Cuprinde aproximativ 20 de specii de arbusti si arbori mici, lujeri cu maduva groasa, nu se lignifica la vârf, muguri opusi, frecvent cei terminali avortati, frunze opuse, imparipenat - compuse sau întregi, flori hermafrodite, mici, albe, fructe - drupe baciforme.
Sambucus nigra L. - Soc comun, Soc negru
Specie raspândita în Europa,
Este exigenta fata de clima si sol, creste bine în regiunile calde, pe soluri fertile, profunde, afânate, bogate în humus.
Are temperament de semiumbra.
De regula arbust, rareori de dimensiuni arborescente (maximum 10 m înaltime), are tulpina neregulat ramificata; ritidom format de timpuriu, suberos, cenusiu. Coroana extinsa lateral, globulara, este destul de deasa. Lujerii grosi, verzi-cenusii sau verzi-galbui, au lenticele proeminente si maduva larga, spongioasa, caracteristica, de culoare alba-galbuie. Mugurii sunt opusi, mari, ovoid-ascutiti, la baza cu 2-4 solzi, departati de lujer; solzii cad de timpuriu si lasa sa se vada frunzisoarele.
Frunzele imparipenat-compuse, au 5-7 foliole eliptice, de 4-12 cm lungime, cu marginile neregulat ascutit-serate, pe dos dispers paroase în lungul nervurilor si neplacut mirositoare.
Florile albe, asezate în cime umbeliforme, bogate, terminale, de 12-20 cm diametru, sunt placut si puternic mirositoare; apar prin mai-iunie.
Fructele drupe baciforme, sferice, de 6-8 mm diametru, negricioase, cu 3(5) sâmburi turtiti (fig. 268).
Lastareste bine, se butaseste usor.
Este o pretioasa specie de subarboret, amelioreaza solul, litiera se descompune foarte rapid.
Sambucus racemosa L. - Soc rosu, Soc de munte
Specie originara din Europa, Asia de Nord si America de Nord.
Înlocuieste socul la altitudini mari, urca pâna în regiunea subalpina.
Rezista bine la ger, vegeteaza viguros în plina lumina, des pe soluri scheletice este o specie de semiumbra, nu rezista la umbrire puternica.
Arbust tufos, de 2-4(5) m înaltime, cu lujerii bruni-verzui, cu maduva bruna-roscata. Mugurii ovoid-globulosi, departati de lujer, au numerosi solzi; deseori cei terminali sunt avortati, deoarece lujerii nu se lignifica complet, pâna la vârf. Frunzele, cu 5-7 foliole eliptice pâna la ovat-lanceolate, adânc serate, sunt mai mici, mai înguste si mai lung acuminate decât la socul comun. Florile, galbui-verzui, dispuse în panicule ovoidale, apar mai devreme, prin aprilie-mai, înainte sau odata cu frunzele.
Fructele, drupe baciforme, globuloase, de cca. 5 mm diametru, cu culoarea rosie, fiind foarte decorative (269).
Sambucus racemosa cv. Plumosa Aurea- mic (1 m), cu frunze fin divizate si aurii.
Introdus ca arbust ornamental, izolat si în grupuri si în alcatuirea masivelor.
Înmultire prin butasi lignificati.
Reprezentat prin aproximativ 150 de specii de arbusti din Europa, Asia, Africa de Nord, America de Nord, cu frunze cazatoare sau persistente, opuse, flori hermafrodite, cime umbeliforme, dese, terminale.
Viburnum lantana L. - dârmox
Specie indigena, originara din Europa si vestul Asiei, frecventa la noi din silvostepa pâna în regiunile montane.
Vegeteaza des pe soluri uscate, revene, scheletice, calcaroase, rezista la seceta.
Arbust tufos, de 1-3 (5) m înaltime, produce constant din baza tulpinii lastari robusti, drepti, foarte flexibili, acoperiti, ca si întreaga planta cu o pâsla galbuie, de peri stelati.
Mugurii sunt opusi, nuzi, cei foliari formati din doua frunzulite alungite, încretite; cei floriferi circulari, turtiti, plasati la vârful lujerilor, între doi muguri foliari. Frunzele mari, de 5-12 cm lungime, sunt ovate sau alungit-ovate, cordiforme, marunt dintate, aspru-pubescente pe fata si abundent stelat-tomentoase, de culoare cenusie, pe dos. Florile, complete, albe sau palid-rozee, asezate în cime umbeliforme, de 6-10 cm diametru, stelat-pubescente de-a lungul axului inflorescentelor si pedicelilor.
Fructele, drupe, de forma ovoda-turtita, sunt la început verzi apoi rosii, iar la maturitate negre-stralucitoare (fig. 270).
Viburnum opulus L. -calin
Specie originara din Europa, Asia, la noi apare frecvent prin padure, de la câmpie pâna în munti.
Are cerinte mari fata de umiditatea solului.
