Cuprinde arbusti semiparaziti (seva bruta se extrage din planta gazda si se prelucreaza).
Ramificatie
dicotomica,
Viscum album L. - vâsc, vâsc alb.
Specie indigena raspândita în centrul, nordul Europei si vestul Asiei: Se instaleaza de obicei pe arborii cu vitalitate scazuta. Intensitatea luminii este factorul ecologic care determina frecventa de instalare a vâscului, deoarece un anumit cuantum al intensitatii permite semintelor sa germineze, dupa aceea vâscul se mentine chiar si în conditii de obscuritate.
Este un arbust de pâna la 50-60 cm, ramificat dicotomic. Fixarea de planta mama se face prin haustori. Ramurile si lujerii se rup cu usurinta din locul de insertie; sunt verzi-galbui. Frunzele persistente, opuse, alungit-obovate, de 2-4 (8) cm lungime, sesile, glabre, groase, întregi pe margine, verzi-galbui, concolore (fig.145). Florile unisexuat-dioice, mici, galbene-verzui, îngramadite câte trei în vârful ramurilor din anul precedent; înfloreste prin februarie-aprilie. Fructele, false bace, sferice, de cca. 8 mm diametru, albe, translucide; se coc prin decembrie si daca nu sunt consumate de pasari, ramân pe lujeri pâna primavara. Diseminarea se produce, de regula, cu ajutorul pasarilor (samânta este înglobata într-o substanta, cleioasa - viscina, care se întareste în contact cu aerul; pasarile îsi freaca ciocul de planta gazda si samânta adera la suport; în partea opusa suportului, samânta dezvolta un pseudopivot, care fixeaza plantula în planta gazda, realizându-se contact intim între vasele conducatoare ale sugatorului si cele ale gazdei; ulterior se dezvolta cordoane corticale si "sugatorii secundari").
Se cunosc trei subspecii:
Viscum album ssp. abietis (Wiesb)
Abromeit, cu
Viscum album ssp.austriacum(Wiesb) Vollman (Viscum album var.pini), cu frunze lungi pâna la 4 - 6 cm, cel putin de 5 ori mai lungi decât late, parazit pe Pinus sylvestris si Pinus nigra;
Viscum album ssp.album, cu seminte cu laturile plane (nu convexe), vegeteaza pe diferite foioase, mesteacan, plopi, salcii, tei, jugastru, paltin, rar pe frasin, ulm, stejar, carpen, nu apare niciodata pe fag.
Maturitatea este timpurie, fructificatii anuale sunt abundente. Tulpinile cresc încet, dupa fiecare sezon de vegetatie se adauga câte un internod.
Se înmultesc vegetativ, prin cordoanele corticale dezvoltate sub scoarta; instalat masiv, vâscul accentueaza starea de debilitare a arborilor si grabeste uscarea lor.
Prezinta interes medicinal, contine viscotoxin, chlorin si histamin, maceratul se foloseste pentru ceaiuri în tratarea hipertensiunii. Ramurile de vâsc se folosesc în scop ornamental, traditie la multe popoare în perioada Craciunului si a Anului Nou.
Loranthus europaeus Jacq. - vâsc de stejar.
Raspândit în Europa sudica si central-estica. La noi apare în regiunea de dealuri, de preferinta se instaleaza pe specii de stejar (rar pe castan comestibil, tei argintiu, mesteacan sau fag).
Ca si vâscul alb, formeaza tufe de pâna la 50-60 cm înaltime, ramificate dicotomic. Spre deosebire de vâscul alb, lujerii sunt bruni, iar frunzele cazatoare, petiolate, oblong-obovate, lungi de 2-4 cm, cuneate, cu marginea întreaga, uneori revoluta, verzi-întunecate (fig.145). Florile unisexuat-dioice, apar prin mai-iunie si sunt dispuse în inflorescente spiciforme. Fructele, false bace sferice, galbene, se coc în octombrie. Diseminarea se face ca si la vâscul alb. Haustorul este însa neramificat, aproape sferic, provocând umflarea puternica a tesutului atacat. Atacul se poate solda cu uscarea ramurilor sau chiar moartea exemplarelor puternic atacate. Se instaleaza de preferinta tot pe arbori slabiti, debilitati.
|
