâna în regiunea
Este un arbust pretentios fata de caldura estivala, subtermofil, heliofil, rezista la ger si seceta.
Este întâlnit pe soluri uscate, superficiale, scheletice, calcaroase, în statiuni expuse insolatiei, la margini de padure, în paduri rarite, asociat cu paducelul si porumbarul.
Arbust, de numai 2-3 m înaltime, scoarta bruna, aspra, ce se exfoliaza în inele, sub scoarta lemnul fiind galbui.
Lujerii cenusii, glabri-lucitori, au lenticele razlete, mari, fiind adeseori terminati într-un spin care înlocuieste mugurul terminal.
Mugurii sunt imperfect opusi sau opusi, ovo-conici ascutiti, curbati si alipiti de lujer; solzii pe margine ciliati si cu o dunga lata cenusie; cicatricea verticala, cu trei urme fasciculare.
Frunzele, cu lungimea de 4-8 cm si latimea de 1-3,5 cm, sunt variabile, ovate pâna la eliptice, acute sau obtuze, cu baza îngustata sau rotonjita, pe margini crenat-serulate cu numai 3-4 perechi de nervuri evident arcuite, de regula la maturitate glabre; petiolul de 1-4 cm lungime.
Florile sunt poligame sau dioice, mici, pe tip patru, verzi-galbui, câte 2-5 în fascicule axilare, apar în mai-iunie.
Fructele sunt drupe, negre, sferice, cu diametrul de 6-8 mm, au 2-3 seminte negre, în trei muchii, ce prezinta o crapatura longitudinala foarte îngusta, numai la capete putin largita si cu margine cartilaginee. Fructele contin substante colorante si substante purgative (fig. 233).
Lemnul cu duramen roscat, tare, greu, din care se cnfectioneaza obiecte de artizanat si strungite.
Rhamnus tinctoria W. et K. - Spinul cerbului [Rhamnus saxalitis Jack. ssp. tinctorius (W. et K.) Nym.].
Specie raspândita în sud-estul Europei, Balcani. La noi apare sporadic, în statiuni însorite din silvostepa pâna în regiunea montana inferioara, pe calcare, pe soluri superficiale, scheletice, stâncarii.
Rezista bine la seceta. Este o specie fixatoare de sol.
Atinge cel mult 1,5 m înaltime. Are tulpini ascendente, scoarta brun-roscata, cu crapaturi. Lujerii bruni-roscati, pubescenti. Frunzele mai mici decât la Rhamnus catharticus. Fructe obovoide, negre-lucioase, samânta prezinta ae fata dorsala o crapatura longitudinala, larga, de jur-împrejur cu margine cartilaginee (fig. 234).
Este o specie fixatoare de sol.
În colectiile dendrologice se cultiva peste 25 specii exotice, din Asia, Europa meridionala, America de Nord.
Frangula alnus Mill. (Rhamnus frangula L.) - patachina, crusin
Specie indigena cu areal eurasiatic. La noi se întâlneste în zonele de câmpie si coline, sporadic la munte.
Specie mezoterma, exigenta fata de umiditatea solului, poate vegeta pe soluri sarace, acide.
Temperament de semiumbra.
Specie arbustiva, pâna la 5 m înaltime, lujeri bruni cu lenticele albicioase, muguri nuzi, frunze lat-eliptice 4-7 (12cm) lungime, vârf acut, baza îngustata, margini întregi nervuri arcuite si evidente pe dos, flori hermafrodite, fructele drupe sferice de 6-8mm, la început verzi, apoi rosii, la maturitate violet-negricioase (fig. 235).
Lastareste si drajoneaza.
Specie importanta de subarboret, cu utilizari în farmaceutica.
Paliurus spina-christi Mill. (Paliurus aculeatus Lam.) - spinul lui Christos, paulir
Este un arbust indigen, cu areal mediteranean si asiatic, sporadic în Dobrogea. Sensibil la ger si îngheturi târzii, termofil, xerofit, pe soluri scheletice, superficiale.
Arbust de 2-5 m înaltime, cu scoarta neteda, cenusie, tulpinile si ramurile curbate. Lujerii sunt geniculati, bruni, pubescenti în tinerete, prevazuti cu câte doi spini de o parte si de alta a mugurilor, unul din spini fiind drept si mai lung, altul curbat si scurt. Mugurii sunt alterni, aproape opusi, cu doi solzi. Frunzele asezate distic, sunt scurt petiolate, de 2-4 cm lungime, asimetrice, ovate, la vârf obtuze, la baza rotunjite, foarte marunt crenat-serate sau întregi, cu trei nervuri, din care cele doua laterale arcuite. Florile galbui, mici, complete, pe tipul cinci, sunt grupate în cime umbeliforme, axilare.
Fructele sunt drupe uscate, galbui sau rosietice, au sâmburele semiglobulos, turtit, asezat într-un învelis uscat, înconjurat de o aripa rotunda reticulata, cu marginea ondulata (fig. 236).
Se înmulteste prin lastari, butasi de radacina si marcote; înainte de semanat fructele se stratifica.
Se utilizeaza ornamental în garduri vii (climat arid si secetos).
Vitis sylvestris Gmel. - Vita salbatica
Specie indigena cu areal mediteranean, apare sporadic prin padurile din lunci, câmpie si dealuri, în statiunile însorite.
Este o specie subtermofila, apare si pe soluri bogate, umede.
Liana agatatoare, cu scoarta ce se exfoliaza în fâsii lungi si înguste, lujerii cu cârcei opusi frunzelor si maduva bruna, întrerupta la noduri.
Frunzele sunt alterne, de 7-12 cm lungime, cu 3-5 lobi adânci si neregulat serati, la baza profund cordate, iar florile, dioice (rar poligame), pe tip cinci, galbene-verzui, asezate în panicule.
Fructele sunt bace sferice, de cca. 6 mm diametru, albastre-violacee, cu gust acru, astringent; contin trei seminte aproape globuloase, cu rostru scurt, trunchiat.
Element interesant al florei indigene, toamna frunzisul devine rosu, foarte decorativ.
Parthenocissus tricuspidata (S. et Z.) Planch. (Ampelopsis tricuspidata S.et Z.) - vita japoneza
Specie
originara din
Rezista bine la ger peste iarna, vegeteaza bine pe soluri bogate si revene. Suporta bine si semiumbra.
Arbust agatator. Lujerii au cârcei cu 5-7 ramificatii, terminate cu discuri aderente, care permit prinderea pe zidurile cele mai netede, pâna la mari înaltimi.
Frunzele mari, de 10-20 cm lungime, sunt trilobate, cu lobii acuminati si dintati, lucioase pe fasa, toamna devin rosii.
Florile apar prin iulie-august. Fructele bace, negre, brumate cu 1-4 seminte, sunt consumate de pasari (fig. 237).
Parthenocissus quinquefolia (L.) Planch. (Ampelopsis iederaceaDC.) - vita de Canada
Specie exotica, din Nordul Americii, foarte putin pretentioasa fata de clima si sol, utilizata pentru decorarea zidurilor. Liana cu cârcei, are câte 5-7 ramificatii terminate cu un disc aderent, uneori cu radacini aeriene adventive. Frunze palmat-compuse, 5 foliole crenat-serate, se coloreaza în rosu mai intens decât P. tricuspidata.
Fructe bace negre-albastrui, slab brumate în panicule terminale (fig. 237).
Înmultirea:cultura celor doua este relativ usoara, se înmultesc prin seminte si butasi lemnificati (se recolteaza în februarie), se statifica si se planteaza în martie-aprilie; varietatile se înmultesc prin altoire.
|