Arbust înalt de 2-5 m cu lujeri fragili, cenusii, glabri-lucitori care din cauza îngheturilor, au de regula vârful uscat.
Mugurii sunt opusi, alipiti de lujeri, ovoizi, cu fata externa bombata, rosietici, cu un singur solz aparent.
Frunzele sunt lat-ovate, de 4-12 cm lungime, 3-5 lobate; cele de pe lujerii scurti, trunchiate la baza, au lobi scurti si adânc dintati; cele de pe lujerii lungi si lastari, rotunjite la baza, au lobii acuminati, slab dintati. Petiolii, de 1-2 cm lungime, sunt canaliculati, aproape de limb cu patru glande proeminente, toamna frunzele capata culoare rosietica, foarte decorativa. Florile sunt complete, dense, multiflore, terminale, de 5-10 cm diametru. Florile din mijlocul inflorescentei sunt mai mici, fertile, iar cele marginale mult mai mari, de 15-25 mm latime, sterile, cu corola alba, inegal divizata. Fructele drupe, carnoase, rosii (fig. 271).
Viburnum opulus var. Roseum- frunze roz, specie sensibila la afide.
Viburnum rhytidophyllum Hemsl.
Specie originara din China, cu frunzis persistent,arbust viguros, erect, pâna la 3 m înaltime.
Arbust viguros, erect, înalt pâna la 3 m, cu ramuri tomentoase.
Frunzele verzi-închis, groase, lanceolate, lungi, de 8-18 cm, au pozitie pendenta si aspect rugos, iar pe fata inferioara sunt puternic tomentoase, cenusii sau galbui-ruginii.
Florile albe-galbui, formeaza inflorescente mari, terminale (10-20 cm în diametru), aplatizate. Înfloresc în mai-iunie.
Fructele rosii la început, devin apoi negre.
Viburnum carlesii Hemsl.
Arbust originar din Coreea, are nevoie de clima mai blânda, sufera de îngheturi, trebuie protejat iarna.
Arbust de 1 m înaltime, cu frunze lat-eliptice si paroase, înfloreste odata cu înfrunzirea (aprilie - mai), flori roz deschis, grupate în cime globuloase, emana miros frumos.
Viburnum plicatum Thunb.
Specie din China si Japonia, de 2 - 3 m înaltime, frunze eliptic - ovate, verzi-închis, pe dos cu peri stelati, - flori albe, înflorescente aproape globuloase, înfloreste în mai - iunie.
Toamna se coloreaz în rosu-închis pâna la brun-violet.
Viburnum plicatum var. rotundifolium - frunze mai rotunde, pe dos cu nervuri rosii, flori mai mari, sterile, înfloreste cu 2 saptamâni mai repede decât Viburnum plicatum.
Folosire: izolat, în grupuri, Viburnum opulus la marginea masivelor.
Înmultire: prin seminte direct în teren, dupa recoltarea în pârga (iulie). Daca se recolteaza mature, semintele se stratifica 2 ani.
Prin butasi lignificati (Viburnum rythidophillum) si semilignificati (Viburnum opulus).
Prin altiore, primavara, varietatile si prin marcotaj.
Cuprinde aproximativ 120 de specii de arbusti erecti sau cataratori, pe tot Globul, lujerii mai batrâni sunt acoperiti cu o pielita ce se exfoliaza. Muguri opusi, departati de lujer, des 2 - 4 suprapusi. Frunze cu marginea întreaga, flori asezate obisnuit câte 2 pe un peduncul comun, fiecare pereche de flori are 2 bractei si 4 bracteole (concrescute), fructul este baca.
Lonicera nigra L. - Caprifoi
Specie indigena din Europa si Asia, la noi mai ales în nordul tarii, în regiunea muntoasa si subalpina, pe langa pâraie, pe soluri scheletice. Este o specie semiombrofila.
Arbust, pâna la 2m înaltime, are lujerii glabrii, cenusii, putin striati si maduva plina, în cinci colturi, mugurii bruni-negriciosi, ovo-conici, departati de lujer, cu solzii lung-acuminati. Frunzele de 4-7 cm lungime, sunt eliptice sau ovat-lanceolate, la vârf obtuze sau acute, pe dos verde-pal si paroase cel mult pe nervura mediana.
Florile rosietice, stau câte doua pe pedunculi glabri, de 3-4 cm; apar prin mai, iunie.
Fructele sunt bace negre, putin concrescute la baza, se coc prin septembrie (fig. 272).
Lonicera xylosteum L. - lonicera
Specie europeana si asiatica, la noi la dealuri înalte si la munte, prefera soluri calcaroase, scheletice, afânate, cu amplitudine ecologica mare, acopera destul de slab solul, specie heliofila.
Arbust de pâna la 2-3 m înaltime, cu tulpini drepte, ramificate.
Lujerii cenusii, subtiri, fistulosi, mugurii opusi, conici, alungiti, solitari sau câte 2-3 suprapusi, foarte departasi de lujer (aproape perpediculari) cu numerosi solzi cenusii, acusi, ciliati.
Frunzele sunt eliptice pâna la eliptic-ovate, de 3-6 cm lungime, cu marginea întreaga, pe fata dispers-pubescente, verzi-cenusii, pe dos mai palide si des pubescente.
Florile, pe tip cinci, câte doua la subsuoara frunzelor, sunt asezate pe un peduncul comun, de 1-2 cm lungime, si au corola alba sau galbui-rosieatica, la exterior pubescenta, la baza cu un tub scurt.
Fructele sunt bace, rosii-întunecate (fig. 272).
Lonicera tatarica L. - Caprifoi tatarasc
Specie exotica din Asia, cultivata la noi prin parcuri în toate regiunile tarii.
Specie putin pretentioasa fata de sol, poate vegeta pe soluri pseudogleizate, pe saraturi.
Rezista bine la seceta, ger si fum, suporta umbrire usoara.
Este un arbust, înalt pâna la 3 m, cu lujerii usor muchiati, bruni-galbui, glabri, fistulosi; suprapusi câte doi, scurt-conici, bruni-cenusii, cu 4-8 solzi glandulos-ciliati.
Frunzele, de 3-6 cm lungime, sunt ovat-lanceolate, îngustate treptat spre vârf, pe dos glaucescente sau verde-deschis, glabre.
Florile în perechi, pe pedunculi de 1,5-2 cm lungime, roz sau albe, de 1,5-2 cm lungime, apar prin mai.
Fructele bace,rosii sau galbene-portocalii, se coc în iulie ( fig. 273).
Arbust ornamental prin coloritul frumos si variat al florilor, cultivat din silvostepa pâna la dealurile înalte.
Lonicera caprifolium L. - Caprifoi
Specie exotica, originara din Europa de Sud, Asia de Vest si Africa de Nord; rezista bine la ger, creste bine în statiuni însorite, pe soluri revene, în Banat, este o specie subspontana.
Arbust catarator, cu lujerii rotunzi, bruni-galbui, glabri-lucitori, fistulosi si mugurii solitari, lung-ascutiti, cu solzi bruni.
Frunzele, lat-eliptice, de 4-10 cm lungime, sunt pe fata verzi-închis, putin lucitoare, pe dos verzi-mat, glabre; ultimele 2-4 perechi de frunze dinspre vârful lujerilor sunt concrescute (conate). Florile, câte sase în verticile, sesile, sunt asezate la subsuoara frunzelor, si cu corola lunga, de 4-5 cm, albe-galbui sau rosietice, placut mirositoare. Înfloreste abundent în mai-iunie.
Fructele rosii-portocalii, se formeaza din iulie pâna toamna (fig. 273).
În parcuri se mai cultiva:
Lonicera lebebourii Esch.
Originara din California, arbust pâna la 2 m înaltime, lujeri lungi, frunze tari si pubescente, flori bicolore, corole galben - roscate, câte 2, însotite de un involucru bazal din 4 bractei rosii, fructe negre - globuloase, cu bractei rosii persistente.
Lonicera pileata Oliv.
Originara din
Folosire: izolat, în grupuri, masive, garduri vii libere sau tunse.
Înmultire: butasi lignificati, recoltati timpuriu si prin butasi verzi.
Symphoricarpus rivularis Suksd. (S. albus Auct. Non (L.) Blake) - cîrmîz, urmuz
Specie exotica originara din Canada, cultivata frecvent la noi în garduri vii, în parcurile din regiunile de câmpie pâna la munte. Este nepretentioasa fata de clima si sol, creste bine pe soluri afânate, revene, pe cele compacte, uscate, calcaroase, saraturoase, rezista la fum si gaze.
Arbust sub forma de tufa, care are pâna la 1 m îaltime, cu lujerii subtiri, cenusii. Glabri, mai mult sau mai putin fistulosi, mugurii mici, opusi, uneori câte trei colaterali, cu cicatricea mica, având o urma fasciculara.
Frunzele variabile ca forma, de 2-5 cm lungime, sunt eliptice, circulare, întregi sau neregulat lobate, pubescente pe dos.
Florile sunt mici (0,6 cm), albe-roz, pe tip patru, dispuse în spice terminale. Înfloreste toata vara, din iunie pâna în septembrie.
Fructele bace sferice, albe, cu diametru de 1 cm, ramân pe lujer si în timpul iernii, fiind foarte decorative (fig. 274).
Drajoneaza abundent.
Symphoricarpus orbiculatus Mnch.
Originar din America de Nord, arbust de 1 - 2 m înaltime, lastari parosi, frunze lat-eliptice, pe dos pubescente, flori mici albe, rosii, în fascicule axilare si spice terminale, fructe - bace globuloase, de 0,5 cm, rosii, se mentin peste iarna.
Folosire: grupuri, masive, garduri vii.
Înmultire: prin butasi lignificati.
|
